Despre Inot, M.Olaru, 2007, Cap. Antrenament
24. CONCEPTELE REPREZENTATIVE ALE PREGATIRII LA INOT
CONCEPTUL COUNSILMAN (1920-2004)
Reprezintă
baza conceptuală a practicării înotului sportiv modern, formulat în mai multe
ocazii (lucrări de referinţă, seminarii,
rezultate practice la JO Munchen 1972) de prof dr. James Counsilman USA.
In direcţia hidro-bio-motricităţii
(tehnica corectă de înot) el a
convins specialiştii că mişcările de vâslire reprezintă o categorie specială de
rotaţii derivate din mişcările helicoidale atât ca structură (direcţii combinate) cât şi ca principii (în sensul că la fel cum mişcările
helicoidale îşi au eficienţa în faptul că vehiculează volume cât mai mari de
aer/de apă – pe distanţe scurte şi vâslirile la înot vor fi eficiente atunci
când prin direcţia şi ritmul, tempoul, alura mişcării sunt cuprinse volume cât
mai mari de apă asupra cărora se acţionează pe distanţe cât mai scurte, evident
cu unităţi de forţă cât mai mari dar nu atât de mari încât rezistenţa opusă de
apă să fie efectiv ‘spartă’,străpunsă).
In direcţia condiţionării organismului Counsilman explică importanţa înţelegerii
distincte a mecanismelor specifice de adaptare (progresivă, intensivă, repetativă) la diferite tipuri de efort
caracteristice principalelor categorii de probe sportive: viteză (50,100m), demi-fond (200m), fond susţinut (peste 400m) ajungând la ideia
standardizării antrenamentului cu număr limitat dar optim-eficient de metode,
exerciţii şi probe de control.
Counsilman pune
în adevărata sa lumină antrenamentul cu intervale şi legătura sa directă cu
‘antrenamentul inimii’, pompa care asigură rezistenţa la efort (DIRT:Distanţa ,Intervalul de odihnă, Numărul
de repetrăi şiIntensitatea efortului).
CONCEPTUL LEWIN (1930)
Putem afirma că prof.dr.Gerhard Lewin, conducătorul catedrei de
natatie de la Deutsche Hoch Schulle fur Korperkultur, din Leipzig este
fondatorul modern al ‘şcolii DDR de înot sportiv’.
Contribuţiile
sale sunt regăsite în absolut toate domeniile legate de dezvoltarea nataţiei
după anii 1965 (iniţiere, pregătire,
organizare, strategie etc.) sub forma mai multor lucrări tipărite şi a unor
expuneri la numeroase consfătuiri în domeniu.
Inter-relaţiile
plurianuale din interiorul procesului de pregătire în perspectivă a
înotătorilor, despre care se pot scrie suite de carţi sau lucrări de
doctorat.., sunt exprimate grafic în figura
anexată....; rezultă procentual, cu caracter orientativ de maximă generalitate:
- raportul dintre
pregătirea în apă şi cea pe uscat
- relaţia dintre
volumul de înot şi intensitate (volumul intensităţii)
-
ponderea pregătirii generale faţă de cea specială (pe uscat)
Din simpla
contemplare a acestei diagrame se poate spune că în decursul celor zece ani de
pregătire (cât durează în medie devenirea unui performeur), volumul de înot are
un sens crescător (1), intensitatea
procentuală apreciată faţă de posibilităţile de moment ale unui sportiv are un
volum cu sens descrescător (2),
pregătirea pe uscat este la cotele cele mai mari (procentuale) în primii ani de
pregătire (caracterul formativ), treptat diminuându-se pentru a permite
specializării să-şi spună cuvântul (3),
partea generală a pregătirii pe uscat este la început dominantă faţă de
pregătirea specială (lucrul la simulatoare, cu diferite îngreunări etc.),
urmând treptat o schimbare radicală a proporţiilor (4), etc.
(vezi Anexa nr 15)
A= pregătirea
specifică în apă – ea este, procentual mai mică în debutul
vieţii sportive (stagiul 2) şi evident din ce în ce mai mare la stagiile
următoare.
B=
pregătirea fizică generală pe uscat (gimnastica şi alte discipline sportive
complementare) este mai mare la debut şi scade la stagiile ulterioare.
