Sunday, August 26, 2018

ciorna pentru MIRCEA  tizu, de corectat


Cum stabilesti durata pauzei dupa efort in antrenamentul cu intervale…
Antrenamentul cu intervale(AI), poate avea mai multe forme in functie de obiectivul urmarit la un moment dat.
Teoretic, in perioadele de incarcare a volumului de inot, AI are un algoritm diferit de perioada premergatoare concursului, a intrarii in forma sportiva maxima.
Astfel, apar diferite denumiri…, AI ‘lung’ in care repetarile sunt intre 100-200m, numarul lor fiind dat de Intensitatea folosita, mai ales pentru probele de inot de semi-fond sau fond classic…., sau, AI ‘scurt’ in care repetarile ajung pana la max. 100m.,  distante care le se pot grupa in ‘serii’ ce se repeta dupa o pauza mai mare, etc.
Referitor la ‘AIL’ imi revine in minte relatarea colegului Mircea Hohoiu, care a fost cooptat (dupa ce, in 1987, renuntase la ‘bucurile’ vechii oranduiri…) in staful de lucru al celebrului Michael Gross (Albatrosul din Offenbach, un fel de precursor al fenomenalului M.Phelps, inotator ‘rfg’-ist specializat, mai ales , in probe de 200m); in programul de antrenament dar mai ales in zilele de verificare a gradului de pregatire se folosea formula:
4x200/80%-interval mic
+3x200/85-90%-interval mai mare
+2x200/90-95%- interval mare
+1x200(maximal),
fiecare set la o intensitate mai  mare, intre seturi o pauza de 3’, iar in interiorul setului pauzele incepeau de la 20”>60”.

foto
Mircea Hohoiu, in timpul liber, invata pe cei mici sa inoate

Un algoritm al unui AI este, de regula, rezultat practic in timpul multor perioade, ani de pregatire, analiza lui fiind ‘barometrul’ dupa care antrenorul poate sa ‘jongleze’ cu continutul antrenamentelor, mai ales inaintea unei competitii de top.
Acest preambul se incheie cu o intrebarea fireasca:
”ce element de efort versus functionarea ‘sanatoasa’ a organismului ‘produce’ intervalul de odihna intre repetari ?”

Raspunsul vine de la fiziologie, care, mai ales in domeniul sportiv ( un domeniu dirijat si nu rezultat natural in cazul celui ajuns fortuit pe patul de spital…), domeniu care a constatat ca fiecare unitate de efort are o manifestare tipica a metabolismului, adica, pe masura ce efortul creste in intensitate, organismul ‘ofera’ sistemelor implicate produse energetice (legate de AND/creatin-fosfati sau cele  rezultate din functionarea, antrenarea fiziologica normala/oxygen, glucoza, glycogen, care, in ceea ce natura a alcatuit ‘ciclul Krebs’, prin transformari successive ofera sistemelor implicate in effort supportul energetic necesar…. DAR,  iata si raspunsul mult amanat – asa cum se vede in figura ( dreapta), fiecare effort activ este urmat de oboseala (consuamrea energiei necesare efortului in unitate de timp) + perioada de refacere (compensare) in care metabolismului I se asigura o reaprovizionare a  potentialului care …, culmea, aduce in fatza viitorului effort o cantitate mai mare de produse energetice pregatite parca pentrua  relua un effort si mai mare…., fiziologii au denumit acest val mai mare de produse energetice – ‘supracompensare’, care logic, ideal si firesc presupune ca sportivul sa repete efortul in conditii mai bune decat efortul precedent.
Deci, in cazul ‘AI scurt’ (stanga) se lucreaza ignorand ‘suprscompensarea’, obligand astfel organismul sa ‘lupte’ cu conditii grele, adevarate ‘obstacole’, care solicita din plin calitatile psiho-motrice( anduranta, perseverenta, ambitia de a rezista pe fond de oboseala) iar in cazul ‘AI lung’, repetarile optime ar trebui sa se faca in faza de ‘supracompensare’, cand in mod sigur organismul poate performa superior…., antrenorul care ‘stie’ la ce interval apare ‘surpacompensarea’ este un viitor antrenor emerit …., DAR, medicina sportiva vine cu un ajutor pretios – Controlul lactacidemiei.
Procedura de prevalare de mostre de sange este comparata cu valorile optime ale VO2 max. si astfel se poate alcatui un tabel classic, de urmarirea a ‘supracompensatiei’ iar daca antrenorul ‘simte’ ca valorile folosite nu sunt in deplina concordant cu asteptarile, atunci, poate invoca testarea individuala a lactacidemeiei.
Imaginea este elocventa; in fiecare ‘multime’ exista diferentieri individuale, ele ne obliga sa fie luate in calcul, este o sarcina diferita de forma generala de pregatire care are deviza: ‘pregatire unitara si grup’, in care apare preponderant elementul’ creatie’ in opozitie cu cel de ‘dresura’ cand nu se tine cont de particularitatile individuale...
Experimentele din laboratoare, erau, uneori, o suferinta mult mai mare ca cele de la antrenamente, dar fara aceste sacrificii si astazi pregatirea s-ar fi facut ‘ochiometric’ si ‘la intamplare, la noroc’, in  fond nu a murit nimeni inotand dupa fluerul sau cronometrul antenorului (la noi, in perioada tineretilor mele, am avut chiar un antrenor de lot care… nu stia sa inoate !).

In concluzie: