OXIGENUL, INIMA SI ‘FORTAREA DE
TIMPURIU’…
Abstract…
Pornind de la emailul trimis de dl. Dr. G. John Mullen, Canada, (https://mail.yahoo.com/d/folders/1/messages/ACcnbzIJRSIcWuODzQ1CiMQjXs8),
mi-am adus aminte de prima mea lucrare (‘mai serioasa’…), INOT – Colectia- Manual
metodic, ed. Sport-Turism, 1982 {redactor prof.
Emilia Ivan si tehno red. Mihail Carciog*…,
nume de referinta in materie si elevul meu Ionut Setran,
garfician iscusit, ajuns peste ani, in
Italia, la FIAT, firma arhirecunoscuta, la Lab. Design a viitoarelor
tipuri de masini…} (fig.1).
Scriu cu umilinta…, “prima mea lucrare mai serioasa’’, deoarece, din
start vreau sa le multumesc, inca odata, mentorilor mei din editura (Boby Magda, Emilia Ivan, chiar si a celorlalti colegi din redactie)
si regretatilor Ioan Dragan { acad. dr. , director al INMS Buc., care inca din
anii ’50, era prezent la Cabinetul medical al bazinului Floreasca unde ne tot
masura si diagnostica, noi, sportivii inocenti fiind aproape indiferenti la aceasta atat
de necesara activitate – Controlul medico-sportiv} si Dr. Octavian Belea { sef
sectie ORL Spitalul Coltea, un mare pasionat al inotului si mereu langa cei
care sufereau de fel de fel de otite, des intalnire la cei care aveau deaface
cu apa…}
Asa s-a intamplat, ca primul capitol din lucrarea evocata sa apartina,
de fapt medicinei, {Dr. Ioan Dragan (Probleme
medico-sportive, Influenta inotului asupra organismului, Selectia
medico-biologica, Caracterizarea efortului la inot, Complexul
Cardio-Respirator-Metabolic,Teste de evaluare a capacitatii de efort) si Dr.
Oct. Belea (tabele II >VI - Boli
frecvente intalnire la inotatori) si acest lucru se leaga onorabil cu
lucrarea primita acum prin email, de la Dr. John Mullen.
Si acum 45 de ani… si recent – urmarirea si controlul medico-sportiv, a
fost si este un capitol important in practica sportiva si a inotului, mai ales (o nota speciala, mai ales pentru fotbal,
in ultimii ani, au fost cateva
evenimente tragice, chiar, in timpului unor meciuri oficiale…)
Am folosit asa de multa ‘munitie’/evocari autentice…, pentru a pune in
discutie, in fatza celor interesati {parintii (!),
antrenorii}, problema ‘fortarii nedorite, de timpuriu’, a celor din grupa de
varsta de pana la 10-11 ani…., cu scopul de a starni interesul pentru o mai
abila abordare a mijloacelor , a cailor implicate in dezvoltarea morfo-fiziologica
prin inot a intregului organism, aflat in plina perioada de crestere, s.a.,
TOATE…,
versus necesitatea, cerinta, impusa de ‘Sistemul EFS.ro’, de a avea
performante de nivel cat mai ridicat pe plan international, olimpic, mandria
fiecarei natiuni….
Concret…
Pornind de la sigtama ‘inotul = arta de
a respira’, atrag atentia :
chiar de la primele lectii si in continuare…., inotatorului trebuie sa i se creeze un automatism aparte dar firesc, privind
problema respiratiei corecte.(Vedem la
emisiunile tv., marii castigatori, termina intrecerea cu record, pe locul
intai, etc…, deci cu un efort deosebit de mare…. si totusi ei, parca atunci au
sarit in apa, nu dau semne de oboseala, nu respira greu, etc.)
Dece ?
