SCHRAMM / SCHWIMM SPORT, 1987
Cap.7. -
Planificarea antrenamentului
Procesul dezvoltării performanţelor
sportive, începând de la antrenamentul de bază şi până la pregătirea directă
pentru vârful maxim de competiţie, aduce cele mai bune rezultate în
antrenamentul de performanţă numai atunci când
este realizat cu o orientare precisă, sistematic şi planificat.
Deja la antrenamentul din perioada
de creştere planificarea şi elaborarea antrenamentului sunt direcţionate spre
obţinerea de rezultate maxime la vârsta performanţei. O atenţie deosebită
trebuie acordată celei mai bune pregătiri a sportivilor în legătură cu
cerinţele şi solicitările antrenamentului de performanţă de mai târziu. Acestei
sarcini îi sunt subordonate toate celelalte.
Obiectivul antrenamentului de
performanţă este obţinerea de succese la
concursurile internaţionale şi în special la Jocurile Olimpice.
Problematica
planificării antrenamentului constă în aceea, ca plecând de la obiectivul
propus şi de la analiza pregătirii desfăşurate până acum precum şi a nivelului
de pregătire actual, să se determine cel mai eficace mod de antrenament pentru
intervalul următor.
Planificarea antrenamentului are
următoarele caracteristici :
·Planificarea antrenamentului porneşte de la o concepţie
de bază a elaborării performanţei pe termen îndelungat, cu etapele sale.
Intervalele de timp ale planificării se întind dealungul planificării
multianuale, a planului de antrenament anual şi intervalelor de timp din cadrul
antrenamentului anual, până la pregătirea exactă şi detaliată a unităţii de
antrenament.
·Planificarea pe termen lung, multianuală, formează
cadrul, fixează puncte de plecare şi principii de desfăşurare pentru
planificarea ulterioară a antrenamentului. Ea oferă baza pentru dezvoltarea
continuuă şi realizarea tuturor
componentelor de performanţă ale sportivilor. Capitolele mai mici ale
planificării se integrează în linia directoare a capitolelor mari.
·Specificitatea
documentelor planului poate cuprinde grupe comune de sportivi ( de ex.
funcţie de vârstă, performanţă sau disciplină ).
7.1 Conţinutul şi bazele planificării antrenamentului.
Orientarea studiului
Structura performanţei şi profilele
de exigenţă pentru grupele individuale de vârstă, rezultate din aceasta, dau o
abordare de obiectiv diferită a antrenamentului. Principiile antrenamentului,
structura antrenamentului cât şi detaliile de realizare ale procesului
constituie puncte de plecare ale planificării antrenamentului şi se oglindesc
în el. Planificarea aplică obiectivele şi metodele de lucru generale la
situaţii concrete. De aceea analiza concretului este încă una din bazele
planificării.
Plecând de la aceasta trebuie
planificată încărcarea necesară pentru dezvoltarea performanţei, care se
exprimă prin determinări ale necesităţii introducerii de factori de încărcare
şi mărimi de influenţă cât şi proporţii între domeniile de dezvoltare
individuale. Un rol important îl joacă dinamica încărcării, care ordonează în
timp schimbările anumitor tipuri de încărcare. În acelaşi timp se vor planifica
prin măsuri şi metode concrete obictivele şi exerciţiile de realizat. Plecând
de la componentele sale, la elaborarea
planului de antrenament trebuie stăpânite moduri de lucru practicabile.
7.1.1 Planificarea încărcării antrenamentului
Pe baza cunoştinţelor teoretice pe
de-o parte şi practica înotului pe de altă parte, la încărcarea antrenamentului
se deosebesc în general următorii factori şi mărimi de influenţă din cadrul
procesului de antrenament :
-durata
antrenamentului,
-distanţa parcursă în
apă în timpul antrenamentului,
-conţinutul
antrenamentului (ponderea diferitelor domenii de pregătire) inclusiv
exerciţiile corporale necesare,
-coordonarea
componentelor antrenamentului.
Factorii şi mărimile de influenţă
amintite formează prin componentele lor cantitativă şi calitativă încărcarea
antrenamentului în sportul de înot. Planificarea lor corespunzătoare înseamnă o
structurare eficace a încărcării şi prin aceasta realizarea premiselor necesare
pentru atingerea performanţei dorite.
“ce”
= “cât”
Domenii de pregătire Parcurs
Durata / Distanţa
antrena - mentului
-rezistenţă de parcurs
- rezistenţă la
intensitate
-rezistenţă la viteză
-rezistenţă la
efort
===============================================
“cum”
Alcătuire
Destinaţie
Parcurs
-exerciţii corporale -mărirea încărcării
-metode
-dinamica încărcării
-proporţii (încărcare şi
relaxare)
============================================================================
Fig.7.1 Reprezentare schematică a
complexelor de factori şi mărimi de influenţă ale încărcarii
antrenamentului, ce trebuie
planificate.
Planificarea duratei antrenamentului
Planificarea întregii durate a
antrenamentului se face în ore pe an respectiv ore pe săptămână. Volumul de
timp al antrenamentului poate fi privit ca exprimarea cea mai generală a
încărcării antrenamentului. Pe parcursul
dezvoltării multianuale a performanţelor sportive el va fi, an de an, mărit
corespunzător. Deja la defalcarea duratei, planificate pe timpul unui an, a
antrenamentului în mezo- şi
microcicluri sau zile de antrenament, şi
exprimată în diferite sume de ore, se poate determina o accentuare diferită a
încărcării antrenamentului. De multe ori de exemplu în cursul unei săptămâni
este planificat un ritm care după două zile cu număr de ore ridicat prevede o
zi cu număr de ore mai redus.
Determinarea
volumului antrenamentului pe perioade de timp este primul pas spre planificare.
El cuprinde pe de-o parte durata antrenamentului în apă şi pe de altă parte, în
proporţii diferite, durata antrenamentului pe uscat.
Planificarea distanţei de parcurs în apă
Ţinând cont de durata planificată
pentru antrenamentul în apă distanţa de parcurs în apă va fi stabilită în
kilometri. La elaborarea acestor prevederi ale planului se va mai ţine cont şi
cu ce pondere trebuie să intervină diferitele problematici cum ar fi
antrenamentul pentru dezvoltarea rezistenţei de bază, viteza şi altele, dar şi
în ce volum vor fi folosite diversele exerciţii corporale precum diferitele procedeuri de înot, mişcări
individuale, înotul cu labe de cauciuc şi altele. Atât problematica fizică a
antrenamentului în apă cât şi alegerea exerciţiilor corporale planificate
influenţează în mare măsură distanţa ce trebuie parcursă în apă într-un anumit
timp şi prin aceasta determinarea reperelor cifrice ale planului. Astfel , spre
exemplu, se reflectă ponderile planificate ale diferitelor domenii de
intensitate în mare măsură asupra cifrelor de panou pentru distanţa de
antrenament într-un timp prestabilit. O pondere mare a domeniilor de
antrenament intensiv va avea ca urmare întotdeauna o reducere a timpului
disponibil pentru distanţa de absolvit. Prin datele planificate pentru durata
şi distanţa antrenamentului se fixează într-o oarecare măsură intensitatea antrenamentului.
Distanţa
ce trebuie parcursă în apă în timpul antrenamentului, ţinându-se cont de
domeniile de intensitate şi de exerciţiile corporale, este al doilea pas al
planificării. Pentru perioade de planificare mai mari se va ţine cont de
potenţialul planificat de creştere a performanţei, condiţionat de obiectivul de
performanţă, care va duce la mărirea continuuă a distanţei în unitatea de timp.
Planificarea conţinutului antrenamentului şi a
exerciţiilor corporale necesare
Conţinutul antrenamentului este dat
de diferitele domenii de pregătire. Domeniile de pregătire pentru aptitudini
fizice fac trimitere imediat la intensitatea necesară şi metodele ce
trebuie folosite. Exerciţiile corporale,
ce sunt folosite în domeniile de pregătire fizică, nu sunt încă stabilite. Ele
sunt de aceea - de asemenea grupate în
anumite domenii - planificate separat.