C=
pregătirea fizică specială pe uscat (exerciţii care simulează efortul specific,
al procedeului, al probei de concurs) se află în permanentă creştere (aici nu se vorbeşte despre Volum /
Cantitatea lucrului specific pe uscat ci de Intensitate / Calitatea
exerciţiilor în contextul unui amsamblu de cerinţe de lucru pentru marea
performanţă - susţinere/refacere, accesorii modernizate, dispozitive tehnice
asociate).
Prof.Dr.Gerhard
Levin, fondatorul 'şcolii germane de înot –RDG’ din 1960, a început să lucreze
la acest concept şi la o strategie de aplicare eficientă a acestor relaţii.
Prin anii 1965,
specialiştii din echipa sa (Manfred
Julling, apoi dr. Bettina Krotsch care şi-a făcut studiile universitare în medicină
la Bucureşti, prof dr. Helga Pheiffer ş.a.) mai "umblau' prin ţările
‘prietene’, inclusiv la noi, pentru a vedea 'cum
e bine/cum e rău'...
Cea care a
devenit în ani ’70 ‘marea campioană’…, Cornelia Ender, când avea vârsta de 9-10 ani (1965-66), participa la
concursurile de copii organizate la Bucureşti (fără a fi avut atunci vreo ‘pretenţie’ la locurile de pe
podium...), apoi, la începutul următorului deceniu, înotătorii din RDG au devenit pentru cca. 2o de ani 'stăpânii
piscinelor';
CONCEPTUL DIMECA – URMUZESCU
A= pregătirea
specifică în apă – ea este, procentual mai mică în debutul
vieţii sportive (stagiul 2) şi evident din ce în ce mai mare la stagiile
următoare.
B=
pregătirea fizică generală pe uscat (gimnastica şi alte discipline sportive
complementare) este mai mare la debut şi scade la stagiile ulterioare.
C=
pregătirea fizică specială pe uscat (exerciţii care simulează efortul specific,
al procedeului, al probei de concurs) se află în permanentă creştere (aici nu se vorbeşte despre Volum /
Cantitatea lucrului specific pe uscat ci de Intensitate / Calitatea
exerciţiilor în contextul unui amsamblu de cerinţe de lucru pentru marea
performanţă - susţinere/refacere, accesorii modernizate, dispozitive tehnice
asociate).
(Dimeca interwievat de Geo Raeţchi, ziarul Sportul, 1982: în
dreapta Rică Urmuzescu)
Gicu Dimeca
a fost antrenorul care a sesizat cel mai bine principala lipsă din maniera de
lucru a antrenorilor noştri din perioada dinaintea anilor ’60 şi anume: slaba
pregătire fizică generală cauzată de comoditatea de a înota numai distanţe
medii sau scurte, ignorându-le pe cele lungi.
Din acest punct
de vedere putem spune că între conceptul Counsilmen şi Demeca nu există prea
multe diferenţe iar dacă Dimeca ar fi fost mai îndrăzneţ şi mai grăbit el ar fi
demostrat conceptul său înaintea lui Counsilman.
In tot acest effort
de antrenor omniprezent şi succese binemeritate a fost ajutat şi secondat de
munca, din umbră dar tenace a cercetătorului eminent Aurel Urmuzescu
(foto), antrenor federal timp de 15 ani care a contribuit decisiv la
modernizarea înotului sportiv românesc.
La baza gândirii
D - U se află constatarea, generală şi atât de reală mai ales ‘azi’, că ‘noi am
fost-suntem-şi-probabil vom fi…’ - nişte
comozi (am ales cuvântul cel mai puţin ofensiv) şi numai prin muncă, fără
preget şi fără rezerve, se poate înota la parametrii ceruţi de confruntările
internaţionale.
Dimeca era omul
care nu admitea concesii şi muncea efectiv alături de sportivii săi. Exemplul
personal era desăvărşit şi cei care au încercat să-l copieze, majoritatea au
dat greş tocmai pentru că ei nu au înţeles realul sacrificiu demonstrat de
antrenor în faţa elevilor săi, exemplu care nu admitea limite - fără a exagera
a fost un titan al mişcării sportive din România.
