luni, 9 februarie 2015

SCHRAMM / SCHWIMM SPORT, 1987



SCHRAMM / SCHWIMM SPORT, 1987

Cap.7.   -    Planificarea antrenamentului

            Procesul dezvoltării performanţelor sportive, începând de la antrenamentul de bază şi până la pregătirea directă pentru vârful maxim de competiţie, aduce cele mai bune rezultate în antrenamentul de performanţă numai atunci când  este realizat cu o orientare precisă, sistematic şi planificat.
            Deja la antrenamentul din perioada de creştere planificarea şi elaborarea antrenamentului sunt direcţionate spre obţinerea de rezultate maxime la vârsta performanţei. O atenţie deosebită trebuie acordată celei mai bune pregătiri a sportivilor în legătură cu cerinţele şi solicitările antrenamentului de performanţă de mai târziu. Acestei sarcini îi sunt subordonate toate celelalte.
            Obiectivul antrenamentului de performanţă este obţinerea  de succese la concursurile internaţionale şi în special la Jocurile Olimpice.

            Problematica planificării antrenamentului constă în aceea, ca plecând de la obiectivul propus şi de la analiza pregătirii desfăşurate până acum precum şi a nivelului de pregătire actual, să se determine cel mai eficace mod de antrenament pentru intervalul următor.

            Planificarea antrenamentului are următoarele caracteristici :
·Planificarea antrenamentului porneşte de la o concepţie de bază a elaborării performanţei pe termen îndelungat, cu etapele sale. Intervalele de timp ale planificării se întind dealungul planificării multianuale, a planului de antrenament anual şi intervalelor de timp din cadrul antrenamentului anual, până la pregătirea exactă şi detaliată a unităţii de antrenament.
·Planificarea pe termen lung, multianuală, formează cadrul, fixează puncte de plecare şi principii de desfăşurare pentru planificarea ulterioară a antrenamentului. Ea oferă baza pentru dezvoltarea continuuă şi realizarea tuturor  componentelor de performanţă ale sportivilor. Capitolele mai mici ale planificării se integrează în linia directoare a capitolelor mari.
·Specificitatea  documentelor planului poate cuprinde grupe comune de sportivi ( de ex. funcţie de vârstă, performanţă sau disciplină ).

7.1 Conţinutul şi bazele planificării antrenamentului.

 

Orientarea studiului

            Structura performanţei şi profilele de exigenţă pentru grupele individuale de vârstă, rezultate din aceasta, dau o abordare de obiectiv diferită a antrenamentului. Principiile antrenamentului, structura antrenamentului cât şi detaliile de realizare ale procesului constituie puncte de plecare ale planificării antrenamentului şi se oglindesc în el. Planificarea aplică obiectivele şi metodele de lucru generale la situaţii concrete. De aceea analiza concretului este încă una din bazele planificării.
            Plecând de la aceasta trebuie planificată încărcarea necesară pentru dezvoltarea performanţei, care se exprimă prin determinări ale necesităţii introducerii de factori de încărcare şi mărimi de influenţă cât şi proporţii între domeniile de dezvoltare individuale. Un rol important îl joacă dinamica încărcării, care ordonează în timp schimbările anumitor tipuri de încărcare. În acelaşi timp se vor planifica prin măsuri şi metode concrete obictivele şi exerciţiile de realizat. Plecând de la componentele sale, la elaborarea  planului de antrenament trebuie stăpânite moduri de lucru practicabile.

7.1.1 Planificarea încărcării antrenamentului

            Pe baza cunoştinţelor teoretice pe de-o parte şi practica înotului pe de altă parte, la încărcarea antrenamentului se deosebesc în general următorii factori şi mărimi de influenţă din cadrul procesului de antrenament :
-durata antrenamentului,
-distanţa parcursă în apă în timpul antrenamentului,
-conţinutul antrenamentului (ponderea diferitelor domenii de pregătire) inclusiv exerciţiile corporale necesare,
-coordonarea componentelor antrenamentului.
            Factorii şi mărimile de influenţă amintite formează prin componentele lor cantitativă şi calitativă încărcarea antrenamentului în sportul de înot. Planificarea lor corespunzătoare înseamnă o structurare eficace a încărcării şi prin aceasta realizarea premiselor necesare pentru atingerea performanţei dorite.
“ce”                     =             “cât”
                    
                                              

                        Domenii de pregătire                       Parcurs
                                                                              Durata       /       Distanţa
                                                          antrena  -  mentului
                                      -rezistenţă de parcurs              
                                     - rezistenţă la intensitate
                                     -rezistenţă la viteză
                                      -rezistenţă la efort

===============================================
                                                                    “cum”
                                                                 Alcătuire
                       Destinaţie                                         Parcurs
                         -exerciţii corporale                        -mărirea încărcării
                          -metode                                         -dinamica încărcării
                              -proporţii                                        (încărcare şi relaxare)
============================================================================ 
      Fig.7.1  Reprezentare schematică a complexelor de factori şi mărimi de influenţă ale încărcarii
                   antrenamentului, ce trebuie planificate.