Domenii de pregătire
Se vor planifica diferenţiat funcţie
de aptitudinile şi deprinderile corporale :
·Aptitudini fizice
-Rezistenţă
de bază,
Rezistenţă de durată (rezistenţă de bază I)
Rezistenţă de intensitate (rezistenţă de bază
II)
-Viteză şi rezistenţă
în regim de viteză,
-Rezistenţă în regim
de forţă,
-Forţă în regim de
viteză,
-Forţă maximă;
·Mobilitate (aptitudine de întindere) şi aptitudine de
relaxare (destindere)
·Aptitudini coordonative de bază, printre ele în special
aptitudinea de diferenţiere, aptitudinea de legare coordonată a acţiunilor,
aptitudini de orientare şi ritmicizare, care în mediul lor specific formează
expresia "simţ al apei" ;
·Deprinderi sportive
-procedeul craul,
-procedeul bras,
-procedeul fluture
(mişcări de delfin),
-procedeul spate,
-starturi (sărituri de
start în diversele variante tehnice şi startul cu spatele),
-întoarceri.
Mai departe, pe lângă dezvoltarea
aptitudinilor corporale se vor planifica exerciţii de compensare şi măsuri de
refacere. Aceste domenii de pregătire vor fi introduse cu accentuări diferite.
Dezvoltarea, care constituie punctul
principal şi de maximă dificultate al antrenamentului, în special a unor
aptitudini fizice individuale, determină în cea mai mare măsură şi intensitatea
antrenamentului. Astfel, de exemplu durate mari ale antrenamentului acordate
dezvoltării vitezei măresc simţitor intensitatea antrenamentului, pe când
durate mari ale antrenamentului acordate dezvoltării deprinderilor
tennico-sportive pot micşora intensitatea antrenamentului.
Ca
al treilea pas al planificării sunt considerate domeniile de pregătire pentru
dezvoltarea aptitudinilor corporale şi
deprinderilor. Plecând de la problemele cele mai dificile se stabilesc
proporţiile domeniilor de pregătire. Dacă printr-o formă de antrenament se
rezolvă două sau mai multe probleme la stabilirea proporţiilor se va lua în
considerare doar cea mai importantă.
Domenii de exerciţii corporale
Exerciţiile corporale se vor încadra în domeniile de pregătire ale aptitudinilor
corporale. Pentru planificare ele vor fi grupate în anumite domenii. Trecând
peste împărţirea în antrenament de apă şi antrenament de uscat sau în exerciţii
corporale generale sau speciale, pentru o planificare mai minuţioasă întregul
set de exerciţii corporale folosit în înot poate fi diferenţiat în felul
următor :
-antrenament cu
exerciţii corporale generale,
-antrenament în apă cu
exerciţii corporale generale,
-antrenament specific
de forţă pe uscat,
-exerciţii în apă, cu
părţi de contact mărite (tălpi de cauciuc, plute de mână),
-exerciţii în apă, în
condiţii îngreunate de alunecare,
-mişcări individuale
ale braţelor respectiv picioarelor,
-combinaţii de înot,
-înot mixt,
-procedeul de înot
principal,
-procedeuri de înot
complementare.
Enumerarea de mai sus arată că
pentru rezolvarea aceloraşi problematici fizice stau la dispoziţie o
multitudine de exerciţii corporale. De aceea este important, de exemplu, să se
determine şi să se includă în plan ponderea exerciţiilor corporale generale din
apă la dezvoltarea rezistenţei de bază sau raportul dintre procedeul de înot
principal şi procedeele de înot complementare în cadrul distanţei totale ce
trebuie parcursă în timpul antrenamentului.
Planificarea domeniilor de pregătire
şi a exerciţiilor corporale poate fi, în unele cazuri, numai o planificare în
timp (de exemplu antrenament pe uscat cu exerciţii generale, dezvoltarea şi
perfecţionarea unor deprinderi tehnice). Dacă este posibil, se va planifica şi
distanţa antrenamentului ce se consideră necesară pentru realizarea anumitor
exerciţii din cadrul antrenamentului (de ex. antrenament de viteză, sau
exerciţii în apă cu suprafeţe de contact mărite). Această condiţie la planificarea
conţinutului antrenamentului cât şi faptul, că pentru acelaşi domeniu de
pregătire se pot introduce exerciţii corporale atât în apă cât şi pe uscat,
necesită în mod deosebit o mare experienţă, cunoştinţe fundamentate şi metodică
din partea antrenorului. De exemplu prin introducerea unor relaţii greşite
între durata şi distanţa antrenamentului, structurarea planificată respectiv
accentuarea antrenamentului pot fi modificate neintenţionat şi astfel să se
obţină alte efecte decât cele dorite.
Concepţia
exerciţiilor corporale, care se vor introduce în cadrul diferitelor domenii de
pregătire ale antrenamentului, cât şi stabilirea ponderii acestora constituie,
prin dezvoltarea aptitudinilor şi deprinderilor corporale, un al patrulea pas
deosebit de important pentru planificarea încărcării antrenamentului.
Planificarea coordonării componentelor antrenamentului
Planificarea domeniilor de pregătire
şi a exerciţiilor corporale duce la ponderi cantitative, care sunt valabile
pentru un interval de timp bine stabilit. Şi componentele antrenamentului din
diferite domenii de intensitate sunt astfel bine stabilite; deoarece domeniile
de pregătire pentru aptitudini fizice pot fi repartizate anumitor domenii de
intensitate.
Domeniile de pregătire, domeniile de
intensitate cât şi diversele exerciţii corporale constituie elemente ale
structurii antrenamentului (vezi capitolul 5.2). Proporţiile lor formează
primele relaţii între elemente. De importanţă deosebită pentru structura
antrenamentului sunt relaţiile de parcurs. Ele vor fi planificate cu
coordonarea în timp a componentelor antrenamentului din domeniile individuale.
Prin
coordonarea componentelor antrenamentului se va înţelege repartizarea respectiv
ordonarea tuturor stimulilor şi grupelor de stimuli pentru dezvoltarea de
aptitudini şi deprinderi în cadrul unui interval de timp planificat. Ea este al
cincelea şi cel mai important pas al planificării antrenamentului şi constituie
baza ciclizării antrenamentului.
Prin coordonarea componentelor antrenamentului
rezultă
·gradul de accentuare al unor probleme succesive de mare
dificultate ce trebuiesc rezolvate, în paralel cu rezolvarea altor probleme,
·dinamica încărcării, care necesită creşterea încărcării
dealungul întregului parcurs, o alternanţă între efort şi refacere cât şi o
anumită ordine a încărcărilor, de grade, intensităţi şi tipuri diferite.
Obiectivul
urmărit la planificarea accentelor şi a dinamicii de încărcare este cea mai
bună ordonare în timp a componentelor antrenamentului pe baza datelor prevăzute
pentru diferitele domenii, în sensul unui mod de influenţă ce se completează şi
potenţează efectul(vezi capitolul 6.3.3.7).
Coordonarea componentelor date ale antrenamentului cu diferitele domenii este de asemenea importantă atât pentru
planificarea multianuală cât şi pentru planificarea unei unităţi de
antrenament (vezi capitolul 2.6).
Dezideratul, de a găsi pentru
dezvoltarea performanţei cele mai favorabile relaţii de timp între elementele
principale de determinat, conduce la parcursuri tipice de antrenament. În linii
principale ele se repetă după anumite intervale de timp, prin aceasta apărând
ciclizarea antrenamentului.
Prin mărirea dezvoltării încărcări
şi a perfomanţei măsurile de refacere cresc în importanţă. Deja cu începerea
fiecărui antrenament regulat după încărcări mai intensive se va executa un înot
compensatoriu. Pe parcursul antrenamentului din timpul perioadei de creştere
devine necesară planificarea detaliată a unor măsuri de refacere în coroborare
cu toate celelalte mărimi de influenţă. Pentru aceasta trebuie stabilite
-ce fel de măsuri de
refacere trebuie efectuate după care tip de încărcare,
-ce durată de timp
ocupă ele ca parte a întregului timp de desfăşurare a antrenamentului,
-când trebuie
introduse măsuri speciale de refacere pe parcursul regimului unei zile şi a
ciclurilor de antrenament.
O folosire planificată a unor măsuri
orientate pentru refacerea mai rapidă, ca parte componentă a antrenamentului,
oferă posibilităţi în plus pentru mărirea încărcării în cadrul conţinutului şi
dinamicii concepţiei antrenamentului. Măsurile planificate de refacere
influenţează în mare măsură mărimea efortului, efectul antrenamentului şi
dezvoltarea performanţei.
7.1.2 Planificarea de exerciţii şi măsuri educative
În paragraful 6.1 s-a făcut referire
la importanţa unei activităţi educative planificate ca parte componentă
inseparabilă şi importantă a procesului de antrenament. S-au evidenţiat
stabilirea obiectivului, punctele principale, metodele şi mijloacele procesului
educativ în cadrul antrenamentului.
Problematică
În vederea unei activităţi educative
orientate şi planificate antrenorul va trebui să rezolve următoarele probleme
importante.
