Sunday, April 29, 2018

OXIGENUL, INIMA SI ‘FORTAREA DE TIMPURIU’…



OXIGENUL, INIMA SI ‘FORTAREA DE TIMPURIU’…

Abstract…


 Pornind de la emailul trimis de dl. Dr. G. John Mullen, Canada,   (https://mail.yahoo.com/d/folders/1/messages/ACcnbzIJRSIcWuODzQ1CiMQjXs8),
mi-am adus aminte de prima mea lucrare (‘mai serioasa’…), INOT – Colectia- Manual metodic, ed. Sport-Turism, 1982 {redactor prof. Emilia Ivan si tehno red. Mihail Carciog*…, nume de referinta in materie si elevul meu Ionut Setran, garfician iscusit, ajuns peste ani, in  Italia, la FIAT, firma arhirecunoscuta, la Lab. Design a viitoarelor tipuri de masini…} (fig.1).


Scriu cu umilinta…, “prima mea lucrare mai serioasa’’, deoarece, din start vreau sa le multumesc, inca odata, mentorilor mei din editura (Boby Magda, Emilia Ivan, chiar si a celorlalti colegi din redactie) si regretatilor Ioan Dragan { acad. dr. , director al INMS Buc., care inca din anii ’50, era prezent la Cabinetul medical al bazinului Floreasca unde ne tot masura si diagnostica, noi, sportivii inocenti fiind aproape indiferenti la aceasta atat de necesara activitate – Controlul medico-sportiv} si Dr. Octavian Belea { sef sectie ORL Spitalul Coltea, un mare pasionat al inotului si mereu langa cei care sufereau de fel de fel de otite, des intalnire la cei care aveau deaface cu apa…}

Asa s-a intamplat, ca primul capitol din lucrarea evocata sa apartina, de fapt medicinei, {Dr. Ioan Dragan (Probleme medico-sportive, Influenta inotului asupra organismului, Selectia medico-biologica, Caracterizarea efortului la inot, Complexul Cardio-Respirator-Metabolic,Teste de evaluare a capacitatii de efort) si Dr. Oct. Belea (tabele II >VI - Boli frecvente intalnire la inotatori) si acest lucru se leaga onorabil cu lucrarea primita acum prin email, de la Dr. John Mullen.

Si acum 45 de ani… si recent – urmarirea si controlul medico-sportiv, a fost si este un capitol important in practica sportiva si a inotului, mai ales (o nota speciala, mai ales pentru fotbal, in  ultimii ani, au fost cateva evenimente tragice, chiar, in timpului unor meciuri oficiale…)

Am folosit asa de multa ‘munitie’/evocari autentice…, pentru a pune in discutie, in fatza celor interesati {parintii (!), antrenorii}, problema ‘fortarii nedorite, de timpuriu’, a celor din grupa de varsta de pana la 10-11 ani…., cu scopul de a starni interesul pentru o mai abila abordare a mijloacelor , a cailor implicate in dezvoltarea morfo-fiziologica prin inot a intregului organism, aflat in plina perioada de crestere, s.a.,
TOATE…,
versus necesitatea, cerinta, impusa de ‘Sistemul EFS.ro’, de a avea performante de nivel cat mai ridicat pe plan international, olimpic, mandria fiecarei natiuni….

Concret…

Pornind de la sigtama ‘inotul = arta de a respira’, atrag atentia :  chiar de la primele lectii si in continuare….,  inotatorului trebuie sa i se creeze  un automatism aparte dar firesc, privind problema respiratiei corecte.(Vedem la emisiunile tv., marii castigatori, termina intrecerea cu record, pe locul intai, etc…, deci cu un efort deosebit de mare…. si totusi ei, parca atunci au sarit in apa, nu dau semne de oboseala, nu respira greu, etc.)

Dece ?

1/ Regula nr. 1 a inotului (mai ales cand se ajunge la expresia ‘arta de a respira’…) este extrem de simpla –‘tragi un ‘chil’ de aer…., sufli tot un ‘chil’ de aer’; daca nu respecti, ad literam, aceata cerinta, oboseala va aparea rapid iar ceea ce va urma nu va fi o intrecere de inot ci o intrecere ‘cu sine’….., o ‘lupta’ acerba de a nu ceda in fata oboselii evidente (sa facem un mic test, nevinovat si nesportiv….: inspirati, adanc, acum, in fata calculatorului, etc., ‘o gura plina de aer’ si imediat expirati ‘neglijent’, o cantitate mai mica de aer fata de ce-ati inspirat anterior…, repetati testul si veti vedea ca dupa 2-3 miscari (la care, de fiecare data expirati mai putin decat ati inspirat…) apare gafaiala, oboseala fara a fi facut niciun efort fizic, etc.).

