vineri, 22 aprilie 2011

De la Scuba diving la Inotul de salvare, sau invers...

Compendiu intre "Despre inot cu M.Olaru" ed/ SEE, 2007 si articol dedicat activitatii SCUBA, inca slab reprezentata la noi [de ROXANA GROSU]

Capitolul VII

INOTUL – mijloc de salvare şi prevenire a accidentelor în apă

Sumar:

01. Componenta umanitară, socială

02 FISS – Federation Internaţionale de Sauvetage, de Secourisme et de Sports Utilitaires;; 03. Prevenirea unui accident; 04 Defensiva in salvare

05 Exerciţii care simulează momentele salvării deprinderea, instruirea; 06. Inecul în apă ; Prize agrsive, disperate; Manevre de salvare; Organizarea acţiunii de salvare; Rezumat+bibliografie selectiva

01. COMPONENTA UMANITARA, SOCIALA

Apreciem că salvarea unui semen de-al nostru aflat în pericol de a se îneca este un gest responsabil, umanitar. Dar a salva este şi o deprindere, o obişnuiţă care trebuie exersată metodic totuşi.

Formarea deprinderii de a înota trebuie privită şi din acest punct de vedere – promptitudinea întervenţiei, acordarea primului ajutor.

In lecţiile de învăţare nu ar trebui să lipsească şi nişte exerciţii, sub formă de joc, prin care începătorii vor putea să se obişnuiască cu aceste manevre sau măsuri.

Chiar, la gimnastica care precede orişice lecţie ar putea să apară o suită de exerciţii, cu partener, în care elevii să aibe sarcina de a simula apucările sau manevre de imobilizare etc.

In cazul salvării – procedeul Bras este cel mai des apelat – dar apropierea de locul accidentului trebuie să se facă cu ajutorul procedeelor craul şi spate (variante rapide, odihnitoare,).

Aceste forme de înaintare sunt regăsite sub expresia „înot utilitar” adică acel tip de înot fără pretenţii tehnice dar sigur de a servi la rezolvarea accidentului.

02 F.I.S.S.

FISS - Federation Internationale de Sauvetage, de Secourisme et de Sports Utilitaires, a fost fondată în 1910, are sediul la Paris, 28, rue Lacroix, Paris 17e.

FISS a fost precedată de Societes Francaise de Sauvetage (1878), Marsilia, organizaţie care a avut un impact, un succes veritabil în epocă. Fondatorul ei – Michel Pitet a nutrit mereu speranţa înfinţării unei federaţii internaţionale, imbold generat şi de activitatea baronului Pierre Fredy . de Coubertin, care a fondat Comitetul Olimpic Internaţional în 1983 (inţiativa de reînviere a olimpiismului datează însă din ani ’50 ai secolului XIX- vezi activitatea lui Evanghelie Zappa, român de origine albaneză ….).

După fondarea FISS au intervenit evenimetele Primului Război Mondial, apoi o perioadă de acalmie urmată de cel de-al Doilea război Mondial, iar după 1950, sub influenţa dr. Messeli se reunesc reprezentanţii a cca. 22 de ţări, la Cannes, când au fost reformulate statutul şi Regulamentul competiţiilor europene şi de pe alte continente

Probele vizate au fost în număr de 6 dintre care doar 4 permiteau cumularea de puncte pentru clasamentul general:

1. salvarea unui manechin,

2. 400m înot de salvare,

3. salvare cu ajutorul unei bărci,

4. lansarea colacului de salvare

03 PREVENIREA UNUI ACCIDENT

Pentru prevenire este necesar a fi respectate următoarele:

- cercetaţi şi luaţi informaţii despre locul în care doriţi să înotaţi (1),

- nu vă depărtaţi de locurile care vă pot oferi un refugiu cert (2),

- ţineţi seama de condiţiile meteo şi temperatura apei (3),

- nu înotaţi imediat după masa, când aveţi stomacul încarcat (idem când aţi consumat alcool) când vă simţi obosit sau bolnav, când aveţi frisoane sau, din contra sunteţi prea transpirat (4),

- nu forţaţi pe nimeni să înoate dacă nu doreşte; nu vă permiteţi glume riscante atât în apă cît şi pe uscat, în vecinătatea apei (5),