Elaborarea unui plan educativ
Planul educativ este parte componentă a planului
de antrenament, şi anume printr-un anumit interval de timp alocat unei grupe de
sportivi respectiv unui sportiv. Planul educativ se va elabora pe baza datelor
de conţinut, metodice şi de termen ale planului de antrenament. El ţine cont,
la fixarea punctelor principale, de atitudinile educative specifice vârstei şi
de stadiul educativ actual, cât şi de măsurile educative cele mai eficace ce
trebuiesc luate. Planurile educative pentru intervale de timp mai scurte se
bazează pe planul educativ suprapus în timp (plan anual, plan ciclic, plan
lunar).
Stabilirea punctelor educative principale
Pe baza planului educativ de lungă durată şi în concordanţă cu planul concret de
antrenament se vor stabili punctele educative principale şi măsurile
corespunzătoare pentru capitolele individuale (de ex. luni) ale întregii durate
a planului. Plecând de la problematica metodică a antrenamentului se vor
stabili diferitele metode, exerciţii corporale, concursuri şi altele, nu numai
în sensul dezvoltării efective a aptitudinilor şi deprinderilor corespunzătoare
ci şi a obţinerii efectului educativ dorit.
Exploatarea unor oportunităţi educaţionale
Când antrenorul, respectiv asistentul, este pe deplin edificat asupra
obiectivelor şi problemelor educaţionale
atunci el este în măsură să exploateze oportunităţi educaţionale
actuale, ivite spontan. Reacţia la comportări deosebit de pozitive (laudă) sau
la respingeri ale normelor de conduită (reproş) va fi clară şi eficientă, în
sensul atingerii obiectivelor educaţionale. În special prin această reacţie
spontană la comportamentul sportivilor, prin punerea corectă aproblemei, putere
de convingere şi eficacitate se demonstrează pregătirea pedagogică a
antrenorului.
Activarea autoeducaţiei sportivilor
Colectivul sportiv este atât forma de organizare
de bază cât şi cel mai important mijloc al educaţiei comuniste. Premisa pentru
autoeducaţia unei grupe de sportivi este existenţa unui puternic activ de grupă
(nucleu de colectiv) şi a unei discipline de antrenament elaborate împreună de
antrenor şi grupă în sensul instaurării unor norme de conduită. Concurenţa în
interiorul grupei, dar şi cu alte grupe sprijină procesul autoeducaţiei.
Estimarea periodică, de către antrenor, a stadiului atins, de preferinţă pe
baza unor materiale obiective (tabele, diagrame şi altele), accelerează prin
dorinţa nativă de performanţă a sportivilor, procesul de transformare a
obiectivelor educaţionale în autoeducaţie.
Coordonarea efectelor diferiţilor factori educaţionali
şi organizarea altor influenţe educaţionale
Pentru a-şi întări propria muncă educaţională
antrenorul îşi asigură modalităţi de conlucrare cu alţi factori educaţionali
(părinţi, şcoală, întreprindere). Atragerea altor factori educaţionali
(conducători de brigadă, grupă şi alţii) asigură influenţe educaţionale
coordonate suplimentare .
Pe lângă acestea se vor folosi şi
alte influenţe educaţionale din afara antrenamentului propriu-zis.Şi în orele
pe grupe, la vizitarea unor întreprinderi, la activităţi culturale, serbări, la
estimarea stadiului de pregătire, vor fi planificate şi duse efectiv la
îndeplinire metode educaţionale.
Principalele
sarcini ale antrenorului în cadrul unei activităţi educaţionale
planificate şi precise sunt
-stabilirea de puncte principale educaţionale,
-elaborarea planului educaţional,
-exploatarea oportunităţilor educaţionale,
-activarea autoeducaţiei sportivilor,
-organizarea şi coordonarea altor influenţe
educaţionale.
Metodica elaborării planului educaţional
Punctul de plecare pentru elaborarea
planului educaţional trebuie să fie întotdeauna analiza stadiului de pregătire
al sportivului, respectiv al colectivului.
O componentă a analizei stadiului de
pregătire este şi evaluarea dezvoltării de până acum a personalităţii,
respectiv a colectivului.
Plecând de la rezultatul analizei se
realizează, în funcţie de vârsta sportivului, stabilirea concretă a
punctelor educaţionale principale
cu scopul formării şi consolidării convingerilor ideologice, dezvoltării unor
trăsături de caracter valoroase cât şi formării şi stabilizării unor trăsături
de concurs. Astfel se formulează obiective diferenţiate pentru dezvoltarea
loialităţii, spiritului colectiv, disciplinei şi ambiţiei în pregătire, şi în
concordanţă cu obiectivele pregătirii, pentru diferitele intervale de timp ale
planului. Pentru aceasta se acordă o importanţă deosebită caracteristicilor
capitolului respectiv (mezociclul de bază, mezociclul relieferator al
performanţei, antrenamentul de învăţare, etc.).
Exerciţiu
Elaboraţi o alcătuire a acelor
trăsături de caracter, pe care le consideraţi strict necesare grupei
dumneavoastră de antrenament ca o condiţie a bunei colaborări dintre antrenor
şi sportivi.
Pe baza punctelor educaţionale
principale stabilite, se efectuează planificarea
măsurilor metodice şi organizatorice pentru
realizarea obiectivelor educaţionale. Astfel de măsuri concrete pot fi printre
altele:
-organizarea şi
desfăşurarea de şedinţe cu părinţii respectiv vizite,
-consultări cu
profesorii diriginţi de clase ,
-desfăşurarea de
antrenamente cu conţinut tematic.
Exemplul unui plan educaţional anual
pentru o grupă de antrenament de băieţi de 12 ani
1. Obiective
educaţionale
1.1 Convingeri
ideologice de bază
- loialitate
- punctul de vedere al grupei
- patriotismul socialist
- înţelegerea sportului de performanţă ca
sarcină cetăţenească
1.2 Trăsături de
caracter
- spirit colectiv
- disciplină
1.3 Trăsături de
concurs
- dorinţa de performanţă
- dorinţa de muncă
- plăcerea participării
2. Puncte
principale şi măsuri ale etapelor antrenamentului
2.1 septembrie până în decembrie
· Puncte principale
- mândrie pentru realizările R.D.G.
- dragoste pentru R.D.G. patria noastră
socialistă
- conştientizarea necesităţii
antrenamentului regulat
-
normalitatea efectuării exerciţiilor antrenamentului
- plăcere pentru antrenamentul regulat
- dorinţa de îmbunătăţire a
performanţelor
· Măsuri
- şedinţe pe grupe de antrenament despre
dezvoltarea şi succesele sportului din R.D.G.
- evaluarea continuuă a competiţiilor
interne şi internaţionale, informaţii politice şi sportive
- evaluarea continuuă a etapelor
antrenamentului şi a dezvoltării performanţei pe grupe, respectiv individual
- preluarea controlului şi ordinii grupei
de către un sportiv şi schimbarea continuuă a acestuia
- evaluarea continuuă a stadiului de
pregătire de către antrenor (evaluarea unităţii de antrenament, a săptămânii, a
întregului antrenament)
- şedinţă pe grupă de antrenament despre
problematica antrenamentului şi legătura dintre antrenament şi performanţele
din concurs
2.2 ianuarie
până în aprilie
·Puncte principale
- mândrie pentru realizările socialiste
· Măsuri
- organizarea de contacte a grupei de antrenament
cu componenţi ai echipei naţionale de înot
- evaluarea pe criterii de partid a
concursurilor internaţionale, respectiv a rezultatelor
- preluarea de sarcini suplimentare ale
unora din componenţii grupei de către colectiv
- evaluarea comună a antrenamentului de
până acum
- aderarea la măsurile de întreţinerea
sănătăţii (igienă, profilaxie etc.)
- orientarea spre desăvârşirea
teoretico-sportivă
- şedinţă pe grupă de antrenament despre
sportul de performanţă ca solicitare maximă a organismului uman
2.3 mai
pânâ în august
·Puncte principale
- înţelegerea sportului de performanţă ca
sarcină socială
- criteriul de partid pentru sportivii şi
echipele socialiste la concursurile internaţionale
- întrajutorarea reciprocă la antrenament
şi în concurs; înţelegerea fairplay-ului ca o comportare tipic sportivă
- respectarea performanţei altuia
- disponibilitate pentru eforturi mari şi
foarte mari
- motivaţia luptei şi victoriei
·Măsuri
- activitate împreună cu brigada
conducătoare
- şedinţă pe grupă de antrenament despre
aspectul social al performanţelor sportive înalte, al sportului de performanţă
şi al antrenamentului sportiv de performanţă
- organizarea de întrajutorări reciproce
a componenţilor colectivului de antrenament
- evaluarea şi aprecierea proprie a
performanţei şi disponibilităţii la efort
- orientarea spre idoli din istorie,
societate şi sport de performanţă
- orientare asupra legăturilor dintre
mărimea incărcării şi dezvoltarea performanţei pe baza valorilor din
documentaţia de antrenament
- evaluarea concursurilor absolvite, sub
aspectul diponibilităţii la efort în concursurile individuale şi de ştafetă
Planul educaţional de mai sus arată
o posibilitate de a fixa, prntr-o prezentare simplă, obiective şi măsuri
educaţionale pentru un anumit interval de timp.