Asa ca regula numarul unul a inotului este nevoia de echilibru optim intre efort si oxigenul solicitat de efort….; nu mai trebuie sa dezvolt ce este cu nevoia (‘datoria’) de oxigen, de sangele care transporta acest oxigen etc., sunt lucruri bine cunoscute de fiecare antrenor sau parinte direct interesat….

2/ Acum apare elementul cel mai important in desfasurarea efortului: inima!
La cei mici, se remarca usor, ca adaptarea la eforturi mai mari este rezolvata de insasi ‘mama natura(mai toti copii sunt in permanenta miscare…), apoi apare antrenamentul, treptat obisnuirea cu maniera de a ’trage’, din rasputeri pentru a castiga intrecerea si nu sunt putine …..

In asemenea conditii, parintii, antrenorii se declara din ce in ce mai incantati de performantele odraslelor lor…., DAR dupa un interval de 2-3 ani incepe ‘drama’: multi copii simt ca nu mai pot progresa, 'el' - gloria familiei, este intrecut de colegi si cu toate stradaniile lui…, se simte depasit de cerinte, de situatie…., regretabil dar adevarat – el se indreapta treptat spre abandonarea 'inotului sau' atat de drag….


Copilul nu stie dar si chair cei mari din jurul sau nu cunosc cauza acestei ‘plafonari’ – ea se numeste ‘inima’; eforturile marite la care a tot fost supus organismul a demarat o crestere fireasca, fiziologica  a volumului inimii ( in medicina de obisnuieste si termenul ‘inima de bou’…), crestere care se manifesta atat la exterior…, dar, mai ales, nefast, la interior.

Astfel, ventricolele, auricolele inimii, locul de unde pleaca/vine neincetat sangele, aceste ‘camere’ devin tot mai mici, iar efectul de pomparea sangelui se diminuiaza fatza de cerintele efortului din ce in ce mai mare….

Medicina sportiva are in acest sens o serie de teste si aprecieri care permit conturarea unei ‘politici optime’ asupra marimii efortului fatza de capacitatea de efort, la un moment dat. (foto 1-12, autor Dr. Ioan Dragan+)














Pe scurt, 
este de preferat ca debutul in stagiul mai avansat ,de incepere a pregatirilor de ‘performanta’, INIMA sa nu fie marita iar valorile testelor de estimare a VO2 maxim sa fie la valori care permit sa se estimeze, pentru viitor, cresteri optime pentru eforturi din ce in ce mai mari.

Iata, in traducere cu ajutorul ‘Google translate’, deci cu acceptarea unor erori fatza de limba noastra (erori datorate mai ales terminologiei diferite sau a limbajului impanat de expresii pline de argou, fapt obisnuit in exprimarea americanilor…) a referatului trimis pe email de DR. John Mullen, Canada.


Care sunt consecintele legate de înotul pe distanțe medii(200, 400m*/MO) legate de cinetica de absorbție a oxigenului?

 by DR. GJOHN MULLEN 22 APRIL 2018 BIOMECHANICS, BLOG, DR. JOHN MULLEN,

rf: Cea mai recentă și cea mai mare sursă de comentarii/132 - actiuni asupra contextului privind cinetica VO2 (absorbția oxigenului).

Înălțarea la mijloc (Efortul de tip Mixt:anaerob/aerob) este un amestec unic (special) de exerciții anaerobe și aerobice. Acest amestec de intensitate moderată până la intensitate ridicată necesită coordonarea între sistemele cardiorespiratorii și cele musculare.

Se crede că cinetica VO2 mai rapidă și amplitudinea redusă a componentei lente sunt foarte corelate cu niveluri mai ridicate de fitness aerobic, îmbunătățind toleranța la oboseală. Spre deosebire de alte sporturi, performanța VO2max și înotul are o corelație mixtă. Eficiența înotului(…?) pare să aibă un predictor mai bun al performanței la înot decât VO2max, mai ales la înotul la mijloc (mai ales la efortul de timp mixt).