Planificarea duratei antrenamentului

            Planificarea întregii durate a antrenamentului se face în ore pe an respectiv ore pe săptămână. Volumul de timp al antrenamentului poate fi privit ca exprimarea cea mai generală a încărcării antrenamentului.  Pe parcursul dezvoltării multianuale a performanţelor sportive el va fi, an de an, mărit corespunzător. Deja la defalcarea duratei, planificate pe timpul unui an, a antrenamentului în  mezo- şi microcicluri  sau zile de antrenament, şi exprimată în diferite sume de ore, se poate determina o accentuare diferită a încărcării antrenamentului. De multe ori de exemplu în cursul unei săptămâni este planificat un ritm care după două zile cu număr de ore ridicat prevede o zi cu număr  de ore mai redus.

            Determinarea volumului antrenamentului pe perioade de timp este primul pas spre planificare. El cuprinde pe de-o parte durata antrenamentului în apă şi pe de altă parte, în proporţii diferite, durata antrenamentului pe uscat.

Planificarea distanţei de parcurs în apă

            Ţinând cont de durata planificată pentru antrenamentul în apă distanţa de parcurs în apă va fi stabilită în kilometri. La elaborarea acestor prevederi ale planului se va mai ţine cont şi cu ce pondere trebuie să intervină diferitele problematici cum ar fi antrenamentul pentru dezvoltarea rezistenţei de bază, viteza şi altele, dar şi în ce volum vor fi folosite diversele exerciţii corporale precum  diferitele procedeuri de înot, mişcări individuale, înotul cu labe de cauciuc şi altele. Atât problematica fizică a antrenamentului în apă cât şi alegerea exerciţiilor corporale planificate influenţează în mare măsură distanţa ce trebuie parcursă în apă într-un anumit timp şi prin aceasta determinarea reperelor cifrice ale planului. Astfel , spre exemplu, se reflectă ponderile planificate ale diferitelor domenii de intensitate în mare măsură asupra cifrelor de panou pentru distanţa de antrenament într-un timp prestabilit. O pondere mare a domeniilor de antrenament intensiv va avea ca urmare întotdeauna o reducere a timpului disponibil pentru distanţa de absolvit. Prin datele planificate pentru durata şi distanţa antrenamentului se fixează într-o oarecare măsură intensitatea antrenamentului.

            Distanţa ce trebuie parcursă în apă în timpul antrenamentului, ţinându-se cont de domeniile de intensitate şi de exerciţiile corporale, este al doilea pas al planificării. Pentru perioade de planificare mai mari se va ţine cont de potenţialul planificat de creştere a performanţei, condiţionat de obiectivul de performanţă, care va duce la mărirea continuuă a distanţei în unitatea de timp.

Planificarea conţinutului antrenamentului şi a exerciţiilor corporale necesare

            Conţinutul antrenamentului este dat de diferitele domenii de pregătire. Domeniile de pregătire pentru aptitudini fizice fac trimitere imediat la intensitatea necesară şi metodele ce trebuie  folosite. Exerciţiile corporale, ce sunt folosite în domeniile de pregătire fizică, nu sunt încă stabilite. Ele sunt de aceea - de asemenea grupate  în anumite domenii - planificate separat.

Domenii de pregătire
            Se vor planifica diferenţiat funcţie de aptitudinile şi deprinderile corporale :
·Aptitudini fizice
-Rezistenţă de bază,
  Rezistenţă de durată (rezistenţă de bază I)
  Rezistenţă de intensitate (rezistenţă de bază II)
-Viteză şi rezistenţă în regim de viteză,
-Rezistenţă în regim de forţă,
-Forţă în regim de viteză,
-Forţă maximă;
·Mobilitate (aptitudine de întindere) şi aptitudine de relaxare (destindere)
·Aptitudini coordonative de bază, printre ele în special aptitudinea de diferenţiere, aptitudinea de legare coordonată a acţiunilor, aptitudini de orientare şi ritmicizare, care în mediul lor specific formează expresia "simţ al apei" ;


·Deprinderi sportive
-procedeul craul,
-procedeul bras,
-procedeul fluture (mişcări de delfin),
-procedeul spate,
-starturi (sărituri de start în diversele variante tehnice şi startul cu spatele),
-întoarceri.
            Mai departe, pe lângă dezvoltarea aptitudinilor corporale se vor planifica exerciţii de compensare şi măsuri de refacere. Aceste domenii de pregătire vor fi introduse cu accentuări diferite. Dezvoltarea,  care constituie punctul principal şi de maximă dificultate al antrenamentului, în special a unor aptitudini fizice individuale, determină în cea mai mare măsură şi intensitatea antrenamentului. Astfel, de exemplu durate mari ale antrenamentului acordate dezvoltării vitezei măresc simţitor intensitatea antrenamentului, pe când durate mari ale antrenamentului acordate dezvoltării deprinderilor tennico-sportive pot micşora intensitatea antrenamentului.