- dacă totuşi pericolul se declanşează luptaţi să fiţi lucid şi calm, evitaţi panica şi manifestările dispeate (cu toate că pericolul răscoleşte toate instinctele...) încercaţi să vă readuceţi aminte cum aţi învăţat înotul, ce sfaturi erau atunci, de regulă, criza de a nu putea inspira poate fi stăpânită dacă vă impuneţi controlul, cât mic chiar, asupra Dvs.(6),

- în situaţie de neînlăturat de a vă scufunda, reţineţi braţele în apă – ele au sarcina de a vâsliri şi deci de a vă salva, în plus, scoase din apă ele vor îngreuna corpul şi scufundarea va fi chiar de neînlăturat...(7),

- dacă totuşi scufundare s-a produs, blocaţi-vă aerul, forţat, în plămîni; el vă va fi de folos şi pentru a uşura revenirea la suprafaţă – lăcomia după aer poate fi fatală, este recomandat să vă bizuiţi mai mult pe mişcare picioarelor, mişcările dezordonate cu braţele îngreunează revenirea la suprafaţă (8),

- îmbrăcămintea care, ocazional, o aveţi pe Dvs. poate ajuta la improvizarea unui colac d-hoc (9),

- instalarea unui cârcel, crampă musculară solicită acţiunea energică de a forţa întinerea muşchiului – nu sunt recomandate manevre barbare (folosirea unui ac, lovituri dureroase etc.)(10).

In acelaş context, nu putem neglija că evenimentul neprevăzut trebuie imediat suspus unui control unic – un om cu sânge rece trebuie să îndemne, să se manifeste spre a organiza cât mai repede salvarea (a),

Salvatorul trebuie să fie puternic, energic; au fost numeroase cazuri când salvatorul s-a pierdut împreună cu victima care, cu preţul vieţii se agăţa de el (b),

La salvatorii profesionişti manevrarea echipamentului trebuie să fie promptă şi lipsita de ezitare (c)

Idem, anticiparea tuturor măsurilor care sunt consecutive salvării – reanimare, apel la cadrul medical, anunţarea organelor sanitare, de pază etc. (d),

Supraveghere, până la completa restabilire şi reabilitare a vicitmei – au fost cazuri când cel salvat a fost lăsat să doarmă ... timp în care inima a încetat să funcţioneze (e) ş.a.

04. DEFENSIVA IN SALVARE

Ajutorul acordat victimei poate include şi folosirea din partea salvatorului a unor procedee, prize, parade de apărare faţă de agresivitatea generată de panica celui în cauză; salvatorul incomodat poate apela la :- autoscufundarea premeditată, care va determina victima să renunţe la agăţarea disperată + o nouă tentativă de prindere ;

- eliberarea din prize agresive cu imobilizarea victimei în poziţii de supravieţuire (cu faţa în sus, la aer);

- 'atacarea victimei’ şi imobilizarea acesteia , fără brutalitate (!), etc.

Salvatorul trebuie să aibe prezenţă de spirit pentru a interveni prompt, precis, hotărât; ajutorul trebuie bine organizat, şi rapid desfăşurat.

05 EXERCIŢII CARE SIMULEAZĂ OMENTELE SALVĂRII

In centrele de învăţare a înotului monitorii trebuie să deprindă elevii şi cu diferite tehnici de salvare, transport şi reanimare (sub forma de joc şi în colectiv) .

Iată grafica care poate face obiectul unor exerciţii efectuate atât pe uscat cât şi în apă:

( salvatorul va apuca mâna victimei şi printr-o simplă răsucire va ajunge să execute imobilizarea la spate după care va putea trasnporta victima în condiţii sigure, având gura adusă la aer ...)

(presupusa victimă este apucată de palme iar salvatorul printr-o răsucire va conduce victima în faţa sa cu mobilizare ambelor braţe la spate şi cu faţa spre aer...)

(în cazul când victima scapă din prinderea palmelor şi se agaţă de gâtul salvatorului acesta va scăpa din priza disperată prin parada umerilor urmată de apucarea degetelor, palmelor pentru a încerca încă odata manevra de prindere...)