1/ Regula nr. 1 a inotului (mai ales cand se ajunge la expresia ‘arta
de a respira’…) este extrem de simpla –‘tragi un
‘chil’ de aer…., sufli tot un ‘chil’ de aer’; daca nu respecti, ad
literam, aceata cerinta, oboseala va aparea rapid iar ceea ce va urma nu va fi
o intrecere de inot ci o intrecere ‘cu sine’….., o ‘lupta’ acerba de a nu ceda
in fata oboselii evidente (sa facem un
mic test, nevinovat si nesportiv….: inspirati, adanc, acum, in fata
calculatorului, etc., ‘o gura plina de aer’ si imediat expirati ‘neglijent’, o
cantitate mai mica de aer fata de ce-ati inspirat anterior…, repetati testul si
veti vedea ca dupa 2-3 miscari (la care, de fiecare data expirati mai putin
decat ati inspirat…) apare gafaiala, oboseala fara a fi facut niciun efort
fizic, etc.).
Asa ca regula numarul unul a inotului este nevoia de echilibru optim intre
efort si oxigenul solicitat de efort….; nu mai trebuie sa dezvolt ce este cu
nevoia (‘datoria’) de oxigen, de sangele care transporta acest oxigen etc.,
sunt lucruri bine cunoscute de fiecare antrenor sau parinte direct interesat….
2/ Acum apare elementul cel mai important in desfasurarea efortului:
inima!
La cei mici, se remarca usor, ca adaptarea la eforturi mai mari este rezolvata
de insasi ‘mama natura’ (mai toti copii
sunt in permanenta miscare…), apoi apare antrenamentul, treptat obisnuirea cu
maniera de a ’trage’, din rasputeri pentru a castiga intrecerea si nu sunt
putine …..
In asemenea conditii, parintii, antrenorii se declara din ce in ce mai
incantati de performantele odraslelor lor…., DAR dupa un interval de 2-3 ani
incepe ‘drama’: multi copii simt ca nu mai pot progresa, 'el' - gloria familiei, este intrecut de colegi
si cu toate stradaniile lui…, se simte depasit de cerinte, de situatie….,
regretabil dar adevarat – el se indreapta treptat spre abandonarea 'inotului sau' atat de drag….
Copilul nu stie dar si chair cei mari din jurul sau nu cunosc cauza
acestei ‘plafonari’ – ea se numeste ‘inima’; eforturile marite la care a tot
fost supus organismul a demarat o crestere fireasca, fiziologica a volumului inimii ( in medicina de obisnuieste si termenul ‘inima de bou’…), crestere
care se manifesta atat la exterior…, dar, mai ales, nefast, la interior.
Astfel, ventricolele, auricolele inimii, locul de unde pleaca/vine neincetat
sangele, aceste ‘camere’ devin tot mai mici, iar efectul de pomparea sangelui se
diminuiaza fatza de cerintele efortului din ce in ce mai mare….
Medicina sportiva are in acest sens o serie de teste si aprecieri care
permit conturarea unei ‘politici optime’ asupra marimii efortului fatza de
capacitatea de efort, la un moment dat. (foto 1-12, autor Dr. Ioan Dragan+)
Pe scurt,
este de preferat ca debutul in stagiul mai avansat ,de
incepere a pregatirilor de ‘performanta’, INIMA sa nu fie marita iar valorile
testelor de estimare a VO2 maxim sa fie la valori care permit sa se estimeze,
pentru viitor, cresteri optime pentru eforturi din ce in ce mai mari.
Iata, in traducere cu ajutorul ‘Google translate’, deci cu acceptarea
unor erori fatza de limba noastra (erori
datorate mai ales terminologiei diferite sau a limbajului impanat de expresii
pline de argou, fapt obisnuit in exprimarea americanilor…) a referatului trimis pe email de DR. John Mullen, Canada.