Un motiv pentru care VO2 max nu se corelează în mod direct, deoarece este posibil ca in constrângerile în (din) fluxul sanguin / transportul oxigenului și/sau în activitatea de respirație mai mare în timpul înotului să poată fi responsabile de diferențele importante în cinetica VO2 față de cele care au fost raportate pentru exercițiul vertical (testele de laborator).

Acești cercetători au căutat să determine măsura în care parametrii kinetici VO2 măsurați în timpul tranzițiilor de undă pătrată (testele de laborator) de la exercițiul (nivelul) de odihnă (repaos) până la intensitatea intensă a înotătorilor sunt corelați cu performanța în înălțime la mijloc (performanta maxima in effort de tip Mixt).

Ce sa făcut (descrierea testarilor- nu ne-ar interesa prea mult…)

Patruzeci de înotători foarte instruiți au efectuat 3 sesiuni de testare cu o odihnă de cel puțin 24 de ore. Anchetatorii au dictat viteza prin feedback acustic la fiecare 25 metri. Analiza cardiopulmonară a fost efectuată printr-un snorkel și sistemul K4b2. S-au înregistrat lactatul din sânge și frecvența cardiacă.
Înotătorii au efectuat mai întâi 5 × 200 de metri, cu 30 de secunde (pauza), până la epuizare, pentru a determina atât pragul de ventilație cât și absorbția maximă de oxigen. Viteza primelor (repetari de) 200m a fost de 60% din cel mai bun (timp) personal pe 200 de metri, cu 5 - 10% incremente între 200 de ani, cu a cincea fiind viteza maximă.(???) În continuare, înotătorii au efectuat trei curse de înot de viteză constante de 6 minute, corespunzând unui prag de ventilație de 80% la 25% [VT + 0,25x (V · O2max - VT)] (H) și la 70%
Rezultate
Singurul predictor cel mai bun al performanței variabilelor evaluate a fost cinetica VO2.
Concluzie
Principala constatare a fost că cinetica VO2 a fazei primare a fost asociată cu performanța în timpul înotului cu intensitate ridicată. Concret, constanta de timp de 63% în timpul tranzițiilor (repetarilor) grele și severe ( cu effort Mixt si intensitate mare)  a fost corelată în mod pozitiv cu timpul de finalizare a celor de 400m.
Implicații practice
Acest lucru sugerează că VO2kinetics este cel mai bun predictor al performanței pentru performanța în înălțime la mijloc (inot de nivel Mixt/200m). Viteza la care înotătorul poate crește consumul de oxigen la câteva secunde după începerea exercițiilor de intensitate ridicată pare să fie importantă în cazul evenimentelor (repetarilor) la distanțe medii.
Acest studiu nu se uită (nu exclude) la metodele de antrenament pentru a îmbunătăți cinetica VO2, prin urmare aplicațiile (verificarile) practice sunt necesare pentru a determina care (cum) influențează cinetica VO2 pentru freestyle de mijloc (probele de 200/400m inot craul) .

Referinţe:
1.       Reis JF, Alves FB, Bruno PM, Vleck V, Millet GP. Oxigenul de absorbție cinetică și de înălțime la mijloc de performanță. J Sci Med Sport. 2012 Jan; 15 (1): 58-63.