Un instrument
deosebit de util a fost planificarea standard a unui ciclu săptămânal de
lecţii prin care el a dat noţiunii, expresiei ‘repetare pînă la ‘perfecţiune’ un sens deosebit de concret; elevii
lui ştiau (asta însemna că chiar acceptau…!)
programul sîptîmânal ‘pe dinafară’.
Şablonul ‘cazon’
impus de Dimeca era de fapt tiparul în care fiecare ajungea să înţeleagă care-i
este personalitatea cu plusurile dar mai ales cu minusurile sale.
Sensul adaptării
era unul singur : mai mult şi mai bine şi cine greşea repeta lecţia
chiar dacă antrenorul astfel mai rămânea la bazin încă 2 ore la bazin, singur
cu ‘victima’ sa – viitorul campion aplaudat de tribune.
La acest aspect
TREBUIE să menţionăm numele medicului sportiv al lotului nostru – Dr. Martha
Baroga, care il seconda fără menajamente si care este ’coautoare’ la prima
medalie olimpica româneasca – Anca Pătrăşcoiu, 200 m spate, medalie bronz, JO
Los Angeles 1984 (este chiar perioada
cand autorul acestor rânduri activa ca umil…. antrenor federal…)
Desigur că
conţinutul conceptului
D-U este mult mai amplu şi sofisticat chiar dar dacă ar trebui să
devenim extrem de concişi în al prezenta ne-ar fi deajuns foarte puţine cuvinte
‘muncă şi iar muncă’ sau chiar o
carte autentică semnată de foşti colaboratori ai cuplului….
Soarta a fost
nemiloasă cu această eminentă pereche – antrenor+cercetător – le-au fost
scurtate zilele chiar atunci când avea cel mai mult nevoie de ele, adică în
postura de antrenori angajaţi la un club de elită din Italia, ţara care Ie-a
oferit cele mai multe trofee prin nenumăratele lor participări la tradiţionalul
‘Sette coline’, concursul tradiţional al ‘primăverilor’ care anunţa opiniei
publice viitorii campioni ai sezonului de vară.
Conceptul D-U
trebuie în continuarea studiat şi continuu aplicat în practica noastră ! Iată
un titlu adevărat a unei teze de doctorat la înot! Poate că unul dintre elevii
săi se va încumeta s-o merite.
CONCEPTUL BAROGA
Sistem de referinţe şi indicaţii
metodice formulat de cunoscutul specialist din lumea halterelor - prof.
Lazăr Baroga, care are în vedere concepţia despre dezvoltarea calităţilor
motrice combinate.
Autorul porneşte
de la obiectivizarea tuturor componentelor şi a inter-relaţiilor fenomenului,
stabilind formule autentice, optime de abordare a variatelor combinaţii
posibile dintre cele 4 calităţi motrice de bază (VIRF).
In cazul
înotului, apreciat a fi forma motrică în care ordinea importanţei calităţilor
este: 1. Rezistenţa, 2. Forţa, 3. Mobilitate / Supleţea, sunt descrise
combinaţiile:
1.- rezistenţa în regim de forţă (R-F)
2.- forţa în regim de rezistenţă (F-R)
3.- mobilitate în regim de rezistenţă
(M-R)
1.
Structura căilor de dezvoltare a calităţilor motrice combinate în primul
caz (R-F), indică folosirea metodei eforturilor segmentare (analitice), metoda
eforturilor mijlocii (moderate), metoda eforturilor până la refuz.
2.
în cazul al doilea (F-R) este indicată
metoda eforturilor segmentare (forma
'body building'), metoda eforturilor
moderate şi metoda eforturilor până la refuz
3.
iar în cazul al treilea (M-R) se indică metoda eforturilor mijlocii şi metoda
eforturilor în circuit.
Conform conceptului Baroga se pot
stabili cu exactitate principalii parametri de efort a metodelor folosite.
Clasificarea propusă de L.Baroga permite obiectivizarea pregătirii ( a se consulta lucrarea de referinţă -
"Educarea calităţilor fizice combinate" Lazăr Baroga, Editura
Sport-Turism, Bucureşti, 1984, pg.23, 48, 65, 91, 223, eminentul profesor a dispărut dintre noi, aminitre tristă a anului
olimpic 2000 ….).
