A critica =a jicni ...?

A critica = a jicni ...?

Ieri, de Zi Nationala, postul “Ralitatea” TV, la ora de maxima audienta, parca emisiunea se numea ‘ora de foc’.... a comis un sacrilegiu la adresa credintei noastre de a fi buni romani: a ridicularizat Imnul National, cantec ce-ar trebui sa ramana sfant, mai ales in sufletul celor tineri.

A facut-o deliberat, in prezenta unui modelator, scos parca din negurile iadului, si a catorva invitati care au acceptat a fi manipulati spre ‘deliciul’ catorva iresponsabili care diriguiesc zvarcolirile acestui penibil post.

Ghinionul de a fi deschis televizorul tocmai la acest jalnic moment m-o facut sa nu mai pot dormi noaptea si ca sa scap de angoasa – iata ca scriu, poate sa insemne ceva...

Din vremea comunismului am fost dresati ca criticam, sa devenim delatori si astfel sa ‘luptam’ contra dusmanului de clasa’ inchipuit de maleficul rosu....

Asa au fost educate minimum 2-3 generatii si acest pacat a celor ce se doreau atei, iata, mai salajuieste in noi, la multi in mod inconstient, al altii, care mai au ceva omenesc, cu oarecare sfiala.....

Ca ‘a critica nu trebuie sa insemne a jicni’ ... am realizat-o, in mod esential si zilnic pot zice.... in Turcia, la Istanbul, cand ca antrenor trebuie sa mai si critic in cel mai parintesc mod, dar ‘sa critic’...!

Curand, mi-am dat seama ca ‘subiectii’ criticati sufera atat de tare incat eu am ramas descumpanit. Mi-am reglat gandurile si am ajuns la concluzia certa ca ‘a critica’ este chiar o arta, delicata si anevoioasa chiar.

Remediul gasit pentru ca totusi sa-mi fac portia de critica, uneori cam taioasa dar necesara..., a fost - "incepe sa te adresezi ‘victimei’ cu o lauda".... dupa care, in mod gradat..’arde-l’ ....!

Unii cred ca in politica, facuta chiar fara sens (?) in Zi Nationala, este permisa orice mojicie... Ei bine nu este asa – cei ‘7 ani de acasa’ si 'Bunul simt trebuie sa se manifeste minimum de ZI NATIONALA, cand sufletele noastre sunt ‘dezbracate’ de rautati si mergem la acea “Catedrala a neamului’ care, de fapt, o purtam alegoric si timid mereu cu noi in suflet si cuget.

Blasfemia de ieri va trebui sa fie corectata, poate nu de CNA / Organ si el... politic ci de Noi impreuna cu Cel de Sus [ exista o vorba, la mine:”Dumnezeu nu bate cu pietre..!”]. Mai devreme, mai tarziu, miseii de ieri – vor plati !

Critica, apartine culturii si civilizatiei, ea a avut mereu loc in decursul istoriei si am ales din lucrarea mea, cu care ma tot laud [poate nu degeaba...], o suita de date, evenimente in care critica apare si ca elememt al gandirii pozitive, civilizate, iata-le:

“Despre inot.. cu Mircea Olaru" ed. SSE, 2007, Anexe – Evocari -

- epigramistul Marţialis (43-94 d.Ch.) nu a scăpat ocazia de a-l ironiza scurt pe Nero Imperator (37-69 d. CH.) care a condus despotic imperiul între 54-68 d.Ch. timp în care, pentru aşi spori popularitatea a construit şi multe therme grandioase – poetul i s-a adresat linguşitor: ’ce poate fi mai ‘întunecat’ decît Nero (Negru) – ce este mai luminos ca thermele tale...!

cca.1.000 - în Europa nordicá, vinováţia unei persoane suspectate de acte vrájitoreşti era probatá prin testarea capacitáţii de a înota: având mâinile şi picioarele legate, victima era aruncatá în apá..., dacá individul/individa (mai ales), se îneca se considera cá astfel s-a dovedit vinováţia pentru care şi-a primit binemerita-i pedeapsá..., invers, dacá reuşea sá scape, cel în cauzá era scos din apá şi...apoi, ars pe rug... !!!

1190 - Freiderich I Barbarossa ('împáratul paharelor...') s-a înecat atunci când încerca sá treacá înot râul Calycandos (actualul Goksu/’Apa-Curcubeu’ în limba turcá...) la Seleucia de Isauria (Silifke actual, Mersin, Turcia); posibil ca el să fi fost tentat să repete isprăvile lui Alexandru Makedon care cu cca 1500 de ani înaintea sa, este atestat ca, ar fi reuşit să înoate în acelaşi loc…

cca.1.200 - printre cele 7 virtuţi cavalereşti, înotul figura pe locul al doilea, dupá cálárie şi înaintea mânuirii armelor (3),aruncarea pietrei (4), luptele (5), turnirul (6) şi ..galanteria de palat (7).

cca.1.400 - cronicile oficiale enumerá în Germania numárul de bái publice: Frankfurt 29, Breslau 12, Nurenberg 8 plus cele amenajate pe o serie de corábii dezafectate în diferite porturi (Hamburg).

