DAAAAAAAAAAAAAA+
2012/11/8 Mircea Olaru <scanave@yahoo.com>
am permisiunea de a posta ac material pe blogul meu?



http://despre-inot.blogspot.com/



From: Daniel Costache <daniel.costache@gmail.com>
To: Mircea Olaru <scanave@yahoo.com>
Sent: Thursday, November 8, 2012 4:52 PM
Subject: NATAȚIA LA ROMÂNI

Motto -uri: 
”Stai liniștit că niciunul dintre copiii ăștia nu va ajunge ceva!

Nu se poate face nimic!”

”Alimentația nu contează deloc. La vârsta lor nu contează.”
============================================================== 

NATAȚIA LA ROMÂNI - comentator Daniel Costache

Oricine ar trece mai des pe la puținele și pregătitele bazine de înot ar putea să facă o radiografie asupra naturii umane: toate tipologiile - ambițioși, pătimași, răi, vicleni, invidioși, defăimători, dușmănoși, dezinteresați aparent, altruiști, devotați, mânați de dorința de mai bine pentru copil, mânați de nevoia personală a unei reușite de care ei nu au fost în stare la rândul lor și etcetera.

Numitorul comun al acestora, în cele mai multe dintre cazuri, este speranța că... că... că...


Peisajul este mult mai complex și nu poate fi definit la o simplă vedere sau printr-o frază, fie ea cât de pompoasă: în fapt este nimic altceva decât reflecția unui eșec generalizat al societății românești în ansamblul ei, și nu am în vedere să discut aici despre factorii exogeni, ci doar despre cei endogeni, adică despre ”băștinașii” noștri.


Există mai multe personaje în acest peisaj:
ANTRENORUL
PROPRIETARUL DE CLUB
PĂRINȚII
COPIII
FACTORI DE DECIZIE IERARHICI ADMINISTARTIVI AI ACESTUI SPORT


Să trecem la analiza personajelor care joacă în filmul de categorie B, Natația la Români, cu precizarea că personajele cu pricina se află într-o strânsă INTERDEPENDENȚĂ între ele însele și că factorii ca ECONOMICUL dar mai ales ca POLITICUL joacă rolul PROVIDENȚEI în acest sport.


A. Antrenorul. 
De regulă și-a câștigat acest drept, de a antrena, prin propriile performanțe sportive, din tinerețe, sau mai rar prin abilități care să compenseze lipsa unui trecut glorios în sport, abilități dintre care vitale sunt pedagogia întru însușirea unei tehnici desăvârșite. (Vom vorbi ceva mai târziu despre tehnică) 


Antrenorul este retribuit pentru munca sa și evident, ca în orice meserie, scopul este acela de a-și asigura subzistența, sieși și familiei (dacă are). Refuz să cred că sunt mulți aceia care fac asta doar de dragul artei.


Antrenorul își desfășoară activitatea într-un cadru bine stabilit: orar, culoare de inot (pentru care clubul plătește o anume sumă), număr de copii (care influențează și numărul de culoare).

Obiectivele pot fi clasficate ca: 
1. target personal (al antrenorului - când acesta se respectă), 
2. target impus de proprietarul de club (care excede asupra targetului personal - și e bine deci să coincidă cu ”politica firmei”, 
3. Obținerea unui punctaj cât mai bun în clasamentul intercluburi. 
Iar la urmă, și în al patrulea rând, un scop deși declarat în sine dar boicotat total > 4. formarea de speranțe pentru seniorat (Vă aduceț i aminte de axioma: ”Stai liniștit că niciunul dintre copiii ăștia nu va ajunge ceva! Nu se poate face nimic!”), cu ajutorul ei se demonstrează afirmația că la punctul 4, cuvântul de ordine este DEZINTERES!(voi reveni asupra DEZINTERESULUI).

Nu voi trece mai departe fără să spun că ARTIZANUL(încă nu știu dacă e PERSONAJ sau NĂRAV NAȚIONAL), adică cel care promovează ”DEZINTERESUL”, nu este ANTRENORUL. La întrebarea aceasta vor trebui să răspundă doar aceia care vor alege noua conducere a Federației de Natație Române.

B. Proprietarul de club

”Alimentația nu contează deloc. La vârsta lor nu contează.”


