In 1970 dl. prof. Nicu Dumitrescu. conferentiar la Cat. Natatie ICF, imprteuna cu d.na Irina Oprisescu, lector, au publicat cursul de baza la disciplina INOT, de fapt NATATIE. Un exemplar mi-a fost oferit si mie, cu dedicatie, si asa am aflat ca sunt 'autorul ' unei noi metode de invatare a inotului sportiv. Abia atunci am realizat ca experimentul la care am lucrat imediat dupa repartizarea la Sc. Sportiva experimentala Viitorul [1963] a avut ca rezultat si aceasta luare in calcul a unei noi metode de invatare ....
Textul de la pag. 78 a cursului, dedicat acestei noutati, este destul de scurt dar eu il consider suficient de explicit; acum, dupa cca 50 de ani, ma apuca nostalgiile, simt ca merita a relata mai multe ds, acest episod.
Cand am terminat studiile ICF [media 9.20] eu ma asteptam sa fiu ales a ramane in institut ca asistent al Domnului Porfesor..., dar cu o zi inainte de Repartitie [voi nu stiti ce importanta era ziua aceea..] a venit de la CNEFS, un 'cercetator' [nea Rica Urmuzescu, prof. si cercetator gr. 1 la ICEFS] si ne-a 'momit', pe mai multi dintre colegi, sa alegem 'Viitorul', o scoala sportiva experimentala ce se dorea a fi moderna.
Din 'culise', deja, mi se transmise-se ca a ramane asistent era putin probabil [eram fiu de avocat...] si 'oferta' mi-a placut si asa am semnat.
La 1 Sept. 1963, m-am prezentat la post si asa l-am cunoscut pe directorul nostru dl. prof. Samuel Barany, un cunoscut activist in lumea sportiva; acesta ne-a adunat in sala de conferinte, ne-a tinut un scurt 'speach' care s-a incheiat cu ' ne revedem la anu' .... si atat.
Cei din 'staful' lui Barany ne-au explicat ca aveam sa dezvoltam un experiment, ales de fiecare dintre noi, asa cum ne convine mai bine si ca vom incepe sa lucram, fiecare in directia specializarii alese, fara nici o norma, indicatii pretioase sau alte rigori; 'staful' ne dadea o 'carte blanch' si incredere nelimitata.....
Acest climat mie mi-a placut, dar si celorlalti colegi de la alte specializari..., practic ne revedeam numai in zi de salariu si nu se punea in discutie, de ex., semnarea condicii, etc.
Eu, recunoscut ca angajat la Viitorul m-am dus la Bazinul Floreasca [singurul care exista in termenii 'acoperit', la acea vreme ...] si acolo am aflat ca practic nu era loc sa lucrez cu grupa mea decat de 3 ori / sapt. cate 90 min. pe un singur culoar cu o grupa de cca 20 de incepatori.....
'Colegii'..., asa cum va imaginati ca'mureau de placere' sa ma vada ce fac..... Cu chiu cu vai, in Dec. '63 grupa se misca dar eram disperat cat de putin inoatau cand, deodata mi-a 'cazut fisa':
dupa antrenamentul de inot [8-9.30] urma antrenamentul de polo [9.30-11]... iar apoi, bazinul devenea GOL; in felul acesta mi-am 'org. punct ro' programul; copii veneau la 11.00 iar dupa antrenament se duceau direct la scoala, toti erau de 10 ani si in clasa 5-a, se putea deci....
Bazinul lasat de poloisti era, evident, fara culoare iar incercarile de a le pune, insemna min. 20 minute pierdute..., asa ca am renuntat la ele si pt a nu avea probleme cu valurile sau cu pastrarea directiei de inot... am inotat pe latime, la fel cum fac poloistii si in zilele noastre...
