[la fel din cele cca 30 de pagini am ales introducerea, restul il puteti avea la ]
•
TEORIA
EDUCAŢIEI FIZICE SI
SPORTULUI
•
Cursul nr
1
•
EDUCAŢIA
FIZICĂ ŞI SPORTUL CA DISCIPLINE ŞTIINŢIFICE
•
Cultura fizică – parte a culturii universale. Cultura universală ca ansamblul de valori
materiale şi spirituale acumulate de societate de-a lungul timpului cuprinde şi
cultura fizică. Aceasta este considerată un domeniu foarte complex al vieţii
sociale care cuprinde rezultatele gândirii concretizată în categoriile de bază,
termenii specifici, cadrul normativ, instituţiile, baza materială, etc.
Culturii fizice i se subordonează cunoştinţele teoretice şi achiziţiile
practice, dar şi educaţia ca proces fundamental la nivelul societăţii. Educaţia
fizică şi sportul completează aria culturii unui popor, favorizează lărgirea
cunoaşterii omului şi face posibilă înscrierea de noi valori în ansamblul
culturii universale. Valori certe constituie performanţele sportive,
recordurile, elementele şi procedeele tehnice (ca modele ideale),
Prin complexitatea sa
acest domeniu se pretează la o abordare multi-, pluri- şi interdisciplinară,
fiind de fapt, expresia unei însumări de discipline ştiinţifice care abordează
domeniul nostru, din puncte de vedere specifice pentru fiecare în parte.
•
Specialişti renumiţi ai
domeniului consideră cultura fizică prima formă de cultură, generată din
necesitatea primordială a omului de a se pregăti pentru lupte şi vânătoare, în
vederea asigurării existenţei.
•
Obiectul de studiu Un anumit domeniu al cunoaşterii poate
dobândi statutul de ştiinţă numai dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
•
-să aibă obiect propriu de
studiu;
•
-să aibă metode proprii de
cercetare sau adaptate;
•
-să aibă noţiuni bine conturate
(terminologia), unele la nivel de concepte;
•
-să stabilească legi, norme,
cerinţe, principii specifice obiectului său de studiu, în urma verificării în
practica avansată a unor ipoteze;
•
-să clasifice şi să cuantifice
propriile categorii şi probleme.
Orice domeniu de activitate are următoarele subdiviziuni :
•
Istoria Teoria Metodica Practica
•
Acestea
au o problematică distinctă, dar fiecare se bazează pe toate celelalte
•
Teoria activităţilor fizice şi
sportului are ca obiect de studiu perfecţionarea dezvoltării fizice
şi a capacităţii motrice a omului prin practicarea sistematică a exerciţiilor fizice.Alte discipline
studiază aceeaşi problematică, aprofundând-o pentru un domeniu mai
restrâns(atletism, gimnastică,baschet,e.t.c.) Toate principiile, conceptele,
normele Teoriei şi metodicii educaţiei fizice şi sportului (în general) sunt
valabile şi pentru toate Teoriile şi
metodicile particulare.
•
Preocupările majore ale acestei
discipline vizează educaţia fizică şi sportul în rândul tinerei generaţii, dar
şi pentru alte categorii de populaţie ce constitiue subsisteme ale acestui
domeniu.
•
Sarcinile teoriei educaţiei fizice derivă din cele trei funcţii
importante ale sale:
•
-funcţia cognitivă,de analiză şi
explicare a tuturor aspectelor domeniului, de prezentare a idealului, a
obiectivelor în raport cu necesităţile sociale,de prezentare a celor mai
eficiente forme de organizare.
•
-funcţia normativă, de stabilire
a legilor, normelor, cerinţelor generale necesare în activitatea respectivă.
•
-funcţia tehnică, de a capacita
pe cei ce conduc procesul instructiv-educativ cu tehnologii de predare,iar pe
cei care sunt beneficiari, cu tehnici de învăţare.
•
Problematica teoriei educaţiei fizice şi sportului cuprinde
următoarele aspecte mai generale(bazele teoretice fundamentale ale ed. fizice
şi sportului):
•
•
-noţiunile
fundamentale din domeniu
•
-educaţia
fizică şi sportul ca activităţi sociale
•
-originea
şi esenţa acestora
•
-idealul,
funcţiile şi obiectivele educaţiei fizice şi sportului
•
-sistemul
de educaţie fizică şi sport din ţara noastră
•
-sistemul
mijloacelor educaţiei fizice şi antrenamentului sportiv
•
-exerciţiul
fizic, mijloc de bază
•
-caracteristici
teoretice ale principalelor componente ale procesului de practicare a
exerciţiului fizic: calităţile motrice, deprinderile şi priceperile motrice,
cunoştinţele teoretice de specialitate, indicii morfo-funcţionali, e.t.c..
•
Izvoarele teoriei educaţiei fizice şi sportului sunt:
•
-Practica domeniului, care oferă în permanenţă
date care, prin analiză şi generalizare de către teoreticieni duce din nou la
îmbunătăţirea activităţii practice.Teoria constituie un factor stimulator, de
progres pentru practică.
•
-Datele
existente(moştenirea),
realizate prin valorificarea critică a ideilor, invenţiilor,(inclusiv
exerciţii) şi adaptarea lor la condiţiile şi necesităţile actuale
No comments:
Post a Comment