CONCEPTUL
HANNULA
Din surse foarte recente - Iată cum
arată planul de pregătire conceput de antrenorul american Dick Hannnula
(1995), plan redat în lucrarea Coaching
swimming Successfully (ed. H.K. 1995, p.43)
(vezi Anexa 15)
Este un plan pe
durata a 15 săpt.de lucru (mezociclu)
în care fiecare zonă de efort este prezentă în mod logic, conform cu
obiectivele stabilite.
Spre
deosebire de europeni care utilizează o zonare între 3-5 trepte ( vezi INOT-manual metodic,M. Olaru 1982
pag.221-222),
Dick foloseşte o zonare amplă, minuţios
departajată teoretic şi farmaceutic pusă în practică !
- zona EN 1 – endurance 1
(repetări la FC 120-140, cu 10-30 sec
pauză adică regim de effort la Prag aerob/anaerob cca 95%) este prezent în 60
de antrenamente
- zona EN 2 – endurance 2
(repetări la FC 30-170, acelaş regim de
pauze, adică adică regim de erfort la Prag aeron/anaerob în condiţii de
rezistenţă-Viteză) cca. 25 de antrenamente
. zona EN 3 – endurance 3
(repetări la FC 60-180 cu pauze între 20
sec sau egale cu durata efortului în regim de rezistenşp –Viteză peste timpii
intermediari obişnuiţi în graficul de concurs) de cca. 12 ori
- zona SP 1 – sprint
(la FC maxim, cu pauza de revenire egala
cu durata repetării sau chiar dubla, în regim de Viteză maximă până la 90% din
viteza de concurs) de cca 12 ori pe mezociclu
- zona SP 2 – sprint lansat
(la FC maximal, cu pauze egale sau de 8
ori mai lungi decît durata spintului în regim de Viteză maxima /95%) de
cca. 14 ori;
- zona SP 3 – Sprint maximal
(la FC maxim, cu pauze duble ca durata faţă de durata efortului în regim de
Viteză maximală / 100-110% faţă de viteza de concurs) de cca. 60 de ori.
[vezi Anexa 15 –
Concepte de antrenament]
Această zonare este agreată de USSwimming
– Sports Science Committee, forul de necontestat al metodicei de
antrenament din America.
Cele 14 jumătăţi de zi care compun
săptămăna de lucru sunt ocupate în proporţie de cca. 65% (!) cu antrenament din
care ‘’înotul de încălzire sau cel compensator / de după antrenament’ este
prezent în fiecare lecţie şi nu intră în discuţie şi nici în calcul nostru;
Regimul SP 3 este lucrat cu volum
mic în viteză maxima iar el intra in multe combinaţii cu alte forme de effort (în deosebi alături de zonele Endurance).
Aceste combinaţii de EN şi SP pot face obiectul unor strategii ‘secrete’ ale antrenorului, dar
iată ca D. Hannulla este deschis şi spune cum lucrează.
Analizînd zonare folosită de Hannula
constatăm o asemănare interesanta: zonele care redau efortul mediu, ca
procentaj, sunt asemănătoare zonării noastre.
La zonele de efort mai mare raportul
este putin modificat – la canotaj / Româia * o diminuare semnificativă, la înot
/ România un procentaj mai ridicat, dar totuşi inferior celui American
(Hannula)
Iată cum ar arăta cele 3 zonări:
ZONE Hannula Canotaj Înot
En 1
+
En 2
= cca.
65% 60% 54%
Sp 2
+
Sp 3
= cca.30% 08% 16%
Rezultă că înotătorii noştri
lucrează prea mult zona de efort similară efortului din concurs (En 3) în detrimentul volumului de înot
în regim aerob (En1 şi 2) iar la cap. Spinturi peste viteza
de concurs (simulari Sp 2+3) volumul este la jumătate decât la
americani ! (vezi
Anexa nr. 15)
Ceva nu-i în
regulă cu conceptul nostru – este prea încărcat de eforturi asemănătoare celui
din concurs / pe o bază insuficientă de lucru pentru Volum şi Viteză – aceste
constatări ar trebui luate în discuţie la Colegiul Central al Antrenorilor.