Am prins din zbor ca 'skiul' se invata mai usor in conditii de alunecare in viteza, la fel si la invatarea mersului pe bicicleta si am zis:
'mormolocii mei or fi ei niste 'zmei' dar nu stiau sa inoate decat asa, in dorul lelii' ... si astfel, pe latimea bazinului, am inceput sa lucrez zeci de repetari, sprinturi in viteza, cu zeci de variante ale tuturor miscarilor de inot sportiv, era ca un 'cokteyl' placut si interesant.
Treptat copii au inteles ca pot sa faca cu usurinta acum tot ce le ceream, erau f. incantati si, la primul concurs din Primavara lui '64.... erau ca si 'campioni', la grupa lor de varsta.
Colegii erau in 'al 9-lea Cer de bucurie'.... si, deodata m-am trezit ca cei din federatie incep sa vina sa asiste la nazbatiile noastre; cand a venit vara, am reusit sa ma strecor mai bine la Tineretului, grupa a progresat iar eu am reusit sa pun pe hartie experimentul asteptat de dl. Barany, ca la 1 sept. urma sa ne reintalnim si, probabil, sa tragem linie cu ceea ce-am facut bine ori ba !
Treptat am inceput sa dau seama ca, cel putin, cuvintele d.lui Emil Ghibu, la prima lectie a Cursului de Organizare a EFS erau pline de adevar:" de cate ori veti avea insuccese in activitate, in primul rand sa va ganditi la 'Organizare' ca fiind cea mai importanta cerinta a muncii vs."...; atunci [eram in anul IV, aproape terminasem ICF-ul}, vorbele sale nu au avut prea mare impact dar activitatea practica care a urmat, in care mereu doream sa aplic cele invatate, mi-a adus aceste cuvinte inapoi in minte si chiar acum cand imi scriu 'nostaljiile'..., am ales ca titul unul legat de o buna 'org. punct ro' si consecintele ei.
Cu acesta tenta legata de organizare am reusit sa fac grupa sa se miste mai bine iar, pe cei din jur, am reusit sa-i vad interesati chiar de ceea ce ar putea iesi din acest experiment.
Surpriza mea a fost pe masura cand, in toamna, la alcatuirea orarului de antrenament, la Floreasca, federatia a luat masuri radicale: ele se insumau astfel: toti copii din grupa C [incepatorii] de la toate cluburile din Buc., rumau sa se grupeze intr-o lectie comunna si unitara; antrenorii erau invitati sa participe la toate lectiile dar in calitate de spectatori, conducerea unica era data lui Mircea Olaru..., iar acesta si-a permis sa ceara ca lectia sa se desfasoare pe latimea bazinului, cu un continut asemanator celui descris mai inainte si cu ajutorul microfonului.
Cei cca 100 de copii erau impartiti in cca 3-4 serii, inotau pe latime si se sconta pe elementul de intrecere instinctiva a celor din apa de a fi mereu primii.
In acest experiment avansat la-m cooptat si colegul meu de scoala [IL Caragiale], de club [Dinamo], si de studentie ICF cel ce era cu un an de studii mai mic, dl. prof. Vladutza [ el ar trebui sa-mi multumeasca pt cel putin alte 2 motive: a/ cand era deja aproape declarat repetent la limba araba in 1963..., l-am convins pe dl. Rector I.Siclovan ca va deveni un antrenor de inot autentic daca-i aproba transferul.... b/ cand o fost repartizat la Ciuca Macaii..., eu l-am adus antrenor la Dinamo Buc., in 1964, deci cand experimentul meu devenise 'bucurestean-municipal', amandoi am reusit sa extindem experimentul si chiar faima sa deoarece in Primavara lui 1965, la Consf. internationala a antrenorilor de inot din 'tarile socialiste' referatul romanesc era acest esperiment, fapt remarcat de delegatia germana..[atunci nemtii erau in cautare de noi formule pt viitor si, dupa cum se stie, aceste formule au reusit sa faca din inotul DDR o izbanda mondiala a sistemului comunist assupra celui capitalist.... hihuhiha; incheiu povestea colegului Vladutza, spunand atat: la Dinamo, el s-a 'prea-curvit' cu stilul celor de acolo, la un moment dat din colegi am devenit adversari, Dinamo dadea copiilor din grupa sa multe avantaje iar 'antrenorul' incepuse deja sa aiba deplasari internationale, o raritate a acelor vremuri..., iar eu, bineinteles ramaneam mereu asaca.. pana s-o intamplat minunea ca dl. coleg al meu sa ramana in RFG si asa am scapat de el, dar de era ramas ori trimis nimeni nu stie cu exactitate... povesti la gura sobei....]