- Vittorino da Feltre la 'Casa voioşiei' din Mantova, asociazá şi înotul la educaţia fizicá dedicatá copiilor.

1452-1512 - Leonardo da Vinci, proiecteazá, în seria sa de invenţii/inovaţii, primele 'palmare' destinate sporirii vitezei de înot.

1530 - Ludovic Vives în 'Tradebdis disciplines' apreciazá înotul ca primejdios şi imoral...

1538 - Nicolaus Wynmann din Ingolstat/Elveţia, publicá în limba latiná primul manual de înot din lume.."Colymbetes sive arte natandi".

1555 - celebru pentru noi românii, Olahus Magnus, în "Istoria de gentium septentrionalium", Roma, dedicá 10 pagini înotului (indicá valoarea înváţării prin imitare, folosirea materialelor ajutátoare, accentueazá aspectul utilitar şi paramilitar al deprinderii de a înota...).

1563 - Conciliul Tridentin al Bisericii Catolice a pus lucrarea lui Wynmann pe lista "librorum prohibitorum"...

1564 - Francois Rabelais în 'Gargantua et Pantagruel' (cap.'Traite d'education') sub motto-ul 'fá ce-ţi place'... pledeazá pentru un regim de mişcare armonios în care înotul era recomandat a fi practicat sub toarte formele, aláturi de vâslit şi conducerea velelor.

1569 - Hieronimus Mercuriallis în 'Arts Gymnastica’, Veneţia, asociazá la exerciţiile gymnice şi báile, înotul, masajul ‘care erau vestite încá din antichitate...’

1570 - Roger Acham în "School Master" recomandá înotul ca un mod de mişcare în aer liber.

1582 - Richard Mulcaster în "The elementary" pledeazá pentru exerciţii care sá asigur atât instruirea cât şi educaţia; înotul figura dupá alergári şi sárituri.

1587 - Sir Eduard Digby, Univ. Cambridge, realizeazá primul manual de înot scris în englezá, lucrarea a fost utilá cca. 200 de ani fiind la baza sistemul modern de înot promovat de englezi In sec. XIX

1595 - dr. Thomas Elyot în 'The castle of health' include înotul în suita exerciţiilor necesare de timpuriu pentru întárirea corpului, câştigarea forţei şi a îndemânárii.

1603 - se relateazá cá în Japonia înot este obligatoriu în şcoli.

1668 - Jan Komenski în 'Orbis pictus' ilustreazá scene cu exerciţii organizate în aer liber, printre care înotul este redat cu explicaţii sumare; programul unei zile de şcoalá la Saroş-Pataki era aranjat dupá regula celor '3 x 8' (muncá, somn, educaţie+igiená).

1688 - John Locke în 'Cugetári despre educaţie' reafirmá dictonul lui Juvenal "minte sánátoasá în corp sánátos", înotul fiind preferat medicamentelor, aláturi de alte forme de mişcare.

1727 - Voltaire, dupá ce a vizitat Anglia, Londra noteazá admirativ efectele benefice ale mişcárilor, exerciţiilor în aer liber, practicate de tineretul englez în comparaţie cu cei din Franţa, fácând aluzii la jocurile olimpice antice; canotajul şi înotul sunt evocate convingátor.

1760 - la Paris este deschis primul ştrand public pe malurile Senei la care înváţarea înotului era în grija maestrului Paitevin

1762 - J.J.Rousseau (1712-1778) publicá 'Emile ou de l'education', în partea a II-a recomandá báile reci şi practicarea înotului ca forme de mişcare menite a oferi copiilor satisfacţiile gásite de adulţi în practicarea exerciţiilor fizice.în ’Emile – ou l’education’ remarcă că tinerii învaţă să călărească, ceea ce este atât de costisitor dar foarte puţini învaţă să înoate cu toate ca acest lucru nu-i costă nimic... Ca şi compatriotul său Montaigne (1533-1592) sau filozoful englez John Locke (1632.1704), Rouseau încerca să depărteze tineretul de spiritul educaţiei feudale pentru a-l face să recepteze mai lesne mesajul umaniştilor.

1769 - Benjamin Franklin publicá 'Cum sá devii înotátor îndemânatic în scurt timp' în care apar exerciţii şi metode de înváţare; autorul foloseşte pentru prima datá expresia 'to crawl' - ' a se târâ' în limba englezá.

1774 - J.B. Basedow în 'Das Elementarwerk' în patru volume, evocá înotul printre cunoştinţele şi exerciţiile necesare copiilor, mai ales vara când sunt organizate tabere cu corturi; aceleaţi îndemnuri sunt susţinute de prof. Bahrdt în lucrarea 'Despre scopul educaţiei'.

1785 - pastorul C. Salzman înfiinţeazá la Gotha Institutul de educaţie Philantropinun în care regimul de viaţá era apropiat de naturá, printre alte exerciţii este enumerat şi înotul

1788-1793 - la Tg.Mureş medicul Stefan Mateyus, publicá o lucrare în care înotul este regásit pe cuprinsul a 26 de pagini, aláturi de alte exerciţii fizice şi în contextul unor adevárate forme de antrenament.

