see> 'About Swimming', M.Olaru, 2007, ed. SSE, Chapter II
PSYCHE and Swimming .... *. Communication between
coach-athlete
Summary:
01. Sports psychology;
02. Overcoming the obstacle ...;
03. About our all-day anxiety ...;
04. Coercion, persuasion ...;
05. Autogenous training;
06. About the role of communication (verbal / non-verbal).
07 Blocking activity
08. Avoiding, removing bottlenecks.
09. Deduction in training;
10. Mental Understanding
11. Critical Didacticism.
12. 'Brainstorming' ('storm in the brain')
13. Athlete's consciousness
abstract + selective bibliography
....
02. 02. Overcoming the obstacle
As a rule, it is accepted that we have to overcome obstacles
for the rest of our lives, smaller or larger.
In the case of swimming learning, the obstacle is
essentially "unknown", a report that generates fear, fear is
accompanied by dispersion, obscuration of attention and blockage at all levels.
This 'obstacle' can be overcome in two ways: the cultivation
of patience and the challenge of curiosity. These features were set out in the
introductory part, especially there, because the reader had to be warned of
their importance in the meantime.
Objective danger can be bypassed by calling these 2
maneuvers, but they can not be developed 'a la carte'; success depends greatly
on the leader's flair; In fact, we have to accept that the eloquence of a
monitor is something special: to make someone listen to you even when the
danger is obvious ... it is a great professional performance.
Objective demand should be guided by situations or
"innovation" of ad hoc stimuli most of the times, which can diminish,
avoid stress.
This process can be defined as a result of the emergence of
a generally unpredictable obstacle that generates a state of anxiety with
repercussions throughout the body (functional, mental).
Water phobia, incomprehensible fear may be a reason for
parents to present the child with a specialist medical checkout to overcome
intolerable reports between the parameters of the major functions and their
significance over psychological stability (fatigue, drop in attention,
abandonment, etc.).
But this shortcoming manifests itself not only from the
presence of water ... there are enough children who prefer to say quickly and
persuasively the word "NO" and that's what ends up ... but the big
ones around him have to fight ingeniously to communicate and to instigate an
incipient crack in such cases that then to "think" of the little
"terrorist" (eg - 'what do you do when you have to defend your
country from enemy ...' - you can then say NO ...? ')
Here is another telling example of what it means to overcome
the obstacle: starting from the statement, 'swimming = the art of breathing'
... the beginner (especially ..) or even the well-rated athlete, neglects (from
convenience, inadvertently (s) 2-3 correct movements to exhale the air;
immediately after this episode there will be a respiratory discomfort,
hoarseness, fatigue and, most of all, stopping / deteriorating evolution (first
on the subjective level, then on the bio-functionality - the reduction of the
exercise capacity, etc.).
Inspiring to swim is a mechanism subject to instincts,
expiring is most often a voluntary act that requires control and attention.
When this balance has deteriorated, swimming becomes a chore of failure.
Maybe you also noticed, as a viewer, that after the end of
an intensely disputed probe, the opponents look quiet without being visibly
marked by the effort required to record a record ... 'our man' does not pant,
he is calm and almost unbelievable rested...
The explanation comes from the fact that, in addition to all
the efforts and requirements that have been observed, such as during his
success, there was added one - not to leave in the lungs any fragments of the
previously inspired air, to strictly keep the golden rule of swimming -
You pull 1 kg. of air…. blow up 1 kg .. 'otherwise, nothing
will go out .... !!!
================================
See>; Despre inot, M.Olaru, 2007, ed.SSE, Capitolul II
PSYCHE şi Înotul.... *. Comunicarea între antrenor-sportiv
Sumar:
01. Psihologia sportului;
02. Depăşirea obstacolului...;
03. Despre anxietatea noastră cea de toate zilele …;
04. Constrângere, convingere...;
05. Antrenamentul autogen;
06. Despre rolul comunicării (verbale/non verbale).
07 Blocaje în desfăşurarea activităţii
08. Evitarea, eliminarea blocajelor.
09. Deducţia în instruire;
10. Înţelegere mentală
11. Didacticism critic.
12. 'Brainstorming' ('furtuna in creier')
13. Conştiinţa sportivă a înotatorului
rezumat+bibliografie selectivă
….