(la fel, în cazul apucării disperate din faţă, salvatorul prin ridicarea umerilor se va elibera iar apoi cu o priză încrucişată va aduce victima cu spatele la el şi astfel va reuşi să mobilizeze braţele la spate...)

(în cazul unei prize disperate care opune cotul la gât, salvatorul va forţa ridicarea cotului şi în continuare va efectua manevra de imobilizare a braţelor la spate...)

(în situaţii complet neprevăzute, îmbrăcămintea poate fi folosită, temporar, ca mijloc ajutător de plutire...)

(o crampă musculară, un cârcel la nivelul gambei poate fi combătut prin manevra de întindere a musculaturii care se face mobilizând laba în flexie dorsală accentuată, concomitent cu întinderea energică a piciorului ...)

(grafică din Inot-Manual metodic, M.Olaru, ed. Sport-Turism, 1982, Buc)

06 ÎNECUL IN APA

Practicarea înotului, îmbăierile ocazionale sau ajungerea fortuită în apă pot prilejui declanşarea unui accident de regulă neprevăzut dar deloc imprevizibil…, accident care poate duce chiar la deces având drept cauză ‘anoxia’ (lipsa oxigenului la nivelul ţesuturilor…).

Accidentul mortal poate surveni fie prin neglijarea condiţiilor de mediu (temperatura, condiţii atmosferice neprielnice, relieful fundului de apă, mobilitatea cursului de apă etc) care pot deteriora echilibrul plutirii sau cursivitatea înaintării, fie prin perturbarea unor funcţii importante ale organismului (oboseală, crampe, crize cardiace) în care putem îngloba şi cele de natură psihică – spaima care epuizează înotătorul în mod dramatic şi alert, etc.

Inecul prin ajungerea apei în plămâni lipseşte în fapt organismul de oxigen producându-se astfel asfixia acestuia.

Măsurile de salvare ( prin ajutor, reanimare) prompt aplicate devin foarte eficiente în funcţie de gradul de suboxigenare adică a duratei de timp când în locul oxigenului alveolele sunt inundate de apă; specialiştii apreciază că şansele de salvare în cazul opririi tranzitului cu oxigen sunt următoarele:

98-100% dacă oprirea a durat cca. 1’

92% --------------------------------- 2

72&---------------------------------- 3

50%----------------------------------- 4

25%----------------------------------- 5

11%----------------------------------- 6

08% ---------------------------------- 7

05% ---------------------------------- 8

02% ---------------------------------- 9

01% --------------------------------- 10

01%oo ----------------------------- 11;

In conformitate cu regulile sanitare de salvare, măsurile de acordare a primului ajutor trebuie aplicate, fără ezitare şi fără rezerve, minimum 25 minute de la descoperirea victimei (se relatează cazuri când chiar după 1 oră de reaminare s-a recuperat viaţa unor semeni de-ai noştri…).

Imediat după readucerea echilibrului funcţiilor vitale, cel accidentat nu trebuie lăsat singur, el va trebui să meargă, să întreţină discuţii cu cei din jur, totul pentru a preîntâmpina apariţia somnului sau starea de apatie specifică acestor evenimente.

(acordarea primul ajutor poate să înceapă încă din apa adâcă imediat după găsirea victimei; pe uscat este bine ca primul ajutor să fie operat de 2 cadre de specialitate sau de 2 voluntari – ei ar trebui să conlucreze cât mai eficient ..)

Rezumat

In cazul salvării – procedeul Bras este cel mai des apelat – dar apropierea de locul accidentului trebuie să se facă cu ajutorul procedeelor craul şi spate (variantele odihnitoare, rapide). Aceste forme de înaintare sunt regăsite sub expresia „înot utilitar” adică acel tip de înot fără pretenţii tehnice dar sigur de a servi la rezolvarea accidentului.