Referat inițial postat in iunie 2012


How is Middle Distance Swimming Related to Oxygen Uptake Kinetics?
132
SHARES
Background on VO2 (Oxygen Uptake) Kinetics 
Middle distance swimming is a unique blend of anaerobic and aerobic exercise. This mix of moderate to high intensity requires coordination between the cardiorespiratory and muscular systems.
It is believed the faster VO2 kinetics and reduced amplitude of the slow component are highly correlated with higher levels of aerobic fitness, improving fatigue tolerance. Unlike other sports, VO2max and swimming performance has a mixed correlation. Swimming efficiency seems to have a better predictor of swimming performance than VO2max, especially in middle distance swimming.
One reason VO2 max does not directly correlate as it is possible that constraints in blood flow/oxygen transport and/or greater respiratory work during swimming could be responsible for important differences in VO2 kinetics from those that have been reported for upright exercise.
These researchers looked to determine the extent to which VO2 kinetics parameters measured during square-wave transitions from rest to high-intensity swimmer exercise are related to middle distance swimming performance.
What was done
Fourteen highly trained swimmers performed 3 testing sessions with at least 24-hour rest. The investigators dictated the speed via acoustic feedback at every 25th meter.
The cardiopulmonary analysis was performed through a snorkel and the K4b2 system. Blood lactate and heart rate were recorded.
The swimmers first performed 5×200 meters with 30 seconds rest to exhaustion to determine both the ventilatory threshold and maximal oxygen uptake. The speed of the first 200 was 60% of personal best 200 meters with 5 – 10% increments between 200s with the fifth being maximal speed.
Report this ad
Next, the swimmers performed three 6-min constant velocity swimming bouts corresponding to 80% ventilatory threshold to 25%[VT + 0.25x(V˙ O2max − VT )] (H) and to 70%(S),
Results
The single best predictor of performance of the variables assessed was VO2 kinetics.
Conclusion
The main finding was VO2 kinetics of the primary phase were associated with performance during high-intensity swimming. Specifically, time constant 63% during heavy and severe-intensity transitions was positively correlated with the time to complete the 400 meter.
Practical Implication
This suggests VO2kinetics is the best predictor of performance for middle distance swimming performance. The velocity at which the swimmer can increase oxygen consumption a few seconds after the beginning of high-intensity exercise seems to be important in middle distance events.
This study does not look at training methods to improve VO2 kinetics, therefore practice applications are required to determine which influence VO2 kinetics for middle distance freestyle.
Reference:
1.      Reis JF, Alves FB, Bruno PM, Vleck V, Millet GP. Oxygen uptake kinetics and middle distance swimming performance. J Sci Med Sport. 2012 Jan;15(1):58-63.
Originally Posted June 2012
===================
 ===================================================================== 
Inchei acest material cu continut orientativ metodic-organizatoric cu rugamintea de a fi bine inteles - inotul poate deveni cel mai minunat mod de ati petrece, cu folos in viitor, copilaria, adolescenta..., dar noi  cei maturi, responsabili trebuie sa fim prudenti si rabdatori - acumularile optime, specifice fiecarui nivel al vastei biologice trebuie bine ales pentru a nu forta, prematur, functiunile bio-motrice ale organismului !

iata un exemplu clasic despre 'destinul' unui 'copil minune' in urma cu cativa ani: Emily avea la 6 ani niste performante incredibile...., in urmatorii ani a evoluat conform asteptarilor iar dupa cativa ani,ea nu a mai aparut in topul celor mai buni (am insemnat cu pixul, in paranteze -locul in ierarhia momentului + am afcut , tot  cu pixul transformaera performantelor realizate in yarzi> metri, pentru o mai buna intelegere a cazului

Avem si noi situatii asemanatoare - in 2010 la un mare concurs au participat cca 300 de copii...., ani au trecut si, la ora actuala, din cei zeci de campioni si medaliati 1 (UNU singur) este inca prezent in top _ "americanul'' Ungur Catalin, coleg de echipa romaneasca cu Roby Glinta..., atentie deci, am muncit pe degeaba cu sute sau chiar mii de copii 'campioni'... si nu raman in varful ierarhiei decat foarte putini; fenomenul este cunoscut de tarile avansate in inot si asemenea  concursuri au disparut. Toti asteapta ca jucausii si dragutii copilasi, care se straduie sa invete bine a inota, sa ajunga la pubertate si de acolo sa inceapa 'asaltul cel mare'....

Dedic acest articol regretatului meu prieten si indrumator, cel care, de curand a trecut 'dincolo' - Dumnezeu sa-l odihneasca, Amin !

Este vorba de prof. Octavian Mladin, Cluj,  Maestru al sportului, Antrenor emerit a zeci de campioni si recormeni si un tata minunat pentru cei doi copii si ei fosti campioni de inot, Clujul a pierdut un mare suflet a inotului.....


Thursday, April 12, 2018

Mobilitate pentru inot


{din "Despre inot', M.Olaru, SSE 2007,}
Anexa nr 5

Mobilitate specială la înot sportiv

            Mobilitatea este calitatea prin care înotătorul reuşeşte să execute mişcările cu amplitudine unghiulară mare prin acţiunea voită a sportivului (mobilitate activă) sau / şi cu intervenţia unor forţe exterioare (mobilitate pasivă) a unui partener, asistent, maseur etc..