Elaborarea
unui plan educaţional se realizează sub forma unor măsuri metodice şi
organizatorice cât şi fixării de termene, pe baza unei analize a stadiului de
pregătire şi a punctelor principale educative specifice.
Cu un plan, ca cel prezentat în
exemplu, antrenorul beneficiază de un mijloc care-i permite să construiască, în
mare măsură orientat şi bine calculat, procesul educaţional ca parte a
procesului de antrenament.
7.1.3 Metodica elaborării planurilor de antrenament
Elaborarea unui plan de antrenament se realizează în
următorii paşi:
-analiza stadiului de pregătire şi al desfăşurării lui,
-stabilirea obiectivelor,
-stabilirea exerciţiilor,
-stabilirea structurii încărcării,
-organizarea antrenamentului.
Analiza premiselor actuale, a stadiului de pregătire şi a
desfăşurării lui
Pe lângă înregistrarea unor factori
precum genul, vârsta calendaristică, vârsta biologică şi vârsta de antrenament
este necesar să se determine stadiul actual al factorilor de performanţă (vezi
capitolul 4.5) inclusiv evidenţierea personalităţii sportivului. Se va estima
stadiul de pregătire al grupei de antrenament, în sensul formării unui colectiv
de antrenament.
Punctele tari şi slabe constatate,
ale sportivului, respectiv ale grupei de antrenament, cu privire la dezvoltarea
personalităţii şi formării colectivului formează de asemenea puncte de
referinţă pentru planificarea antrenamentului, ca şi structura constatată a profilului
performanţei.De mare importanţă pentru planificarea antrenamentului, în special
pentru încărcare, este determinarea parcursului de până acum al dezvoltării
performanţelor şi factorilor de performanţă împreună cu analiza parcursului
dezvoltării antrenamentului efectuat până în prezent, ţinând cont de
componentele şi măsurile de influenţă cele mai importante precum volum,
intensitate, exreciţii principale, metode folosite.
Din analiza şi determinarea
parcursului dezvoltării de până acum a performanţelor (continuu, cu stagnări,
în salturi) rezultă puncte de sprijin pentru o fixare reală a obiectivelor de
performanţă.
Cunoaşterea evoluţiei personalităţii
şi dezvoltări spiritului colectiv permite tragerea unor concluzii necesare
viitoarei structurări eficace şi obiective a procesului educaţional.
Analiza
stadiului actual şi al parcursului de până acum al performanţelor de concurs şi antrenament cât
şi factorii de performanţă pe de o parte, şi structura antrenamentului şi
încărcării pe de altă parte, formează, împreună cu analiza stadiului şi
parcursului dezvoltării personalităţii şi a spiritului colectiv, o premisă
foarte importantă pentru planificarea efectivă a antrenamentului.
Determinarea obiectivelor
Plecând de la prognoza performanţei
şi a etapelor intermediare ale dezvoltării performanţei rezultate din aceasta,
şi ţinând cont de vârsta sportivilor, se stabilesc obiective finale şi
intermediare.
Aceasta se resfrânge, de exemplu
după efectuarea specializării, asupra disciplinei de concurs cât şi asupra
distanţelor scurte sau de fond. În general aceasta se referă la distanţe
diferite şi procedeuri de înot.Mai departe se stabilesc obiective pentru toţi
factorii importanţi de performanţă. Şi pentru domeniul educaţional se stabilesc
obiective finale şi intermediare. La stabilirea de obiective intermediare
pentru performanţă, respectiv premise de performanţe individuale, se va acorda
atenţie faptului că evoluţia performanţei de la stadiul actual şi până la cel final
nu este liniară. Atât pe durata mai multor ani cât şi pe parcursul unui an
evoluţia performanţei -dependentă de o mulţime de mărimi de influenţă- se
realizează dinamic cu diferite grade de creştere şi curbe de parcurs.
Exerciţiu
Elaboraţi o construcţie
a acelor premise ale performanţei pentru o performanţă la 200 m liber, ale
cărei grade de reliefare actuale trebuie prezentate, şi pentru care în cadrul
planului de antrenament şi performanţă trebuie stabilite obiective finale şi
intermediare.
Analiza
stadiului parcursului pregătirii de până acum a performanţelor şi premiselor de
performanţă, cât şi orientarea către un prognostic al înaltei performanţe,
inclusiv factorii de performanţă, sunt cele mai importante puncte de referinţă
pentru o fixare reală, motivantă şi prin aceasta cu influenţă asupra
antrenamentului, de obiective finale şi intermediare pentru diferitele etape
ale planului.
Stabilirea problematicii
Prin compararea stadiului actual de
pregătire şi a profilului de performanţă cu cerinţele rezultate din punct de
vedere prognostic pentru clasa de vârstă respectivă, se determină problemele
principale ce trebuie rezolvate în cadrul antrenamentului. Pe lângă exerciţiile
educaţionale şi exerciţiile pentru dezvoltarea aptitudinilor şi deprinderilor
corporale se va acorda atenţie şi pregătirii teoretice.
Stabilirea structurii încărcării necesare
Obiectivele şi stabilirea
problemelor de conţinut determină, în sens mai mare şi mai mic, structura procesului, respectiv procedeul
metodic pentru creşterea performanţei. Dacă, prin metodica de antrenament, se
stabileşte linia directoare de bază a încărcării, sau dacă se aplică metode de
antrenament diferenţiate, depinde de durata intervalului de timp planificat.
Pentru o structurare adecvată a
încărcării pentru intervale de timp mai lungi se va stabili în special acea
parte a dinamicii încărcării, care se referă la alternanţa dintre încărcarea cu
accentuarea volumului şi cea cu accentuarea intensităţii. Pentru linia
directoare de bază se vor determina ponderile următoarelor
-antrenament în apă şi
antrenament pe uscat,
-antrenament în regim
de rezistenţă, forţă, viteză (respectiv domenii extensive şi intensive),
-exerciţii corporale
generale şi speciale.
Organizarea antrenamentului
În cadrul planului de antrenament se
stabilesc condiţiile de bază pentru desfăşurarea în bune condiţiuni a
antrenamentului. Aici se încadrează printre altele planificarea cursurilor de
învăţare a înotului, condiţiile de antrenament, precum înot în bazin acoperit,
antrenament în aer liber, lungimea culoarului, premisele
material-organizatorice pentru antrenamentul pe uscat. Mai trebuie stabilite şi
forme organizatorice de bază, ca antrenament pe grupe, antrenament individual,
antrenament de concurs, probleme ce pot fi rezolvate individual de către
sportivi.
Se va trata ca parte a organizării
antrenamentului şi împărţirea conţinutului şi timpului unităţilor de
antrenament dealungul săptămânii, şi organizarea specifică a regimului zilnic
al sportivilor (şcoală, antrenament, timp liber, durata unităţilor de
antrenament etc.).
Relevant pentru acurateţea cu care
sunt respectate aspectele particulare prezentate, respectiv paşii intermediari
ai elaborării unui plan de antrenament, este intervalul de timp pentru care
acesta a fost conceput.
Cu cât acest interval este mai mic,
cu atât se va ţine cont mai mult de
amănunte, de exemplu referitoare la exerciţiile corporale folosite, metode de
antrenament şi domenii de intensitate.
Pe de altă parte, un plan de
antrenament pentru un microciclu nu va trebui să se mai ocupe de o analiză
detaliată a premiselor actuale şi a evoluţiei de până acum a premiselor de
performanţă, performanţe şi încărcări ale antrenamentului.
7.1.4 Locul şi structura documentului de plan
Un plan de antrenament constă în
general dintr-o parte verbală şi un ansamblu de repere cifrice. Pe lăngă
indicaţiile asupra domeniului de apartenenţă (domeniul sportivilor, grupa de
antrenament, sportiv individual) şi a intervalului de timp alocat, planul de
antrenament cuprinde deciziile cu privire la
-obiective,
-problematică,
-structura încărcării,
-organizarea
antrenamentului.