Atunci când nu este și antrenor, este doar o prezență discretă.
Atunci când este și antrenor devine evident, că mândria personală nu trebuie neglijată. Mândria personală desemnându-se prin nevoia, de multe ori nemărturisită, dar firească, ca sportivul pregătit de el să fie cel mai bun.
Pentru categoria de personaje PĂRINȚI, el este de regulă mai puțin ușor accesibil ca să nu spun altfel.
Intereselor sale, așa cum am vorbit mai sus, îi sunt supuse, legic, interesele antrenorilor angajați.

C. PĂRINȚII
Această a treia categorie este mult mai complexă fie măcar și prin diversitatea intențiilor dar și prin maniera de atingere a scopurilor.
1. Prin diversitatea intențiilor
- de regulă numitorul comun este speranța că, copiii lor vor deveni campioni (nu uitați de axioma: ”Stai liniștit că niciunul dintre copiii ăștia nu va ajunge ceva! Nu se poate face nimic!” )
Pe baza axiomei de mai sus se poate desprinde lesne marturisirea nesinceră a unor intenții (nu generalizez, doar constat contradicția ”Știu că copilul meu nu are nicio șansă, însă îl trezesc zilnic și îl aduc aici...” Dar în eventualitatea în care omul chiar crede că fiul sau fiica sa nu are nicio șansă, luându-i copilăria și privându-l de bucuriile vârstei, atunci se traduce printr-un HOBY meschin care poate fi catalogat ca ținând de domeniul PATOLOGICULUI.

Pentru acei care vor invoca că ”Ei lasă că nu este așa cum spui tu, fiindcă eu prefer ca copilul meu să facă sport!”, eu nu îi voi contrazice decât dacă nu cumva își aduc copiii la 6 ședințe săptămânale de înot! Fiindcă dacă nu se dorește sportul de performanță, evident că, copilul trebuie înscris doar la cursuri de agrement. 


Eu personal recunosc că, sper ca fiul meu să realizeze ceva: altminteri nu l-aș mai trezi la orele 6 dimineața (urmând ca de la orele 7 să facă două ore de antrenament), pentru ca mai apoi, de la orele 12 să meargă pentru încă șase ore și la școală.
2- maniera de atingere a scopurilor
Să nu uităm că locuim în țara lui Caragiale și în locul unde s-a născut maxima ”Să moară capra vecinului!”.

Fiindcă personal m-am lovit de multe cazuri în care părinți ai căror copii realizau timpi inferiori fiului meu, deveneau brusc morocănoși, apoi distanți, folosind vorbind aluziv, făcând aprecieri asupra putinței sau neputințelor odraslelor altora și mergând uneori și prin apostrofarea furibundă, pe motive imaginare, a copiilor altora (fiul meu și alți colegi de club, au trebuit să facă față scenelor de isterie ale unei mămici al cărei fiu era cel mai neputincios înotător). 


Mai pe șleau: există concurență în bazin dar și în afara bazinului, cu care ocazie se discută despre cât de nenorocit e cutare și cu ce se ocupă sau cu ce nu se ocupă.

Dacă veți spune că această concurență din afara bazinului, nu are efecte, vă înșelați: când sunt vizați negativ părinții, de majoritatea unui grup, atunci lucrul acesta se răsfrânge și asupra copilului părintelui defăimat - copiii celorlați au tendința să-l izoleze, deși spre lauda lor, sportivi fiind, Mens Sana in Corpore Sano, îi va salva de deprinderea urâtă a părinților.


Dincolo de această concurență, să nu uităm ATINGEREA SCOPURILOR, ca să nu zic că unii jinduiesc personal, la o anumită poziție, personală în sistem.


Atingerea scopurilor presupune câteodată, dar eficace, rolul de turnător: astfel ANTRENORUL află ce se mai discută, iar PREȘEDINTELE DE CLUB știe cum stă.

Turnătorul este greu de depistat: sub masca unei firi oneste se ascunde un om fără scrupule, care speră să câștige atenția specială din partea ANTRENORULUI și sau a PREȘEDINTELUI DE CLUB.


