’’Ultimii 5 paşi restanţi’’ ai sec. XX …
pentru „săritura” în Educaţia sec. XXI ….!"
Autor
prof. Mircea Olaru, ph.ed / nataţie, 73 ani
Monday, January 12, 2009
Abstract
Între a fi „bun” sau „rău” există şi a existat întotdeauna situarea acestora la extremele unei activităţi, a unui produs ş.a.m.d.
Mai ales acum, cu referire la noţiunea de „educaţie” şi la „depozitarea” ei în membrii societăţii noastre (mai ales în masa tinerilor), este nevoie de o abordare sigură, simplă, pragmatică, economică şi eficientă pentru a separa decisiv binele de rău.
Ţara noastră şi neamul românesc sunt în mare pericol, aproape ireversibil, de degradare etică şi morală, cu repercusiuni din ce în ce mai greu de prefigurat. Acest fapt îl simţim chiar fără a fi mereu predispuşi la a vedea doar jumatatea goala a paharului cu apă….
Metodele tradiţionale ale educaţiei, folosite de mulţi ani, unele cu minusuri evidente, trebuiesc „recondiţionate” – simplu şi economic.
În situaţia în care visteria ţării ar avea bani, poate altfel s-ar putea proiecta un program eduaţional, să-i zicem „elitist”…, dar cum „banii” nu-i avem nicioadată, şi pentru mulţi s-au dovedit a fi „ochiul diavolului”, acum este absolut nevoie de inovaţii simple, ieftine dar absolut eficiente, iar aceste „noi-metode” trebuie să nu fie personalizate, individualizate ci, dimpotrivă, trebuie supuse activităţii în grup, grupuri care de fapt există (şcoli, clase), şi care oferă posibilitatea ca elemente de întrecere emoţională, de autosupraveghere şi „corectare din mers” să conducă acţiunile de educare pozitivă prin manifestări rapide, dese, zilnice, dezirabile….; vom vedea cum – [de fapt, pentru mine, antrenor de înot de-o viaţă..., „educaţia”, edificarea ei, îmi este reprezentată ca un antrenament, cu exerciţii bine alese şi mult repetate până la automatizare ... ?!!]
Primul „pas”:
„Exploatarea inteligentă a condiţiei de a lucra în grup”
Acţiune primară concretă:
La „iniţiativa” personala a unor diriginţi… în clasele conduse de aceştia va exista preocuparea certă ca toţi elevii clasei să:
1. înveţe versurile Imnului naţional, toate versurile, nu doar prima sau şi a doua strofă... !
2. să recite aceste versuri atât în mod individual dar mai ales în grup (întreaga clasa, în „cor”, cu acelaşi glas şi intonaţie emoţională)
2bis =(2016), in general,romanii nostri nu ii prea auzi cantand, in familie, la petreceri sau la spectacole sau nu 'socializeaza', la spectacole, cu interpretii asistand 'muti' (de uimire...?) la evolutiile de pe scena spre deosebire de alte natii unde spectatorii par a se dezlantui de bucurie ca sunt acolo;pt acest motiv, adaug la proiectul meu si ideia de a organiza, in clasele mici, grupuri de copii care se asociaza pentru a interpreta o melodie care le place lor..., urmand ca la sfarsitul anului, la serbare cei mai buni sa se reproduca in fata parinitlor...
„Exploatare inteligentă”:
La iniţiativa unor directori de şcoli se vor organiza concursuri „inter-clase” având ca subiect – recitarea în cor a versurilor Imnului naţional.
** întrecerea să fie organizată sub controlul cadrelor didactice + a unor grupuri de părinţi
** după primul an de aplicare a acestui exerciţiu se vor putea apela şi alte texte din lirica naţională şi nu numai, dar tot în grup şi cu carcater de întrecere şcolară.
Argumentare :
Întreb retoric –
Cum este mai bine să înveţi, să dezvolţi cel de-al doilea sistem de comunicare, semnalizare - începând cu scrisul sau cu cititul ... ?
Eu optez pentru citit prioritar înaintea scrisului; evident aceste două mari laturi ale educării se completează una pe cealalta, dar, cel puţin în primele clase elementare (mai ales clasa I), gradual, propun ca cititul să fie prioritar faţă de scris.
A citi este mai simplu decat a scrie... şi asta dacă se face în grup (în cor) pot apărea situaţii psiho-moral-volitive care favorizeaza învătarea perfectă.
În grup elevii pot să se orienteze mai uşor asupra unor greşeli spre a nu le mai repeta în altă ocazie, tot aşa componenţii grupului învaţa să se autocorecteze şi să devină receptivi la unele valori specifice vieţii în colectiv, activitatea socializată etc.
Despre învăţarea, pe „nerăsuflate”, a Imnului…. nu mai este cazul de a pleda: aproape nimeni din tara asta nu ştie TOATE strofele şi asta este o mare ruşine pentru întreg neamul nostru; această deficienţă trebuie ameliorată cât mai grabnic posibil…!!!
Al doilea „pas”:
În şcolile în care această activitate (minimum) se arată a fi reuşită, realizabilă, se va „testa” efectul educaţional practic prin – începerea organizărilor cerute de acţiunea de înfiinţare a unor „cluburi şcolare” cu personalitate juridică şi în paralel cu activitatea şcolii de bază, fiecare ajutându-se una pe cealaltă.