Ansamblul de repere cifrice
completează, respectiv specifică, deciziile verbale pentru structura
antrenamentului, în sensul unui material de lucru practic şi uşor de parcurs.
Pentru părţile componente ale planului de timp (ani, macro-, mezo- şi
microcicluri, unităţi de antrenament) se dau timpul de antrenament (în ore) şi
distanţa de antrenament planificată (în km) , dar şi pentru diferitele metode
de antrenament şi exerciţii corporale de aplicat. Pentru clarificarea
structurii antrenamentului, respectiv a încărcării, volumele antrenamentelor
alocate diferitelor domenii de antrenament sunt date nu numai în valori
absolute (ore respectiv kilometri) ci suplimentar şi în procente din întreaga
durată a antrenamentului respectiv din distanţa de parcurs.
Nu toate părţile componente ale
antrenamentului pot şi trebuie cuprinse într-un astfel de ansamblu de repere
cifrice.
Ansamblul
de repere cifrice, ca parte a antrenamentului, formează o prezentare comprimată
a antrenamentului planificat şi este
materialul de lucru nemijlocit, baza permanentă a activităţii antrenorului.
Ansamblu rezumativ al celor mai importante repere
cifrice
·Întregul volum de timp al antrenamentului
Unitatea planului: ore
·Volumul de timp al antrenamentului în apă
Unitatea planului: ore
cât şi procent din volumul total
·Volumul de timp al antrenamentului pe uscat
Unitatea planului: ore
cât şi procent din volumul total
·Volumul de timp al măsurilor psihoterapeutice de
refacere
Unitatea planului: ore
cât şi procent din volumul total
·Volumul de timp al pregătirii teoretice
Unitatea planului: ore
cât şi procent din volumul total
·Volumul distanţei ce trebuie absolvită la antrenamentul
în apă
Unitatea planului:
kilometri
·Ponderea diferitelor domenii de pregătire ale
antrenamentului în apă cum ar fi rezistenţa de bază, viteza, antrenamentul
compensator, desăvârşirea tehnicii de înot
Unitatea planului:
kilometri cât şi procent din distanţa totală
·Ponderea diferitelor exerciţii corporale ale antrenamentului
în apă cum ar fi procedeul principal de înot, procedeurile complementare de
înot, mişcările individuale ale mâinilor respectiv picioarelor, înotul cu labe
de cauciuc, exerciţiile generale de antrenament etc.
Unitatea planului:
kilometri cât şi procent din distanţa totală
·Ponderea diferitelor domenii de pregătire pe uscat cum
ar fi rezistenţa de bază, forţa maximă, rezistenţa în regim de forţă, forţa în
regim de viteză, mobilitatea, aptitudinile de coordonare, antrenamentul
compensator
Unitatea planului: ore
cât şi procent din volumul total de timp al antrenamentului de uscat
·Ponderea diferitelor exerciţii corporale ale
antrenamentului pe uscat cum ar fi exerciţiile corporale generale, exerciţiile
pe aparatele specifice de antrenament
Unitatea planului: ore
cât şi procent din volumul total de timp al antrenamentului pe uscat
Astfel de priviri de ansamblu sunt
importante pentru planificări pe ani până la microcicluri. La defalcarea unui
plan (de ex. anual) pe intervale mai mici (de ex. perioade, mezo- şi
microcicluri) se va prezenta cifric şi dinamica planificată a structurii
antrenamentului. Printr-o accentuare diferită a parametrilor individuali de
antrenament (volumul antrenamentului, părţi ale unor domenii de antrenament
intensiv din cadrul antrenamentului în apă, raportul dintre antrenamentele în
apă şi pe uscat, ponderea exerciţiilor generale şi speciale de antrenament,
ponderea antrenamentului în procedeul de înot principal, etc.) se dirijează
alternanţa dintre efort şi refacere, pentru faze mai mari sau mai mici de
efort. Astfel, parametrii conţinuţi de ansamblul de repere cifrice permite
cuantificarea principiilor de încărcare şi antrenament, şi oglindesc în valori
numerice stuctura ciclică a antrenamentului (vezi fig. 7.2).
-Parcurs ( km )
-Ponderea domeniilor intensive de antrenament ( % din întreaga
distanţă de
antrenament )
-Ponderea stilului principal de înot ( % din întreaga distanţă de
antrenament )
-Antrenament pe uscat ( % din întreaga durată a antrenamentului )
-Antrenament de forţă ( % din întreaga durată a antrenamentului )
Fig.7.2 Reprezentare schematică
a structurii dinamice de încărcare
( parametri de
antrenament selectaţi )
{M.Olaru - Obs.: Schram foloseste o etapa de 4 saptamani [8 micro-cicluri saptamanale] urmand ca in a 4 saptamana sa iabe loc o verificare sau un concurs; asa am imaginat si noi, impreuna cu Micky Gothe, inainte a aparitia lucrarii germane...!!!] o forma asemanatoare [8 micro-cicluri] terminate tot cu o verificare sau un concurs...., vezi mai jos = cu a semenea planificare Tamara Costache, timp de cca 2 ani, a fost pregatita pentru a raliza, oficial, 1986, la CM Madrid primu [si din pacate ultimul] nostru record mondial...}
{Obs. M.Olaru: Schram este continuatorul Conceputului Gerahrd Lewin care a planificat, evolutia principalilor factir de antrenament intr-un ciclu stagial de 4 olimpiade [cca 12 ani/ primul stadiu, de initiere+invatare elementare, nu a mai fost quantificat in graficul de mai jos; observatica factorul A(volum general de inot) este in crestere de la un stagiu la altul...,, cum factorul B (PFG) scade de la un stagiul al altul si cum factorul C(PFU) creste de la un stagiul la altul. Este viziunea, de ansamblu, a modului cum trebuie conceputa pregatirea unui inotator de performanta = faceti estimarile de felul cum ar trebui sa se lucreze la 10-11 ani fatza de cei de 16-18 ani, stagiul al 5-lea}Pe vreme a cand au fost facuet aceste lcurari metodice nu era la moda inotul, activitatea masters si deci la cele 5 stagii se mai adauda un al 6-lea, stagiul de 'dezantrenare' acnd treptat functiile organimului obisnuit cu o viata trebidanta... scad, treptat catre 'viatza civila}
Întrebări de control
1. În ce constă
importanţa de bază a muncii planificate în antrenamentul sportiv de
performanţă, şi care este problematica planificării antrenamentului ?
2. Ce relaţii există
între factorii de performanţă prognozaţi ai structurii de performanţă, gradului
actual de reliefare a performanţei şi structura antrenamentului ?
3. Care factori şi
mărimi de influenţă trebuie luaţi în considerare la planificarea încărcării
antrenamentului ?
4. Care domenii esenţiale
de pregătire şi care exerciţii corporale formează, la înot, conţinutul planului
de încărcare ?
5.Ce se înţelege prin
coordonare circumstanţială de domenii de pregătire şi exerciţii corporale, şi
în ce constă importanţa unei coordonări optime ?
6. Care este funcţia
măsurilor de refacere direcţionate ?
7. Care sunt sarcinile
principale ale antrenorului în activitatea sa educaţională ?
8. În ce constau
punctele esenţiale finale şi de conţinut ale unui plan educaţional ?
9. Care sunt cele mai
importante aspecte intermediare, respectiv paşii intermediari, la elaborarea
unui plan de antrenament ?
10. În ce fel
influenţează analiza parcursului pregătirii de până acum şi stadiul ei,
stabilirea de obiective finale şi intermediare ?
11. Cum se realizează
deducerea exerciţiilor antrenamentului din compararea actualului stadiu de
pregătire cu prognoza orientată a obiectivelor de performanţă ?
12. Care sunt, la
înot, componentele principale ale unui ansamblu de repere cifrice ale
antrenamentului şi ce importanţă prezintă un asemenea ansamblu ?
7.2 Forme ale planului de antrenament
Orientarea studiului
Din influenţa dintre practica
antrenamentului şi ştiinţa sportivă au rezultat diverse forme ale planificării
antrenamentului. Planurile de antrenament se deosebesc în general prin
intervalul de timp pentru care sunt elaborate. Diferitele intervale de timp
alocate şi obiectivele principale condiţionează o abordare diferenţiată,
referitoare la conţinut şi detaliere, a elaborării planurilor de antrenament.
Acest lucru se oglindeşte foarte
clar în planificarea, în general detaliată, a unui plan mezociclic de
antrenament pentru pregătirea unor concursuri importante, dar şi la compararea
unui plan anual de antrenament cu conspectul de antrenament sau planul de
desfăşurare al unei unităţi de antrenament.