Atenția aceasta specială, ca recompensă pentru delaționiști, se traduce prin:
- INFORMAȚII vizând TEHNICA, și practicarea tehnicii, ALIMENTAȚIA și altele. (fiindcă tot spuneam că am să revin la TEHNICĂ. Antrenori cu nume spun că nu există nicio șansă pentru sportivul care nu deține o tehnică corectă! Și mai departe, ca să confirm cele constatate de mine, tehnica, alimentația și de neneglijat, medicația - suplimentele de efort, sunt în multe cazuri apanajul formării de campioni la noi. Există un TABU de neînțeles pentru mine asupra unor chestiunui absolut elementare și principiale în țări ca SUA, de exemplu; noroc cu Google că așa aflu și eu ce e bine și ce nu e bine


Fair-play-ul, ca manieră de atingere a scopurilor, lipsește aproape cu desăvârșire: fiecare vrea să câștige copilul său, dar nu în condiții de absolută egalitate de șanse, pentru ca evident, decisivă sa fie doar ambiția, talentul și constituția fizică a copilului. Așadar să uităm de acest cuvânt, Fair-Play: deși uneori invocat dar pe un ton fals.


Nu am terminat cu categoria PĂRINȚI fiindcă un alt personaj, hibrid, sau un simbiot se clădește pe carnea acestui personaj al PĂRINȚILOR: APARATUL DE CONTROL, DE ASCULTARE, DE INFORMARE. Vital pentru LINIȘTEA conducătorului fie el antrenor, patron, organ administrativ ierarhic superior. Iude au existat și o să existe întotdeauna. 

D. COPIII
Nu contează ce doresc COPIII și ce năzuințe au. 
”Stai liniștit că niciunul dintre copiii ăștia nu va ajunge ceva! Nu se poate face nimic!”
Primează dorințele celorlalte personaje implicare.

E.FACTORI DE DECIZIE IERARHICI ADMINISTARTIVI AI ACESTUI SPORT Cel mai important personaj. Dacă acest personaj este deranjat există riscul, natural la noi, unor repercursiuni. Totală neimplicare.
M>OLARU > OBS:  Materialul este cam aluziv..... Dl. Daniel, probabil, a avut niste deceptii, deziluzii si a lasat ca ele sa-si 'impuna' nocivitatea. Are si dreptate dar are si pacate....

 Adevarul este ca nimeni nu poate spune, la varsta mica, ce va ajunge copilul respectiv...; sunt numai presupuneri, anticipari, uneori speculatii. Abordat personal, cazul unui copil nu poate deveni subiect de polemica, sau asa ar trebui sa fie.

 Specialistii spun despre copii incepatori ca fac inot pt ca e sanatate curata [si educatie chiar], dezvoltarea armonioasa, agrement samd. 

 Dar statistic vorbind - se stie ca un campion autentic, de valoare nationala sau chiar internationala, campion care a parcurs toate stagiile de incrancenare cu el insusi, APARE din cca. 5000 de copii care sunt initiati si selectati pt a practica inotul. Cine are curajul, fiind un om onest, sa spuna ca 'asta' va fi cel care din cei 5000 va reusi....?

 Inchei - pana cand se va vedea ca apare sau nu apare un campion..., sa ne bucuram de placerile si virtutile oferite de apa, de mediul ambiant, chiar de sistem [chit ca nu-i cel mai cea din cha cha cha...] si vorba straveche ar trebui sa fie 'interesul... poarta fesul'.

 Multumesc d.lui Costache pt material si pt prilejul de a incerca sa fiu onest cu ideile din material si chiar cu d.lui insusi...

 Astept comentariile dv. al < scanave@yahoo.com> pt ca comentariile pe blogul meu vad ca nu reusesc sa ajunga la mine, din vina mea de nepriceput in ale IT-ului

 MO de Sf. Mihail si Gavrila tocmai din strafundul Turkiyei - Adana, 2000km de Buc.
============

 ====
este firesc ca opinile dv. sa fie acide si cu repros..., si eu le am
DAR
va rog sa observati la mine - critic + dau si solutii [uneori aberante].... dar daca critici ceva fara sa oferi remediul... mai bine nu critica !
este un principiu de-al meu, care l-am invatat de la un politrug la invatamantul politic din vremea ce s-o dus, dar principiul este just si trebuie apreciat.