Care sunt consecintele legate de înotul
pe distanțe medii(200, 400m*/MO)
legate de cinetica de absorbție a oxigenului?
by DR. GJOHN MULLEN 22 APRIL 2018 BIOMECHANICS,
BLOG, DR. JOHN MULLEN,
rf:
Cea mai recentă și cea mai mare sursă de comentarii/132 - actiuni asupra contextului
privind cinetica VO2 (absorbția oxigenului).
Înălțarea la mijloc (Efortul de tip Mixt:anaerob/aerob)
este un amestec unic (special) de
exerciții anaerobe și aerobice. Acest amestec de intensitate moderată până la
intensitate ridicată necesită coordonarea între sistemele cardiorespiratorii și
cele musculare.
Se crede că cinetica VO2 mai rapidă și amplitudinea
redusă a componentei lente sunt foarte corelate cu niveluri mai ridicate de
fitness aerobic, îmbunătățind toleranța la oboseală. Spre deosebire de alte
sporturi, performanța VO2max și înotul are o corelație mixtă. Eficiența
înotului(…?) pare să aibă un
predictor mai bun al performanței la înot decât VO2max, mai ales la înotul la
mijloc (mai
ales la efortul de timp mixt).
Un motiv pentru care VO2 max nu se corelează în mod
direct, deoarece este posibil ca in constrângerile
în (din) fluxul
sanguin / transportul oxigenului și/sau în activitatea de respirație mai mare
în timpul înotului să poată fi responsabile de diferențele importante în
cinetica VO2 față de cele care au fost raportate pentru exercițiul vertical (testele de laborator).
Acești cercetători au căutat să determine măsura în
care parametrii kinetici VO2 măsurați în timpul tranzițiilor de undă pătrată (testele de laborator)
de la exercițiul (nivelul)
de odihnă (repaos)
până la intensitatea intensă a înotătorilor sunt corelați cu performanța în
înălțime la mijloc (performanta
maxima in effort de tip Mixt).
Ce sa făcut (descrierea testarilor- nu ne-ar
interesa prea mult…)
Patruzeci de înotători foarte instruiți au efectuat 3
sesiuni de testare cu o odihnă de cel puțin 24 de ore. Anchetatorii au dictat
viteza prin feedback acustic la fiecare 25 metri. Analiza cardiopulmonară a
fost efectuată printr-un snorkel și sistemul K4b2. S-au înregistrat lactatul
din sânge și frecvența cardiacă.
Înotătorii au efectuat mai întâi 5 × 200 de metri, cu
30 de secunde (pauza),
până la epuizare, pentru a determina atât pragul de ventilație cât și absorbția
maximă de oxigen. Viteza primelor (repetari de) 200m
a fost de 60% din cel mai bun (timp)
personal pe
200 de metri, cu 5 - 10% incremente între 200 de ani, cu a cincea fiind
viteza maximă.(???) În
continuare, înotătorii au efectuat trei curse de înot de viteză constante de 6
minute, corespunzând unui prag de ventilație de 80% la 25% [VT + 0,25x (V ·
O2max - VT)] (H) și la 70%
Rezultate
Singurul predictor cel mai bun al performanței
variabilelor evaluate a fost cinetica VO2.
Concluzie
Principala constatare a fost că cinetica VO2 a fazei
primare a fost asociată cu performanța în timpul înotului cu intensitate
ridicată. Concret, constanta de timp de 63% în timpul tranzițiilor (repetarilor)
grele și severe ( cu effort
Mixt si intensitate mare) a fost corelată în mod pozitiv cu timpul de
finalizare a celor de 400m.
Implicații practice
Acest lucru sugerează că VO2kinetics este cel mai bun
predictor al performanței pentru performanța în înălțime la mijloc (inot de nivel Mixt/200m).
Viteza la care înotătorul poate crește consumul de oxigen la câteva secunde
după începerea exercițiilor de intensitate ridicată pare să fie importantă în
cazul evenimentelor (repetarilor)
la distanțe medii.
