sursa > FINA, Swimming Manual, 1988,
Kreis Training - M. Scholish, SV Berlin si
Muskelkraft durch
Partenerubungen,W.Gain, J.Hartmann
Coaching Swimming Successfully, Dick Hannula
CIRCUIT TRAINING
Metodă de
organizare a antrenamentului, lansată de Morgan şi Adamson, Univ. Leeds ‑ Anglia
în 1958; iniţial a fost folosită în orele de educaţie fizică şcolară în scopul
creşterii densităţii şi eficienţei lecţiei, apoi a penetrat în toate
disciplinele sportive cu scopul realizării unui volum mare şi precis de lucru
sprijinit de aplicarea 'principiului odihnei active', volum adresat unui număr
mare de executanţi la un acelaşi tip de efort (raportat fie la spaţiu de lucru,
fie la timp).
El poate fi
programat în infinite variante acordate cu sarcinile propuse (prelucrarea calităţilor motrice, consolidarea unei deprinderi
etc.); este organizat împărţind în
mod egal numărul de executanţi [ grupe] la numărul de 'ateliere' dispuse sub forma unui
'circuit'; fiecare executant parcurge 'circuitul' executând fie:
‑ un număr
stabil de repetări indiferent de timp;
‑ un număr
stabil de repetări la o durată precisă ;
‑ un număr
stabil de repetări la o durată şi o pauză fixă;
sau -
= durata stabilă de efort indiferent de numărul de
repetări;
= durată stabilă de efort la un număr precis de repetări;
= durată stabilă
de efort la un număr precis şi pauză fixă.
La înot, se
apreciază că numărul optim de 'ateliere' este cuprins între 6‑12 (exerciţii
diferite), circuitul fiind astfel conceput spre a asigura pregătirea generală
sau specială folosind organizarea unor metode de antrenament anume alese (intervale,
repetări,
ş.a.).
Specialiştii germani indică următorul program de lucru în circuit avînd
sarcina prelucrării forţei, detentei la
înot:
[După
Kreis training, Manfred Scholich, Sportverlag, Berlin,1982]
 
Iată descrierea unui circuit destinat
înotătorilor aşa cum este le prezentat în lucrarea amintită
Obs.:
In lucrarea de referinţă ‘Kreistrainig’, autor Manfred Scholich, Sportverlag
Berlin 1982, sunt prezentate, pentru diferite discipline sportive (aici pentru
înot), circuite de exerciţii destinate pregătirii fizice speciale. Specialiştii
din ex-RDG au stabilit că pentru înot sunt recomandate următoarele ateliere:
1/ tracţiuni
alternative la simulator,
2/ extensii ale
musculaturii spatelui,
3/ lucru pentru
musculatura abdominală
4/ lucru pentru tricepsi şi trapez,
5/ tracţiuni
simultane la simulator,
6/ întinderi din
atârnat la inele,
7/ lucru cu
pectoralii şi marele dorsal,
8/ extensii ale
musculaturii coloanei vertebrale
9/ ridicări pentru
musculatura centurii scapulare şi
10/din flotare-
săritură în ghemuit cu salt pe verticala cu genunchii la piept (exerciţiu
folosit şi de US Marin Navy pentru testarea capacităţii generale de efort).
Aceste
ateliere, în funcţie de regimul dorit de efort pot asigura atât prelucrarea
cantitativă (volum mare de repetări cu
intensitate scăzută) cât şi cea calitativă (intensitate mare pentru un număr limitat de execuţii) etc.
notă: Procentaj maxim*™: se controlează periodic
încărcătura maximă de care este capabil un executant la un singur circuit, apoi
valorile obţinute sunt defalcate
procentual la fiecare antrenament, pentru fiecare săptămână etc..
  |
| atelier Kreis Trainig selectat de specialsitii germani [DDR] special pentru INOT in lucrarea lui M.Scholich, 1982,
din
lucrarea Muskelkraft durch
Partenerubungen,W.Gain, J.Hartmann,
Sportverlag Berlin, 1985 si FINA - Swimming Manual, 1988/JO Seul
  |
Exercitiile au fost selectate din lucrarile mai sus amintite si se are in vedere prelucrarea diferitelor grupe musculare [la Forta] sau articulatii[la Mobilitate]; ele sunt o sursa de inspiratie pentru orice antrenor [vezi cap. Antrenament,"Despre Inot cu M.Olaru, ed. SSE, 2007]
============
 |
| Planul analitic al sarcinilor PFU in viziunea lui Dick Hannula, USA |
.jpg) |
| grafica conceputa de prof. Flavius Badita, ANEFS, 1999 |