În
timpul antrenamentului din perioada de creştere se lucrează, în general, pe
baza planificării antrenamentului pe grupe.
Există totuşi şi posibilitatea unor
forme mixte între planuri de antrenament pe grupe şi planuri individuale, în
care desfăşurarea în timp, şi coordonarea exerciţiilor antrenamentului şi
metodelor de antrenament folosite, precum şi exerciţiile corporale, se
egalizează, dar accentuarea unor puncte principale de antrenament cât şi
dozarea unor factori de încărcare se face totuşi, în funcţie de necesităţi, pe
caracteristici individuale. În sensul planificării intervalelor de timp,
dealungul pregătirii pe termen lung a performanţei, se deosebesc în principal,
următoarele:
-planuri multianuale
de antrenament (planuri de perspectivă),
-planuri anuale de
antrenament,
-planuri pe cicluri
(planuri de fineţe),
-planuri pe conspecte
(planuri de antrenament pe zile, în special de unităţi de antrenament).
7.2.1 Planificare multianuală ( planificare de
perspectivă )
Planificarea în timp (periodicizare,
termene ale vârfurilor de competiţie, etc.) a antrenamentului din perioada de
creştere se va adapta de regulă cu cea a antrenamentului de mare performanţă.
Aceasta s-a dovedit avantajoasă din motive organizatorice. Prin aceasta se
îmbunătăţeşte şi trecerea continuuă de la o etapă de lungă durată a dezvoltării
performanţei la una superioară. Conţinutul unui plan multianual de antrenament
este tratat în capitolul 7.1.3.
De mare importanţă este, pe lângă
obiectivele de perspectivă şi obiectivele intermediare, în sensul performanţei
de concurs cât şi a factorilor individuali de performanţă, planificarea în timp şi conţinut a concursurilor.
Dezvoltarea prevăzută a performanţei
va fi sprijinită şi controlată de o planificare a concursurilor, orientată pe
probleme şi pe structura încărcării (vezi capitolul 8).
Un alt aspect important al
planificării antrenamentului este adaptarea planului de antrenament cu
problemele şi obiectivele şcolare şi profesionale.
În domeniul antrenamentului din
timpul perioadei de creştere şi după aceea este vorba despre sportivi tineri,
de elevi. De aceea este important ca obiectivele şi solicitările şcolare să fie
coordonate. Pe lângă o adaptare organizatorică şi de termene, este foarte
important ca într-un plan multianual de antrenament să se fixeze şi acele
performanţe şcolare obligatoriu de realizat, pentru a nu diminua încărcarea
antrenamentului.
Deja pe
baza documentului de plan tinerii sportivi trebuie să ajungă la convingerea că
performanţele sportive şi cele şcolare formează o unitate şi că sarcina lor
socială le cuprinde pe amândouă.
7.2.2 Planul anual de antrenament
Planul anual de antrenament,
orientat spre un nivel al performanţei crescător şi spre vârful de competiţie
al anului, cuprinde un interval de timp
de circa 11 până la 12 luni. El va fi elaborat în cadrul pregătirii de lungă
durată a performanţei cât şi pe baza planului de perspectivă. Planul anual de
antrenament al unei grupe ar trebui să aibă următorul conţinut:
1. Indicativul grupei
de antrenament (număr de componenţi, gen, vârstă, vârstă de antrenament etc.);
2. Rezultatele unei
analize a stadiului de pregătire şi parcursului dezvoltării performanţei ca şi
a evoluţiei de până acum a încărcării;
3. Rezultatele
analizei stadiului dezvoltării personalităţii individului respectiv a
colectivului, cât şi stadiul cunoştinţelor politico-sportive şi teoretice;
4. Stabilirea de
obiective educaţionale, exerciţii educaţionale şi puncte principale ale
pregătirii teoretice (vezi capitolele 6.1 şi 7.1.2);
5. Formularea de
obiective finale şi intermediare.
-performanţe de
concurs,
-evidenţierea
cantitativă şi calitativă a factorilor principali de performanţă,
-stabilirea termenelor
de îndeplinire a obiectivelor finale şi intermediare;
6. Stabilirea
sarcinilor principale pentru dezvoltarea factorilor individuali de performanţă;
7. Stabilirea
structurii de încărcare:
-periodicizarea anului
de antrenament (număr şi durată a macrociclurilor),
-volumul
antrenamentului (volumul de timp, distanţa de antrenament),
-evaluarea ponderilor
domeniilor individuale de pregătire ale antrenamentului (metode de antrenament,
domenii de intensitate),
-ponderea exerciţiilor
corporale folosite (antrenament în apă, antrenament pe uscat, exerciţii
corporale generale, exerciţii corporale speciale, diferenţierea exerciţiilor
corporale speciale),
-coordonarea
domeniilor de pregătire şi exerciţiilor corporale, alături sau consecutiv în
timp,
-accentuarea
încărcării antrenamentului în cadrul ciclicizării respectiv periodicizării
anului de antrenament (dinamica încărcării antrenamentului),
-ponderea şi
coordonarea măsurilor direcţionate de refacere;
8. Planificarea
pregătirii teoretice (conţinut şi organizare);
9. Planificarea
concursurilor (concursuri de creştere, concursuri de control, concursuri
principale, vârfuri de concurs) în funcţie de ciclizarea anului de antrenament
cât şi de punctele principale ale antrenamentului;
10. Organizarea
(măsuri şi termene) conducerii şi reglementării procesului de antrenament cât
şi controlului evoluţiei performanţei (diagnoza performanţei):
-comuniunea mărimilor
de comandă, metodelor de control, aspectelor de observare, teste şi măsurători,
-fixarea termenelor de
control.
Determinările
individuale ale poziţiilor planului anual de antrenament vor fi completate cu
un ansamblu de repere cifrice, ordonat în mezocicluri, în care structura
încărcării este detaliată după conţinut şi parcurs.
7.2.3 Planuri ciclice (planificarea fină a antrenamentului)
Prin planificare fină a antrenamentului
se înţelege planificarea antrenamentului pe mezo- şi microcicluri. El cuprinde
intervale de timp de la una până la şase săptămâni. Planul ciclic, respectiv
planul fin al antrenamentului, se subordonează aceloraşi principii, respectiv
metode de elaborare, care au fost prezentate la celelalte planuri. Baza
planificării fine (numită şi planificare operativă) este planul anual de
antrenament. Planificarea fină a antrenamentului pe perioade mai scurte se
supune, în cadrul liniei directoare şi reperelor cifrice ale planului anual de
antrenament, unei anumite conduceri respectiv reglementări şi se adaptează
elastic condiţiilor şi realităţilor actuale.
Aici devin în mod deosebit eficiente
cunoştinţele şi experienţa antrenorului cât şi aptitudinile sale pentru muncă
laborioasă. În cadrul ciclurilor de antrenament se planifică accentuarea
general necesară şi dinamică a încărcării, şi unde trebuie acordată atenţie
următoarelor:
·Zilele şi unităţile individuale de antrenament vor fi
astfel concepute încât să existe un raport adecvat între efort şi refacere.
·Se va realiza o ordonare efectivă şi după necesităţi a
punctelor individuale principale respectiv a problematicii (vezi aspectele
metodice din capitolele 6.3 şi 6.4).
·Se urmăreşte o contribuţie orientată şi eficace a
exerciţiilor corporale.
·Încărcări mari în cadrul unui ciclu vor fi bine
determinate, alături sau consecutiv, şi plasate corespunzător în timp în
procesul general.
Exerciţiu
Elaboraţi
un ansamblu de repere cifrice pentru un ciclu de antrenament de trei săptămâni
destinat pregătirii unui concurs important. Porniţi de la premisa existenţei
unui timp de pregătire de 18 ore pe săptămână.
7.2.4 Planificarea zilelor şi unităţilor de antrenament
După cum s-a arătat zilele şi
unităţile sunt cele mai mici componente ale planului. La planificarea şi
realizarea lor se folosesc liniile directoare şi cele prevăzute în planurile
supraordonate lor. În cadrul reperelor cifrice existente se realizează alegerea
de exerciţii corporale şi metode de antrenament şi amplasarea lor în interiorul
unei zile de antrenament respectiv unei unităţi de antrenament, şi unde se va
acorda atenţie următoarelor:
·Durata unei unităţi de antrenament este între 45 şi 150
min. În general la înot ea este între 60 şi 120 min (vezi capitolul 2.6.3).