„Clubul şcolii” trebuie să fie locul în care opţiunile extraşcolare, talentele, aspiraţiile unor elevi să-şi găsească locul în cel mai firesc mod, adică:
– dacă unii profesori au o atracţie spre o activitate educativă, creatoare de valori morale şi chiar materiale, acel profesor va fi atras firesc de existenţa acestui club;
– dacă unii elevi sau colegi, prieteni ai acestora din alte medii şcolare, au înclinaţii extraşcolare deosebite şi care le face plăcere să le practice în mod organizat, sub supraveghere didactică, pentru aceştia, clubul şcolii poate deveni chiar o „a 2-a casa” în care ei se vor simţi bine şi, poate, vor fi feriţi de unele influenţe nocive.
„Testarea” are loc prin:
1. organizarea (cu personalitate juridică) a clubului şcolii (statut, regulament etc.)
2. cu atragerea liber consimţită a cadrelor sensibile la activitatea clubului, aderare ce poate fi motivată şi material (există căi legale!)
3. cu atragerea elevilor în activitatea clubului pe două mari paliere: unul artistic şi unul sportiv, în limitele statului şi regulamentului de funcţionare a clubului etc.
** personalitatea juridică a clubului şcolii permite activităţi financiare legale: sponsorizări, atribuire de fonduri din surse extraşcolare, până la alocarea de fonduri de la Stat sau chiar din exterior;
** unele acţiuni pot beneficia de fondurile Statului în sensul angrenării clubului în acţiuni specifice unor ministere sau autorităţi: plantare de arbori, participări la campanii de curăţenie a mediului ş.a.m.d.
Al treilea „pas”:
Este de competenţa Statului, a Guvernului şi a Ministerelor direct vizate de acest demers; în esenţă şi până a intra în argumentări mai ample – este vorba despre reorganizarea subsistemului de sport şcolar, adică a Cluburilor sportive şcolare/ CSS.
Această acţiune trebuie să conducă înapoi în „şcoală”, forţa şi experienţa profesorilor-antrenori care, fie în cadrul orelor din programa EFS, fie în cadrul clubului şcolii, vor avea sarcina de a stimula participarea elevilor la diferite forme ale exerciţiului fizic iar pe elevii cei mai talentaţi să-i pregătească, să-i orienteze către practicarea în cadrul sportului de performanţă (grupuri de copii, juniori + alte forme şi alte grupe de vârstă); evident aceiaşi atmosferă va fi susţinută şi în partea dedicată activităţilor artistice.
Consider că „viaţa” CSS-urilor trebuie să ia sfărşit; acest sistem a servit scopurilor propagandei de tip comunist, a avut şi laturi bune dar, în esenţă s-a fondat pe subminarea EFS-ului şcolar şi a dus la creerea artificială a unor forme superioare care nu aparţineau bazei ci unei elite de multe ori întâmplător apărute....
CSS-urile au generat antrenori de elită mondială (Belu, Bitang s.a.) dar a oferit „culcuş” nemeritat şi multor altor neaveniţi.
CSS versus EFS-ul şcolar nu trebuie să mai dăinuie!
** acest lucru poate părea greu de realizat dar nu este aşa – profesorii-antrenori / secţii din CSS, vor fi legaţi intrinsec de baza naturală, firească de selecţie;
** o serie de posturi TESA din schema de funcţionare a CSS-urilor pot fi redirijate pentru o mai bună organizare a învăţămentului etc.
Al patrulea „pas”:
Se referă la organizarea piramidală, pe plan naţional a unei alte forme ale vechii „Daciade” – sub denumirea generoasă, provenită din antichitate
„MENS SANA IN CORPORE SANO”
La acest capitol avem destulă experienţă organizatorică, se ştiu şi se pot sprijini multe activităţi, pot participa multe Ministere şi alte autorităţi ale Statului.
Principalul rost al acestei întreceri naţionale este să adune toate energiile tinerilor din şcoli şi din cluburile acestora, pornind chiar de la „acel concurs de recitare în cor a Imnului nostru” şi la campionate, întreceri, festivaluri în toate sferele de activitate artistică şi sportivă a tineretului nostru, acţiuni care trebuie remunerate consistent din Bugetul de Stat.
Al cincilea „pas”:
Având în vedere buna reprezentare şi imaginea bună a culturii româneşti peste hotare şi mai ales rezultatele la diferite forme de întrecere internaţională (olimpiade sportive, întreceri la diferite discipline şcolare, inventică ş.a.).
Statul nostru trebuie să promoveze un „export” de „capital cultural” prin deschiderea de şcoli satelit (bursiere) a bunelor noastre unităţi şcolare recunoscute (amănunte într-un materil special dedicat acestui subiect).
În acelaşi spirit – se vor face demersurile necesare ca din alte ţări, şcoli reprezentative, să-şi deschida porţile la noi în ţară; poate că ideea de reciprocitate ar fi foarte bine venită.
Efecte:
Se va creea o emulaţie atât pentru obţinerea burselor de către elevi şi profesori…, emulaţiea va avea ca suport ocazia mult apreciată de a învăţa, trăi în alte condiţii binefăcătoare din toate punctele de vedere.
Conducerile şcolilor, cadrele didactice şi, mai ales părinţii vor fi motivaţi pentru a lucra în acest sens; eforturile lor vor face ca fiecare acţiune a şcolii să capete valoare şi astfel se va ridica potenţialul educativ, cultural în masa celor vizaţi de aceste activităţi
FINAL:
Cei cinci „paşi” restanţi se pot recupera… este nevoie de bune intenţii de ordin intelectual, fără nici un amestec politic sau de altă natură – totul trebuie făcut având în minte şi suflet cuvintele „a fi bine educat” cu referire la cât mai mulţi copii ai neamului nostru atât de amărât şi oropsit….