Pentru prevenire este necesar a fi respectate următoarele: cercetaţi şi luaţi informaţii despre locul în care doriţi să înotaţi (1), nu vă depărtaţi de locurile care vă pot oferi un refugiu cert (2), ţineţi seama de condiţiile meteo şi temperatura apei (3), nu înotaţi imediat după masa, când aveţi stomacul încarcat (idem când aţi consumat alcool) când vă simţi obosit sau bolnav, când aveţi frisoane sau, din contra sunteţi prea transpirat (4), nu forţaţi pe nimeni să înoate dacă nu doreşte; nu vă permiteţi glume riscante atât în apă cît şi pe uscat, în vecinătatea apei (5), dacă totuşi pericolul se declanşează luptaţi să fiţi lucid şi calm, evitaţi panica şi manifestările dispeate (cu toate că pericolul răscoleşte toate instinctele...) – să vă readuceţi aminte cum aţi învăţat înotul, ce sfaturi erau atunci,

de regulă, criza de a nu putea inspira poate fi stăpânită dacă vă impuneţi controlul, cât mic chiar, asupra Dvs.(6), în situaţie de neînlăturat de a vă scufunda, reţineţi braţele în apă – ele au sarcina de a vâsliri şi deci de a vă salva, în plus, scoase din apă ele vor îngreuna corpul şi scufundarea va fi chiar de neînlăturat....(7), dacă totuşi scufundare s-a prous, blocaţi-vă aerul, forţat, în plămîni; el vă va fi de folos şi pentru a uşura revenirea la suprafaţă, mai ales cu ajutorul miţcărilor de picioare – lăcomia după aer poate fi fatală (8), îmbrăcămintea care, ocazional, o aveţi pe Dvs. poate ajuta la improvizarea unui colac d-hoc (9), instalarea unui cârcel, crampă musculară solicită acţiunea energică de a forţa întinerea muşchiului – nu sunt recomandate manevre barbare (folosirea unui ac, lovituri dureroase etc.)(10).

Bibliografie selectivă

1962 FISS - Reglements de Fed. Int. de Souvetage, Paris, ,

1969 Schnurpel, Stahn – Rettungs-schwimmen, Sportverlag, , Berlin,

1970 Torney, Clayton – Aquatic instruction,Burges Publ, Comp, , Minneapolis,

1972 Allardice J. – Medical Aspects of Swimming, Pelhm Books, , London

1979 Schmid Ludvik – Prvni Pomoc , Olimpia Praha,

1982 Dragan, I. Medicina sportivă aplicată, Ed. Sport-Turism, , Buc

1982 Olaru Mircea – INOT manual metodic, Ed, Sport-Turism, , Buc.

1983 Suner Mahmut – SCUBA, Cemoffset, , Istanbul

1983 Vickers Vincent, – Swimming, Brown Comp. Publ. Yowa,

1985 Witkowski M. – Plyvanie ratunkove, Sport-Tursika, , Warşava,

1988 Georgescu, Constantin–Controlul medicala şi primul ajutor în EFS, IEFS, Buc.

1990 Serif Sofular – Paletli yuzme, Nildeniz, , Istanbul

1995 Drăgan Ioan & Colab. Masaj, Recuperare, Ed,. Cucuteni, , Buc.

-------------------------------------------------



RECOMANDĂRI.
Locurile ideale pentru amatorii de scufundări
Topul destinaţiilor de scuba diving
22 Aprilie 2011

Frumuseţea sporturilor acvatice dublată de unele dintre cele mai impresionante peisaje din lume, poate transforma scuba diving-ul într-o experienţă inegalabilă. RL a făcut un top al destinaţiilor care nu trebuie ratate de împătimiţii de scuba diving.

Marea Barieră de Corali din Australia

Una dintre cele mai căutate şi frumoase destinaţii de scuba diving din lume este Marele Recif de Corali din Australia. Situat de-a lungul coastei Queensland, în nord-estul Australiei, reciful este atât de mare încât este vizibil până şi din spaţiu. În ciuda popularităţii sale, s-au păstrat încă intacte peste 400 de specii de coral şi 1500 de specii de faună subacvatică. Fiind protejat ecologic, turiştii au nevoie de multe documente şi pregătiri pentru a ajunge într-o vacanţă la scuba diving aici.

Insula Sulawesi din Indonezia

Parcul Naţional Marin Bunaken, cu o suprafaţă de 750 kilometri pătraţi, situat la nord-est de Insula Sulawesi, este, de asemenea, una dintre cele mai populare locaţii pentru scuba diving din lume. Ariile pentru scufundări din jurul Insulei Sulawesi sunt în întregime verzi, ceea ce înseamnă că mediul nu a fost deloc afectat şi că deprecierea coralilor este, practic, inexistentă. Aici găsim un ecosistem şi o biodiversitate marină de corali de neegalat.