Dece am scris, cam mult, ds. toate astea..., deoarece dupa reusita din 1965 cu acea consfatuire..., 'cineva' a reusit sa strecoare soparla ["tat'su este advocat...'] iar cei din federatie, exasperati de fel de fel de alte soparle, a renuntat la experiment; nu sunt afectat de acest episod dar, ciudat, la scurt timp, am remarcat ca toti cei care criticau, acuzau si scuipau.... au devenit, peste noapte, experti in experimetul 'meu'; toti aveau pretentii de 'paternitate' si asta nu ma mira, asa este viata..., dar ceea ce m-a infuriat a fost faptul ca ei au inceput sa forteze copii; acele zeci de exercitii, executate in viteza si cu cerinta unei tehnici corecte [indelung 'dascalite de mine...] au inceput sa fie translate pe lungimea bazinului.., fenomenul s-a extins, ca o molima in toata tara, "copii minune" misunau si deja fieare antrenor, nou sau vechi, se dadea imparat; asa s-a ajuns la campionate nationale pt copii de 8 ani imbracau tricouri de campion nat\ional si la probe de 400m liber ['autor emerit' Tibi Munteanu, n-am sa-i iert asta in vezi...] si chiar la o forma de poliatlon cu 8 reuniuni in 4 zile cand, dupa cea de a 6-7a reuniune copii adormeau in bazin indiferent de cat zgomot infernal era acolo...; multe generatii de copii talentati s-au sfarsit pe altarul orgoliilor omenesti de altfel dar stupide; si azi se mai gandeste asa si eu mereu sunt impotriva acest exagerari penibile care acopera fie nestiinta de 'carte'.., fie intere materiale condamnabile.
Inchei cu un sfat dat celor care incep invatarea inotului in termeni 'sportiv': lectile cu acesti copii trebuie sa fie pe masura inteligentei lor [distractive, ca o forma de joaca inteligenta], ei trebuie mereu sa fie incurajati chiar daca dupa primele cuvinte de lauda se mai 'strecoara' si un repros sau un sfat punctual, trebuie mereu stimulatr elementul de intrecere si de a fi 'campion' si numai dupa ce simtiti ca angajamentul elevului este cert, incepeti sa 'incarcati', dar, la fel, mereu atenti la principiile pedagogice atat de detestate la invatat in timpul studentiei...
Mai jos, in continaure este psotat intreg carnetul meu cu note..; sunt multi de Zece si mai ales la materii grele[ psihologie, materialism dialectic / nu la cursul de socialism..., disciplinele medicale etc.]. Am avut si o nota mica, 7[sapte] la prof. de franceza.... si am fost tare afectat, deh, nu stiam ca multe ori, in viitor voi fi obligat sa aleg franceza lui 'tarzan' ca sa ma inteleg cu cei pe care ii vizitam sau ne vizitau [ ciudat, dar urechea mea muzivala..., ma afcea ca dupa 3 zile de stat undeva prin germania etc. sa ma pot exprima in limba lor cu destula usurinta, dr nu intotdeauna corect si asta aduce zambete ingaduitoare....
'Metoda concomitenmta', botezata de dl. prof. Nicu Dumitrescu... nu mai este cunoscuta; toti au depasit-o prin fortarea timpurie a copiilor; cred ca este cazul ca multi dintre antrenori sa-si aduca aminte de copilaria lor si de faptul ca nimic nu-i greu pe lumea asta... daca ceea ce faci - iti place !