            Formele active statice (poziţia de start) sau dinamice (ridicarea umărului peste luciul apei) sunt în strânsă legătură cu coordonarea tehnicii (cât mai corectă) şi cu capacitatea de efort (anduranţa, atenţia, răbdarea)

            Mobilitatea pasivă se manifestă doar pe uscat, graţie aplicării unei forţe exterioare, prin care se atinge gradul maxim de amplitudine în articulaţia respectivă.

            Diferenţa dintre mobilitatea activă şi cea pasivă este considerată ’rezerva de mobilitate’importantă dăcă se estimează evaluarea de perspectivă

            In concordanţă cu cu efortul specific unei probe sau distanţe de concurs putem vorbi despre ’mobilitate-viteză’ sau mobilitate-forţă’ ş.a. forme care pot fi programate judicios în cadrul unui ciclu săptămânal etc.

            Exerciţiile următoare se adresează, îndeosebi, înotătorilor sportivi pe două mari direcţii: dezvoltarea mobilităţii articulare specifice (a) şi în paralel extensii, întinderi ale musculaturii marcate de efort (b) pentru o cât mai mare relaxare şi revenirea la un tonus muscular adecvat pentru noi reluări de efort.
Reţineţi:

            1 Inaintea începerii programului se va asigura o bună încălzirea a întregului sistem muscular, articular; evident înaintea începerii antrenamentului în apă.

            2. Menţinerea mobilităţii optime se face prin exersare zilnică !

            3. Exerciţiile de întindere vor fi prilejuite de exerciţile speciale destinate dezvoltării forţei, intercalându-le printre acestea.

            4. Atunci când se lucrează cu partener sau asistent, maseur etc. exerciţiile trebuie atent dozate, supravegheate spre a preveni riscul unor accidentări; astfel:

            Faza activă – de mobilitate :atât cât permite mobilizarea naturală (cca. 3-5 sec.)

            + faza pasivă – de întindere musculară: adică aplicarea progresivă a forţei externe de către partener, asistent etc. (cca 6-9sec.) după care, punct final + o  singură arcuire energică care nu trebuie să producă dureri; în cazul apariţiei de dureri exerciţiile vor fi oprite şi medicul sportiv va fi imediat consultat.

            5. Fiecare exerciţiu care solicită o articulaţie sau un grup muscular distinct va putea fi repetat de 3-4 ori în acelaşi interval, zi.

            6. Acest regim nu se va executa înaintea concursurilor (1-3 zile)

1    

2

Mobilitatea unui viitor înotător supus unei acţiuni de selecţie se poate testa foarte uşor prin solicitarea de a executa aceste poziţii; un viitor bun înotător le va efectua cu uşurinţă.

3   

4
Mobilizarea activă poate fi completată de mobilizarea pasivă (cu partener)

5     

Mobilitatea umerilor este un punct cheie a unui bun înotător; la fel şi cea a şoldurilor

8
 
Intinderea musculaturi gâtului şi a coloanei vertebrale – a muschiului trapez şi a jgheburilor vertebrale foarte solicitate la înot
  
Mobilizări active completate de cele pasive în articulaţia scapulo-umerală
 

Mobilizarea pasivă a articulaţiei labei piciorului: prima pentru mişcările de înot crwawl, spate, delfin.., a doua pentru bras




 
Mobilitatea umerilor exersată în poziţie simetrică specifică la înot




ANEXA 5 B

Alte tipuri de exerciţii destinate dezvoltării mobilităţii




(* grafica din Swimming Manual, FINA TSC ; 1988, Seul)



(* grafica din Swimming Manual, FINA TSC ; 1988, Seul)





(* grafica din Swimming Manual, FINA TSC ; 1988, Seul)








Anexa 5 C

Exerciţii selectate din lucrarea
Muskelkraft durch Partenerubungen,
W.Gain, J.Hartmann, Sportverlag Berlin, 1985
Mobilitate la umeri si coloana
  

Mobilitate cu învingerea rezistenţei



   
Diverse prize de mobilizare a umerilor
      

 
  


Suite de exerciţii de forţă - supleţe

’Roaba’