Insulele Maldive

Insulele Maldive reprezintă o destinaţie superbă pentru vacanţă la scuba diving în Oceanul Indian. Lagune intime, puţin adânci, cu apa perfect limpede, excelente pentru începătorii în scuba diving şi zone adânci, unde curenţii sunt mai puternici, pentru cei mai experimentaţi dintre pasionaţii de scufundări. Pentru turiştii care vor să exploreze epavele, nava Victory din Maldive este exact ceea ce caută. Victory s-a ciocnit de Insula Hulhule în 1981 şi împreună cu materialele de construcţii şi proviziile şi-au găsit mormântul sub apele Oceanului Indian.

Pentru cei interesaţi să exploreze recifele de corali, Banana Reef are diverse culori şi forme subacvatice, dar şi mii de peşti coloraţi. Pentru cei care au nevoie de „senzaţii tari", Shark Point este locaţia perfectă din Maldive, unde nu peştişori coloraţi, ci adevăraţi rechini pot înota „braţ la braţ" cu tine.

Insula Cocos

Insula Cocos, aflată la 400 km la sud-vest de Costa Rica, este la rândul ei o destinaţie faimoasă pentru impătimiţii de scuba diving. Peisajul cu păduri luxuriante de un verde crud, valurile schimbătoare ale Pacificului şi climatul umed, vântos fac din Insula Cocos o adevărată bijuterie ecologică pentru scuba diving, aproape neexplorată. Nu numai să ajungi pe Insulă Cocos este o aventură (36 ore într-o barcă, dinspre Puntarenas, Costa Rica), ci şi prezenţa speciilor de peşti mari şi mai ales a rechinilor-ciocan.

Insulele Marshall

Localizate la jumătatea distanţei dintre Australia şi Honolulu, insulele Marshall sunt fără discuţie cel mai bun loc din lume pentru explorarea epavelor în timpul vacanţei la scuba diving. Fiind un punct strategic de testare nucleară în anii ‘50, atolul Bikini, format din 36 insule, este, totodată, şi punctul final pentru mai multe nave de război, printre care imensul USS Saratoga şi vasul de luptă japonez Nagato.

Datorită izolării, insulele Marshall sunt mai puţin explorate. Abia în 1996 locuitorii insulelor au deschis pentru prima data „porţile" atolului lor către lume, făcând posibile escapadele pentru scuba diving, pescuit şi relaxare în atolul Bikini.

"Despre inot cu Mircea Olaru" ed. SSE 2007

Anexa Nr. 7

S.C.U.B.A. - ’Self-Contained Underwater Breathing Apparatus’


Iată o suită de semnale folosite de cei aflaţi în adâncuri şi deci în imposibilitate de a comunica verbal:

(urcăm....?) (stai ...!) (OK – totul este în ordine...)

(coborâm ...!) (ceva nu-i în regulă ....) (totul este în regulă – OK )

(totul este în regulă – OK ) (butelia se apropie de golire...)

(s-a terminat aerul...) ( ajutor....) (pericol....)

(în caz de defectare a regulatorului, (Prepararea avântului pentru scufundare în ieşire în pereche folosind, poziţie dreaptă)

pe rând regulatorul care funcţionează...)

( înaintare pe orizontală...) (parcurs orizontal ...)

( plonjonul la adâncime ...) (scufundare prin ghemuire ...) (ieşire definitivă, cu racordul scos...)


(plonjare din ghemuit ...) (manevre se scoatere a apei intrate sub vizor...)

( reglarea respiraţiei – inspir, apnee, expir - (vizorul este montat începând cu priza la ceafă, apoi, cu la imersia capului având vizor şi racord...) aşezare pe frunte şi la sfârşit cu potrivire pe ochi...)

(dacă vizorul este prea departe de (manevre de scoatere/suflare a

planul ocular profunzimea aerului din vizor şi din racord...) imaginii scade...)

( exerciţii la apă cu adâncime mică ...)

( ’picioare’ cu ’labele’....)


Niciun comentariu: