Simt ca am datoria sa reamintesc unora dintre colegii mei, cate ceva din munca mea...; pt. azi - un amanunt, omniprezent in activitatea de antrenament: despre banala pluta de antrenament pentru lucrul picioarelor [ vreau sa stiti ca unii antrenori de west aproape ca interzic folosirea acestui accesoriu.. dar asta este o alta poveste].
Cei mai varstnici, poate isi aduc aminte ca bazinele noastre de inot, era impanzite de niste plute confectionate din lemn care erau cautate cu disperare [numarul lor fiind redus..] de toti inotatorii acelor vremuri.
Azi, acest accesoriu banal, realizat din poliuretan expandat 'misuna' in toate bazinele - dar acest lucru s-o intamplat abia, la cativa ani de la acel '89 ....
Tine cineva minte - pana in acel moment [anii 90-94], ce foloseau baietii si fetele noastre, mai din toate bazinele din tara ?
Foloseau un produs, copiat dupa accesoriile din west, dar realizat la nivelul anilor '86 ...., el a fost, realizat, cu 'rara modestie' ..., de mine: iata 'povestea' lui si mai corect scris 'a lor' [deoarece este vb. si de acel accesoriu care se foloseste la antrenamentul bratelor / 'pull-buoy']
In 1985-86, am cunoscut un director de fabrica care producea articole din polistirean si acele ravnite snururi de cauciuc / extensoarele noastre de pe acele vremuri ['extensoarele improvizate erau de fapt garniturile de etansare la unele racorduri de apa ce se doreau a fi reusite {etanse} si pt asta ele trebuia sa fie f. flexibile ...]
Din vorba in vorba [dl. director ing. Marin V. avea fata la mine, la bazin...] i-am evocvat starea jalnica a plutelor de lemn iar el mi-a spus ca are in fabrica asemenea material, un tip de poliuretan, care s-ar preta la abandonarea lemnului ....
N-o scapat de mine, m-a invitat la el in fabrica, mi-a aratat-o, am vazut placile, a simtit ca sunt pe drumul cel bun dar aveam o mare problema - cum sa tai aceste contururi ale plutei atat de bine cunoscute de noi...?
Dar 'nea Marin' a rezolvat-o - a realizat un cutit de stantzare care sub o presa de cateva tone taia profilul respectiv [de fapt mi-a facut 2 cutite, unul pt plute care erau dintr-o bucata si un alt cutit care avea conturul pull-buoy-lui.
Muncitorii debitau din acele placi de 2/2m. si groase de cca 4-5 cm, talpi de cauciu pentru incaltamintea milioanelor de oameni - debidarea se facea decupand statul exterior al placii astfel rezultau 2 'foite f. subtiri dar in foi de 2/2m', care erau aruncate la reciclare; eu, in salopeta de muncitor..., culegeam 'foitele' cele mai reusite, uniforme pt mine... le ungeam, personal, cu manuta mea, cu prenades si cand erau gata uscate, tot sub o presa de cateva tone le lipeam, odata pentru totdeauna....; pe aceste .7-8 staruri de foite lipte, apoi, venea randul santzei sa taie forma pull-buoy-lui [vezi foto cu primul puol-boy realizat, care sta la mine acasa ca un trofeu de mare pret].
Pe masura ce reuseam sa fac mai multe plute si pull-buoy... le urcam in masina, ieseam pe poarta cu permisiunea 'oculta' a directorului, le duceam la bazinul Sc. Gen. 3 [era perioada de dupa "lasarea mea la vatra " din postul de antrenor federal...,; munca asta, cu deseurile a durat cca o luna de zile, eu fiind deja cunosct ca mncitor al fabricii...] In vestiarul de la bazinul Sc. gen. 3, gaseam niste cutii de carton, le umpleam fie cu plutele abia stantzate, fie cu pull-buoy... si le trimeream prin Posta la diferite bazine: GRATIS si pe banii mei.
Asa se face ca inotatorii din Centru olimpic de la Baia Mare, Oradea, Cluj, Brasov, Ploiesti s.a. centre au capatat aceste accesorii...
|
iata pluta din poliuretan facuta in *86 la fabrica din Jilava, alaturi de o pluta, recenta importata din Ungaria, livrata in geanta de folie din platic; Ungaria este recunoscuta ca avand o industrie chimica si farmaceutica de prima marime.... |
Va rog sa ma credeti sub cuvant de onoare: NIMENI nu mi-a multumit sau felicitat... dar eu am avut sufletul extrem de fericit.
'
Asta o fost povestea mea si-am incalecat p-o sa'... sau invers, nu stiu cum se scrie exact.
[
ps: mai am cateva asemenea 'nazbatii' care eu stiu ca au avut impact la vremea respectiva... dar...da, da, stiti de pe acum - nimeni nu mi-a facut statuie in fata primariei... , ca asa-i la noi]
===========
Uite ca n-a trecut mult si trebuie sa rectific ceva: cel mai sincer salut l-am primit, totusi, de la cineva...., de la regretatul Nicu Tat, un excelent antrenor, un om inimos de iti dadea si camesa de pe el si care a produs multe nume de sportivi inotatori de elita, D-zeu sa-l hodineasca in Pace...