Johnny Weissmuller was born in Timisoara, Romania, 1904
iata o nou si e 'ultima ora' a abordarii zonarii eforturilor, 29 Iunie 2014 :
In tot acest effort
de antrenor omniprezent şi succese binemeritate a fost ajutat şi secondat de
munca, din umbră dar tenace a cercetătorului eminent Aurel Urmuzescu
(foto), antrenor federal timp de 15 ani care a contribuit decisiv la
modernizarea înotului sportiv românesc.
- zona EN 1 – endurance 1
(repetări la FC 120-140, cu 10-30 sec
pauză adică regim de effort la Prag aerob/anaerob cca 95%) este prezent în 60
de antrenamente
- zona EN 2 – endurance 2
(repetări la FC 30-170, acelaş regim de
pauze, adică adică regim de erfort la Prag aeron/anaerob în condiţii de
rezistenţă-Viteză) cca. 25 de antrenamente
. zona EN 3 – endurance 3
(repetări la FC 60-180 cu pauze între 20
sec sau egale cu durata efortului în regim de rezistenşp –Viteză peste timpii
intermediari obişnuiţi în graficul de concurs) de cca. 12 ori
- zona SP 1 – sprint
(la FC maxim, cu pauza de revenire egala
cu durata repetării sau chiar dubla, în regim de Viteză maximă până la 90% din
viteza de concurs) de cca 12 ori pe mezociclu
- zona SP 2 – sprint lansat
(la FC maximal, cu pauze egale sau de 8
ori mai lungi decît durata spintului în regim de Viteză maxima /95%) de
cca. 14 ori;
- zona SP 3 – Sprint maximal
(la FC maxim, cu pauze duble ca durata faţă de durata efortului în regim de
Viteză maximală / 100-110% faţă de viteza de concurs) de cca. 60 de ori.
ZONE Hannula Canotaj Înot
En 1
+
En 2
= cca.
65% 60% 54%
Sp 2
+
Sp 3
= cca.30% 08% 16%
iata o nou si e 'ultima ora' a abordarii zonarii eforturilor, 29 Iunie 2014 :
Hier ist in Istanbul Yuzme Ihtisas Klubu, in 1975, in companion with my student of 10 years, Gunes Evgin (1.04,99 - 100m free); Johnny was at 73 years old and his prefer to comme second in thix omagial chalange...
We'd hate for you to miss out on this
To Me
Today 20. 06.2014 at 3:55 PM
Dear Mircea,
Here's a great article you won't want to miss....
It investigates a painful
problem you may have suffered on countless occasions. This pain can
immediately wreck your chances in a race and result in what's known as a
DNF ("did not finish!")
But what many people don't know is that there's a way to prevent it.
If you click here now, you can download my report "A pain in the side - why a stitch can turn a sporting demigod into a 'DNF'"
The report is written by
Professor Alison McConnell (BSc, MSc, PhD), professor of applied
physiology at Brunel University, and it's essential reading. Because
there is very little proper information about stitches - what they are,
what causes them, and how to avoid them. Really you'll be surprised at
how threadbare the research is.
Many people put up with
them, or see them as random problems that cannot be avoided. Or they
just cross their fingers and hope not to get one.
Yet, if you read our
report, you'll realise that there are specific steps you can take to
cope better with stitches, and even "train your body" not to have them
in the first place.
To claim your report, click here now.
Whatever your sport, you'll be delighted by this report - finally some sensible research and PRACTICAL solutions. Go check it out and see.
In the next issue we'll help you overcome one of the five big training problems that might be worrying you.
Helping you become the best you can be,
Sports Performance Bulletin
Sports Performance Bulletin
Meadow View
Tannery Lane
Bramley
Guildford
Surrey
GU5 0AB
T: +44 (0)1483 899330
E: sportsperformancebulletin@pponline.co.uk
Meadow View
Tannery Lane
Bramley
Guildford
Surrey
GU5 0AB
T: +44 (0)1483 899330
E: sportsperformancebulletin@pponline.co.uk
Warning! By clicking the
link below you will be permanently unsubscribed from this newsletter
including any upcoming training drills I'll be sending.