02. 02. Depăşirea obstacolului
De regulă este acceptată aprecierea că mai toată viaţa avem de depăşit obstacole, mai mici sau mai mari.
In cazul învăţării înotului, obstacolul este, în fond, reprezentat de ’necunoscut’, raport care generează teama, teama este însoţită de dispersarea, opacizarea atenţiei şi blocaje la mai toate nivelele.
Acest ’obstacol’ poate fi depăşit prin două căi: cea a cultivării răbdării şi cea a provocării curiozităţii. Aceste repere au fost expuse în partea introductivă, special acolo aşezate, deoarece cititorul trebuia, din vreme, atenţionat asupra importanţei lor.
Pericolul obiectiv poate fi ocolit prin apelarea la aceste 2 manevre, dar ele nu pot fi elaborate ’a la carte’; reuşita depinde mult de flerul conducătorului; în fond, trebuie să acceptăm că elocinţa unui monitor este ceva deosebit: a face pe cineva sa asculte de tine chiar când pericolul este evident..., este o performanţă profesională deosebită.
Depăşirea obstacolului (‘objective demand’) trebuie dirijată prin crearea de situaţii sau ’inovarea’ de stimuli ad-hoc de cele mai multe ori, care pot să diminueze, să evite intrarea în stare de stress.
Acest proces se poate defini ca rezultat al ivirii obstacolului rezultat, de regulă, imprevizibil, care generează o stare de anxietate cu repercursiuni în întreg organismul (funcţional, mental).
Fobia de apă, teama de neînţeles poate reprezenta un motiv ca părinţii să prezinte copilul unui control medical de specialitate menit a decoperi eventuale rapoarte intolerabile între parametrii marilor funcţiuni şi semnificaţia acestora supra stabilităţii psihice (oboseala, scăderea atenţiei, abandonul etc.).
Dar acest neajuns se manifestă nu numai faţă de prezenţa apei…, există destui copii care preferă să rostească rapid şi convingător cuvântul ’’NU’ şi cu asta se termină totul… dar cei mari, din jurul său, trebuie să lupte ingenios de a comunica şi de a strecura o fisură incipientă în asemenea cazuri care, apoi, să dea de ‘’gândit’ micului ‘terorist’ (de ex. –‘ ce te faci când tu trebuie să-ţi aperi ţara de duşman… - poţi spune atunci NU…?’)
Iată încă un exemplu grăitor a ceea ce înseamnă la înot depăşirea obstacolului: pornind de la afirmaţia ‚’înot = arta de respira’..., începătorul (mai ales..) sau chiar sportivul bine cotat, neglijează (din comoditate, din neatenţie s.a.) 2-3 mişcări corecte de a expira aerul; imediat după acest episod va apărea un disconfort respirator, o găfâială, oboseală şi, cel mai ades, oprirea / deteriorarea evoluţiei (mai întâi pe plan subiectiv, apoi şi pe cel al bio-funcţionalităţii - reducerea capacităţii de efort etc.).
A inspira la înot este un mecanism supus instinctelor, a expira este cel mai ades un act voluntar, care necesită control si atenţie. Când acest echilibru s-a deteriorat înotul devine o corvoadă generatoare de insuccese.
Poate şi dvs. aţi remarcat, ca telespectator, că după terminarea unei probe intens disputate., adversarii arată liniştiţi fără a fi marcaţi vizibil de efortul necesar doborârii unui record..., ’omul nostru’ nu gâfâie, stă calm şi aproape neverosibil de odihnit...
Explicaţia vine din faptul că, în plus de toate eforturile şi cerinţele respectate aidoma în timpul reuşitei sale s-a mai adăugat ’una’ – cea de a nu lăsa în plămâni nici o fărâmă din aerul anterior inspirat, cea de a păstra cu stricteţe regula de aur a înotului –
’tragi 1 kg. de aer…. sufli tot 1 kg..’, altfel, nimic nu va ieşi....!!!
===========================