·Atăt o zi de antrenament cu mai multe unităţi de
antrenament cât şi unitatea individuală de antrenament se supun mereu unei
alternanţe între încărcare mare şi mică, între efort şi refacere relativă. Fără
a neglija faptul că poate avea loc o aşezare a punctelor principale, la
planificarea unei zile de antrenament respectiv a unei unităţi de antrenament
se va urmări modificarea continuuă a solicitărilor (procedeuri de înot, mişcări
individuale, domenii de intensitate etc.) cât şi -pe cât posibil- o egalizare a
eforturilor fizice şi psihice.
·La împărţirea unităţii de antrenament în partea
introductivă, partea principală şi partea finală caracterul unităţii de
antrenament va fi dat întotdeauna de partea principală, care poate conţine şi
mai multe problematici.
La
planificarea zilelor respectiv unităţilor de antrenament se va începe
întotdeauna cu părţile principale ale unităţii de antrenament.
În particular planul unei zile de
antrenament respectiv unei unităţi de antrenament trebuie să conţină, în sensul
unui conspect de antrenament, date referitoare la felul şi ordinea diverselor
exerciţii (procedeuri de înot, mişcări individuale, etc.), la mărimea
distanţelor de antrenament, volumul seriilor, durata şi structura pauzelor şi
pauzelor seriilor, precum şi viteză. Punctele tehnico-sportive principale
precum şi caracterul (direcţia principală) unităţii de antrenament vor fi
consemnate.
Elaborarea conspectului pentru
conţinutul şi desfăşurarea unei zile de antrenament, respectiv unei unităţi de
antrenament, poate avea loc în diferite forme: există o multitudine de moduri
de realizare de la o dispoziţie verbală, dusă până în detaliu în timp şi
conţinut, şi simpla stabilire de cifre şi încărcări standard.
În orice caz, planul zilei,
respectiv pregătirea detaliată a unei unităţi de antrenament, trebuie să fie
astfel conceput încât să i se dea posibilitatea grupei, respectiv sportivului,
să se antreneze singur fără altă îndrumare.
7.2.5 Planul pregătirii pentru concursuri de mare
importanţă
Planificarea pregătirii pentru
concursuri de mare importanţă respectă principiul planificării unui ciclu de
antrenament. În planul de antrenament al unui înotător de performanţă această
problemă ocupă un loc principal.
O
planificare optimă, adaptată posibilităţilor individuale de performanţă,
premiselor fizice şi psihice, precum şi desfăşurarea pregătirii de concurs
decid în cea mai mare măsură dacă şi cum prognozele elaborate pe tremen lung
vor fi reflectate într-un rezultat bun al concursului.
În cadrul procesului de pregătire pe
termen lung a performanţei câştigă tot mai multă importanţă pregătirea pe
termen scurt a concursurilor-implicit şi planificarea lor. Pregătirea directă
pentru concurs are sarcina să creeze toate premisele pentru ca sportivii să
beneficieze întradevăr în timpul vârfului competiţiei de toate posibilităţile
lor de performanţă.
Planificarea structurii încărcării,
în pregătirea pentru concurs, trebuie să constituie un exemplu pentru
stabilirea liniilor directoare de bază ale structurii încărcării într-un
mezociclu (circa 3 până la 8 săptămâni) (Lewin, 1982, pag. 143).
După un scurt interval de refacere
activă de circa patru până la zece zile urmează o etapă de efort mare compusă
din exerciţii corporale speciale, diversificate şi în creştere continuuă. Ca
urmare pregătirea corporală are, la început în creştere, iar la sfârşit aproape
exclusiv, un caracter special. În timp ce la începutul intervalului încărcarea
mai creşte, datorită măririi volumului şi intensităţii, în a doua parte a
intervalului întreaga încărcare este menţinută la nivelul atins, respectiv
foarte puţin micşorată. Astfel volumul antrenamentului se reduce simţitor, dar
intensitatea antrenamentului creşte foarte mult.
Cu circa o săptămână până la trei
zile înaintea concursului se reduc atât întreaga încărcare cât şi intensitatea
antrenamentului. Reducerea se face până la un antrenament de menţinere, cu
caracter de refacere activă pe de-o parte şi încărcări scurte de mare
intensitate pe de altă parte. Alcătuirea acestor ultime două, trei zile
dinaintea concursului trebuie să se adapteze puternic caracteristicilor
individuale ale fiecărui sportiv. Mărimea încărcării antrenamentului este în
mare parte dependentă de caracterul antrenamentului absolvit până în prezent şi
de posibilităţile de efort ale fiecărui sportiv.
În
totalitatea sa antrenamentul de pregătire directă pentru concursuri de mare
importanţă şi mai ales pentru vârful de competiţie al anului, trebuie să
stabilească puncte de încărcare maximă dealungul anului.
De o deosebită importanţă este, în
faza de pregătire a concursului, chiar controlul zilnic, conducerea şi
reglementarea antrenamentului, adaptarea elastică a încărcării şi alcătuirii
cuprinsului antrenamentului la realităţiile şi condiţiile actuale, dacă este
necesar chiar deviind de la linia directoare iniţială a planului de pregătire,
respectiv de la ansamblul de repere cifrice conceput anterior.
Suplimentar la caracteristicile
structurii de antrenament realizate şi planificării ei în ultimele săptămâni
dinaintea unui concurs foarte important, există în această fază şi problema "montării" sportivului
pentru concurs, cu condiţiile sale specifice.
Printre acestea se află:
-pregătirea pentru
condiţiile climatice şi sociale ale altei ţări;
-acomodarea cu
condiţiile concrete ale concursului (configuraţia complexului sportiv, lungimea
bazinului, ora de desfăşurare a concursului, temperatura apei, etc.);
-studierea viitorilor
adversari;
-pregătirea concepţiei
tactice (structura concursului);
-antrenarea schimbării
ştafetei cu partenerul de concurs;
-antrenament intens al
starturilor şi întoarcerilor.
7.2.6 Planificarea antrenamentului individual
După cum s-a mai arătat, se
deosebesc planuri de antrenament pe grupe şi planuri individuale.
Planurile
individuale de antrenament pot fi elaborate pentru toate intervalele de timp
planificabile, cuprind însă în majoritatea cazurilor intervalul de timp al unui
an de antrenament, ca plan anual individual de antrenament.
Un plan individual de antrenament
este bazat pe caracteristicile specifice, obiectivele şi problemele unui singur
sportiv, şi se subordonează aceloraşi principii de alcătuire care au fost
prezentate în capitolul 7.1.3.
În funcţie de stadiul lor de
pregătire sportivii sunt antrenaţi în elaborarea propriului lor plan de
antrenament. Prin participarea la stabilirea obiectivelor şi planificarea
antrenamentului, sub conducerea pedagogică a antrenorului se dezvoltă
sportivului încrederea în sine, iniţiativa şi răspunderea personală.
Participarea
la elaborarea propriului plan de antrenament permite sportivului o pătrundere
mentală a procesului de antrenament, o calitate superioară, şi măreşte prin
aceasta eficacitatea antrenamentului.
Întrebări de control
1.Câte tipuri de
planuri de antrenament se deosebesc, şi către ce este orientată o planificare
multianuală de antrenament ?
2.Ce fel de relaţii
există între planificarea antrenamentului şi planificarea pentru concurs ?
3.Ce relaţii există
între planificarea antrenamentului de înaltă performanţă şi cea din perioada de
creştere ?
4.În ce constau
punctele principale ale unui plan anual de antrenament pentru o grupă de
antrenament ?
5.Care sunt punctele
de plecare şi bazele unei planificări fine a antrenamentului, cuprinzând
planificarea pe zile şi pe unităţi de antrenament ?
6.În ce constă
importanţa şi problematica şi cum se realizează structurarea principială a
pregătirii pentru concursuri de mare importanţă ?
7.Ce deosebeşte un
plan individual de antrenament de unul de grupă de antrenament ?
7.3. Documentaţia şi evaluarea antrenamentului
Orientarea studiului
Pe lângă conţinutul şi forma
documentaţiei de antrenament se evidenţiază deosebita ei importanţă ca bază
pentru o extindere a cunoştinţelor teoretico-practice şi metodice de
antrenament. Şi aspectele principale prezentate, ale analizei şi evaluării
antrenamentului, folosesc nu numai clarificării unor întrebări actuale
referitoare la eficacitatea antrenamentului absolvit în vederea pregătirii
noului plan de antrenament, ci şi continuua îmbogăţire a cunoştinţelor.
7.3.1 Importanţa unei documentaţii de antrenament
S-a arătat deja de mai multe ori, în
legătură cu planificarea antrenamentului, importanţa analizei conţinutului şi
desfăşurării antrenamentului absolvit până în prezent.