1793/94 - Robespiere şi Saint-Just militanţi ai Revoluţiei Franceze au prezentat Convenţiunii planul de reorganizare a înváţámântului naţional în care copii între 5-10 ani era vizaţi cá 'trebuie sá înveţe sá citeascá, sá scrie şi sá înoate'; în acelaşi spirit i-a fost prezentat lui Napoleon planul de reorganizare a educaţiei tineretului dar vizând mai ales pregátirea militará (raportor Lexcanal).

1797 - Oronzio di Bernardi publicá 'Concepţia completá a înváţării înotului bazatá pe studii asupra greutáţii specifice a corpului omenesc' în care se pledeazá pentru înváţrea naturalá, fárá ajutorul unor materiale etc.

1798 - GutsMuths editeazá 'Cárticica despre arta înotului pentru salvare' în care pleadeazá pentru folosirea materialelor ajutátoare la înváţarea înotului şi, mai ales, în salvarea de la înec, materiale care-i pot permite unui instructor lucrul concomient cu mai mulţi elevi; In 'Gymnastik fur Jugend' (cap.III) se ocupá pe larg de scalda în apá rece şi cálirea organismului.

O gravură din epocă care arată cum era echipat un instructor de înot; ‘băţul’ este deci un accesoriu tradiţional, el mai este folosit şi astăzi, cu success – şi eu îl folosesc şi mulţi râd sau devin ironici dar cu ‘el’ (exact ca un creion aparte..) corectez cu success multe din greşelile fiecărui începător. Bine înţeles că niciodată destinaţia acestuia nu este schimbată…

Gravură din perioada abordării înotului de catre părintele sistemului de e.f.s. din Germania. Este vorba de filantropul Guts Muts care a întărit sistemul gimnasticii germane (‘Gymnastik fur die Jungend’) şi a aplicat principiile acesteia şi la învăţarea înotului (foto)

Johann Christoph Friederich Guts Muts (9 Aug 1759 – 21 Mai 1839) părintele gimnasticii germane, adică a sistemului efs în care a fost înglobată şi practicarea înotului, numit de contemporani ‘părintele gimnasticii naţionale’.

- Anton Vieth în 'Incercare de enciplopedie a exerciţiilor fizice' face o clasificare a acestora în ' exerciţii pasive'/'active' iar înotul este descris într-o manierá acceptabilá şi astázi.

1800 - la Paris este deschis primul bazin acoperit de înot în locuinţa particulará a unui oarecare Roger, bazin ce a funcţionat pâná în 1833.

1810 - la 3 mai, Lord Byron traverseazá Helespontul/Dardanele pornind de la Abydos spre Lampsakos (cca. 2,7 km), în semn de prietenie cu cauza populaţiei greceşti încá sub ocupaţie otomaná, acţiunea a avut un efect de mare popularitate a practicárii înotului chiar dacá celebrul poet nu s-a mai înapoiat vreo-datá la Londra, rámânând definitiv în Grecia.

- în Japonia sunt organizate mari competiţii/ festival de înot care durau câteva zile, la concursuri participau, mai ales elevii.

1815 - prizonier dupá bátália de la Waterlo, italianul Jan Marie Saletti evadeazá de pe docurile portului Dover şi ajunge înot pe ţármul francez, la Calais, cutezanţá care a fost mult aplaudatá de opinia publicá francezá.

1817 - gen.prusac Ernest von Pfuel publicá 'Despre înot', manual destinat înváţrii 'pe uscat' a înotului de cátre soldaţi sub supravegherea unor instructori puţin calificaţi pentru aceastá activitate şi în sáli dotate cu aparaturá specialá.

1818 - la Berlin se deschide primul bazin / strand public descoperit de înot.

1819 - Franciscus Nactegall reuşeşte în Danemarka sá introducá obligativitatea exerciţiilor de înot în cadrul instrucţiei militare (ceea ce noi nu putem face azi !).

1820 - la Londra sunt organizate anual curse de înot pe Tamisa de cátre studenţii de la Eton-College; cursa avea distanţa de cca. 1 milá şi se desfáşura între podurile Hamersmith şi Putney.

1828 - este deschis primul bazin acoperit de înot (!) la Londra, apoi peste alţi 10 ani erau 8 asemenea bazine în care se desfáşurau şi concursuri profesioniste.

1835 – Bucureşti Inaugurarea Şcolii de înotat din mahalaua Izvorului

1837 -ia fiinţá prima asociaţie de înot, la Londra având ca fondator pe John Strachan.

1844 - dr. Pavel Vasici tipáreşte la Braşov traducerea lucrárii ' Macrobiotica' a medicului german Hufeland în care înotul este situat printre formele de mişcare care 'întineresc' corpul.

Nu transforma nevoia corecta de a critica in jicnire, mai ales n-o perpetua; asa distrugi omenia si bunul simt iar cei care au devenit nesimtiti, datorita tie, sa nu-ti fie cu mirare, nu te vor critica... te vor devora ca niste fiare hamesite ! Amin !