Acest studiu nu se uită (nu exclude) la
metodele de antrenament pentru a îmbunătăți cinetica VO2, prin urmare
aplicațiile (verificarile)
practice sunt necesare pentru a determina care (cum)
influențează cinetica VO2 pentru freestyle de mijloc (probele de 200/400m inot craul) .
Referinţe:
1. Reis
JF, Alves FB, Bruno PM, Vleck V, Millet GP. Oxigenul de absorbție cinetică și
de înălțime la mijloc de performanță. J Sci Med Sport. 2012 Jan; 15 (1): 58-63.
Referat inițial postat in iunie 2012
How is Middle Distance Swimming Related to Oxygen
Uptake Kinetics?
DR. GJOHN MULLEN APRIL
22, 2018 BIOMECHANICS, BLOG, DR. JOHN MULLEN, LATEST&GREATEST LEAVE A COMMENT
132
SHARES
Background on VO2 (Oxygen
Uptake) Kinetics
Middle distance swimming is a unique blend of
anaerobic and aerobic exercise. This mix of moderate to high intensity requires
coordination between the cardiorespiratory and muscular systems.
It is believed the faster VO2 kinetics and
reduced amplitude of the slow component are highly correlated with higher
levels of aerobic fitness, improving fatigue tolerance. Unlike other sports,
VO2max and swimming performance has a mixed correlation. Swimming efficiency
seems to have a better predictor of swimming performance than VO2max,
especially in middle distance swimming.
One reason VO2 max does not directly correlate
as it is possible that constraints in blood flow/oxygen transport and/or
greater respiratory work during swimming could be responsible for important
differences in VO2 kinetics from those that have been reported for upright
exercise.
These researchers looked to determine the
extent to which VO2 kinetics parameters measured during square-wave transitions
from rest to high-intensity swimmer exercise are related to middle distance
swimming performance.
What was done
Fourteen highly trained swimmers performed 3
testing sessions with at least 24-hour rest. The investigators dictated the
speed via acoustic feedback at every 25th meter.
The cardiopulmonary analysis was performed
through a snorkel and the K4b2 system. Blood lactate and heart rate were
recorded.
The swimmers first performed 5×200 meters with
30 seconds rest to exhaustion to determine both the ventilatory threshold and
maximal oxygen uptake. The speed of the first 200 was 60% of personal best 200
meters with 5 – 10% increments between 200s with the fifth being maximal speed.
Report this ad
Next, the swimmers performed three 6-min
constant velocity swimming bouts corresponding to 80% ventilatory threshold to
25%[VT + 0.25x(V˙ O2max − VT )] (H)
and to 70%(S),
Results
The single best predictor of performance of
the variables assessed was VO2 kinetics.
Conclusion
The main finding was VO2 kinetics of the
primary phase were associated with performance during high-intensity swimming.
Specifically, time constant 63% during heavy and severe-intensity transitions
was positively correlated with the time to complete the 400 meter.
Practical Implication
This suggests VO2kinetics is the best
predictor of performance for middle distance swimming performance. The velocity
at which the swimmer can increase oxygen consumption a few seconds after the
beginning of high-intensity exercise seems to be important in middle distance
events.
This study does not look at training methods
to improve VO2 kinetics, therefore practice applications are required to
determine which influence VO2 kinetics for middle distance freestyle.
Reference:
1.
Reis JF, Alves FB,
Bruno PM, Vleck V, Millet GP. Oxygen uptake kinetics and middle distance
swimming performance. J Sci Med Sport.
2012 Jan;15(1):58-63.
Originally
Posted June 2012
===================
Dedic acest articol regretatului meu prieten si indrumator, cel care, de curand a trecut 'dincolo' - Dumnezeu sa-l odihneasca, Amin !
Este vorba de prof. Octavian Mladin, Cluj, Maestru al sportului, Antrenor emerit a zeci de campioni si recormeni si un tata minunat pentru cei doi copii si ei fosti campioni de inot, Clujul a pierdut un mare suflet a inotului.....