O
documentaţie diferenţiată şi exactă a conţinutului antrenamentului constituie
premisa unei analize cuprinzătoare a antrenamentului, care împreună cu o
analiză a evoluţiei performanţei constituie un punct de plecare important
pentru planificarea antrenamentului.
Pe lângă controlul actual al
antrenamentului absolvit privind respectarea reperelor cifrice planificate
(comparaţii "trebuie"-"este") în sensul conducerii
respectiv reglementării procesului de antrenament, sarcina principală a
documentaţiei antrenamentului constă în realizarea premiselor pentru o analiză
şi o evaluare a antrenamentului ca bază pentru viitoarea planificare. În sens
mai larg, documentaţia de antrenament oferă şi posibilitatea unei analize şi
evaluări a antrenamentului celui mai bun sportiv, respectiv antrenor, cu scopul
de a recunoaşte cea mai eficace structură de antrenament şi a îmbunătăţii
teoria şi metodica antrenamentului.
7.3.2 Forme şi conţinuturi ale documentaţiei de
antrenament
Fiecare notiţă făcută în legătură cu
antrenamentul efectuat, din anumite puncte de vedere, este în ultimă instanţă o
formă a documentaţiei antrenamentului.
Jurnalul
zilnic al antrenorului conţine în general ordonat cronologic conţinutul şi
desfăşurarea fiecărei unităţi de antrenament realizate. Devieri de la parcursul
preconizat vor fi consemnate. Mai departe se vor nota rezultatele
cronometrărilor, testelor şi măsurătorilor cât şi observaţiile asupra stării
fizice, dispoziţiei la efort şi reacţiilor de comportament ale sportivilor.
Ocazional, în jurnalul antrenorului
are deja loc, în vederea pregătirii protocolului pentru diverse încărcări pe
anumite intervale de timp, o însumare cumulativă a anumitor repere cifrice de
antrenament.
Jurnalul
de antrenament al sportivului seamănă în mare măsură cu cel al
antrenorului, atâta timp cât în el sunt notate antrenamentul absolvit şi
performanţele obţinute. Partea lui principală constă însă în aprecierile
subiective, gândurile referitoare la structura antrenamentului, satisfacerea
pretenţiilor şi performanţele realizate.
Protocoalele
de antrenament, respectiv încărcare, pot fi realizate sub formă zilnică,
săptămânală, lunară sau ciclică. De regulă se folosesc protocoale săptămânale
respectiv microcicluri. Ele constituie o continuare a prelucrării, respectiv
pregătirii, faptelor consemnate în jurnalul de antrenament. Sub aceleaşi
aspecte sub care s-a efectuat planificarea, sau chiar mai dens şi integrând,
antrenamentul va fi decodificat şi elaborat.
Exerciţiu
Elaboraţi cadrul documentaţiei, în
care, pentru fiecare unitate de antrenament, să fie cuprinse toate exerciţiile
corporale (procedeuri de înot, mişcări ale braţelor şi picioarelor, înotul cu
labe de cauciuc, înotul cu plute de mână) din diferitele domenii de intensitate
ale antrenamentului în apă.
O
reprezentare grafică a evoluţiei celor mai importante, sau celor mai
interesante, cifre ale antrenamentului, uşurează observarea: şi evaluarea.
Reprezentarea reperelor cifrice individuale şi parametri se face în protocolul
de încărcare, de regulă ca sumă pentru capitolul respectiv de antrenament
(micro-, mezo-, macrociclu) şi suplimentar ca sumă cumulativă pentru întreaga
desfăşurare a antrenamentului absolvit pe parcursul anului de antrenament.
Dacă rezultatele concursurilor, controalelor, testelor, măsurătorilor şi
cercetărilor se pregătesc, totalizează şi reprezintă, aceasta constituie o
continuare a prelucrării informaţiilor din diferite domenii, de multe ori deja
consemnate în jurnalul antrenorului.
Pe baza unor astfel de totalizări,
atât sub formă verbală cât şi sub forma unor diagrame şi altor reprezentări
grafice, se poate cel mai bine verifica şi aprecia obiectiv efectul
antrenamentului efectuat având în vedere performanţele de concurs căt şi
elementele individuale ale structurii performanţei.
Creşteri ale performanţei, fluctuaţii
de formă, stagnări ale performanţei sau chiar scăderi ale performanţei devin
clar vizibile, se evidenţiază noi puncte de atac pentru o viitoare -eventual
corectoare- structură a antrenamentului.
Fiecare
formă a documentaţiei este o premisă şi o bază importantă
-pentru controlul planificării antrenamentului
(respectarea reperelor cifrice iniţiale),
-pentru optimizarea continuuă a planului şi desfăşurarea
antrenamentului ca reglementare şi conducere în sens cibernetic,
-pentru lărgirea şi calificarea cunoştinţelor din
domeniul teoretic şi metodic al antrenamentului.
7.3.3 Puncte de vedere asupra evaluării şi analizei
antrenamentului
La evaluarea antrenamentului pentru
un anumit interval de timp trebuie ţinut cont de următoarele puncte de vedere.
Îndeplinirea obiectivelor de performanţă stabilite
Verificarea îndeplinirii obiectivelor de
performanţă propuse oferă -cât timp acestea au fost reale şi realizabile-
punctul de plecare pentru două probleme majore:
1.Dacă obiectivele de
performanţă nu s-au realizat, trebuie analizat dacă aceasta are cauza într-o
planificare greşită, neadecvată, dacă cauzele sunt abateri de la concepţia de
antrenament elaborată, sau dacă au apărut caracteristici individuale de care
trebuie să se ţină cont în viitor.
2.Dacă obiectivele de
performanţă s-au realizat sau depăşit, este de interes care au fost cei mai
eficienţi factori şi mărimi de influenţă ale structurii antrenamentului.
Pentru a răspunde acestor întrebări
se va face o evaluare a antrenamentului pe baza tuturor formelor documentaţiei
de antrenament, ţinând cont de următoarele puncte de vedere.
Respectarea structurii planificate şi a reperelor cifrice
ale antrenamentului
Controlul respectării structurii
planificate a antrenamentului se face pe baza unei comparaţii "trebuie"-"este"
a celor mai importante repere cifrice respectiv factori de încărcare. Dacă se
constată abateri, care nu sunt cauzate de motive obiective sau subiective cum
ar fi de exemplu defecţiuni ale bazelor sportive sau îmbolnăviri ale
sportivilor, atunci pe baza parcursului evoluţiei performanţei şi al gradului
de îndeplinire al obiectivelor de performanţă, se va cerceta efectul abaterilor
constatate.
Evaluarea evoluţiei încărcării şi pregătirii performanţei
Prin compararea parcursului realizat
al întregii încărcări a antrenamentului cât şi a factorilor individuali de
efort cu parcursul pregătirii performanţei, pe baza documentaţiei de
antrenament şi performanţă, apar concluzii cu privire la eficacitatea
ciclizării şi a structurii dinamice a antrenamentului.
Concluziile rezultă nu numai cu
privire la viitoarea structură ciclică eficace a procesului de antrenament, ci
şi cu privire la eficacitatea punctelor de încărcare maximă planificate şi
realizate pe parcursul antrenamentului.
În totalitatea lor punctele de
vedere numite formează o bună bază pentru evaluarea antrenamentului, pe lângă
alte aspecte de evaluare posibile, şi
oferă în mare măsură puncte de plecare pentru o apreciere de ansamblu a
antrenamentului efectuat.
Analiza eficacităţii antrenamentului
Evaluarea eficacităţii
antrenamentului conţine în esenţă punctele de vedere prezentate, referitoare la
structura antrenamentului respectiv, structura încărcării şi evoluţiei
performanţei. Din analiză rezultă dacă structura de antrenament planificată cu
privire la mărimea încărcării, structura antrenamentului şi parcurs, a dus la
rezultatele aşteptate, deci la îndeplinirea obiectivelor de performanţă. Din
analiza eficacităţii antrenamentului rezultă importante indicaţii şi puncte de
plecare pentru corecţii şi modificări ale structurii de antrenament în sensul
optimizării procesului de antrenament. Analiza şi evaluarea antrenamentului
efectuat până în prezent formează prin aceasta o bază deosebit de importantă
pentru elaborarea noului plan de antrenament.
Întrebări de control
1.Care este conţinutul
şi în ce constă importanţa unei documentaţii de antrenament ?
2.Ce forme ale
documentaţiei de antrenament se deosebesc ?
3.În ce constau
problematica şi importanţa analizelor de antrenament şi de performanţă ?
scanave