            Ca al treilea pas al planificării sunt considerate domeniile de pregătire pentru dezvoltarea aptitudinilor corporale  şi deprinderilor. Plecând de la problemele cele mai dificile se stabilesc proporţiile domeniilor de pregătire. Dacă printr-o formă de antrenament se rezolvă două sau mai multe probleme la stabilirea proporţiilor se va lua în considerare doar cea mai importantă.

Domenii de exerciţii corporale
            Exerciţiile corporale se vor încadra în domeniile de pregătire ale aptitudinilor corporale. Pentru planificare ele vor fi grupate în anumite domenii. Trecând peste împărţirea în antrenament de apă şi antrenament de uscat sau în exerciţii corporale generale sau speciale, pentru o planificare mai minuţioasă întregul set de exerciţii corporale folosit în înot poate fi diferenţiat în felul următor :
-antrenament cu exerciţii corporale generale,
-antrenament în apă cu exerciţii corporale generale,
-antrenament specific de forţă pe uscat,
-exerciţii în apă, cu părţi de contact mărite (tălpi de cauciuc, plute de mână),
-exerciţii în apă, în condiţii îngreunate de alunecare,
-mişcări individuale ale braţelor respectiv picioarelor,
-combinaţii de înot,
-înot mixt,
-procedeul de înot principal,
-procedeuri de înot complementare.
            Enumerarea de mai sus arată că pentru rezolvarea aceloraşi problematici fizice stau la dispoziţie o multitudine de exerciţii corporale. De aceea este important, de exemplu, să se determine şi să se includă în plan ponderea exerciţiilor corporale generale din apă la dezvoltarea rezistenţei de bază sau raportul dintre procedeul de înot principal şi procedeele de înot complementare în cadrul distanţei totale ce trebuie parcursă în timpul antrenamentului.
            Planificarea domeniilor de pregătire şi a exerciţiilor corporale poate fi, în unele cazuri, numai o planificare în timp (de exemplu antrenament pe uscat cu exerciţii generale, dezvoltarea şi perfecţionarea unor deprinderi tehnice). Dacă este posibil, se va planifica şi distanţa antrenamentului ce se consideră necesară pentru realizarea anumitor exerciţii din cadrul antrenamentului (de ex. antrenament de viteză, sau exerciţii în apă cu suprafeţe de contact mărite). Această condiţie la planificarea conţinutului antrenamentului cât şi faptul, că pentru acelaşi domeniu de pregătire se pot introduce exerciţii corporale atât în apă cât şi pe uscat, necesită în mod deosebit o mare experienţă, cunoştinţe fundamentate şi metodică din partea antrenorului. De exemplu prin introducerea unor relaţii greşite între durata şi distanţa antrenamentului, structurarea planificată respectiv accentuarea antrenamentului pot fi modificate neintenţionat şi astfel să se obţină alte efecte decât cele dorite.

            Concepţia exerciţiilor corporale, care se vor introduce în cadrul diferitelor domenii de pregătire ale antrenamentului, cât şi stabilirea ponderii acestora constituie, prin dezvoltarea aptitudinilor şi deprinderilor corporale, un al patrulea pas deosebit de important pentru planificarea încărcării antrenamentului.

Planificarea coordonării componentelor antrenamentului

            Planificarea domeniilor de pregătire şi a exerciţiilor corporale duce la ponderi cantitative, care sunt valabile pentru un interval de timp bine stabilit. Şi componentele antrenamentului din diferite domenii de intensitate sunt astfel bine stabilite; deoarece domeniile de pregătire pentru aptitudini fizice pot fi repartizate anumitor domenii de intensitate.
            Domeniile de pregătire, domeniile de intensitate cât şi diversele exerciţii corporale constituie elemente ale structurii antrenamentului (vezi capitolul 5.2). Proporţiile lor formează primele relaţii între elemente. De importanţă deosebită pentru structura antrenamentului sunt relaţiile de parcurs. Ele vor fi planificate cu coordonarea în timp a componentelor antrenamentului din domeniile individuale.

            Prin coordonarea componentelor antrenamentului se va înţelege repartizarea respectiv ordonarea tuturor stimulilor şi grupelor de stimuli pentru dezvoltarea de aptitudini şi deprinderi în cadrul unui interval de timp planificat. Ea este al cincelea şi cel mai important pas al planificării antrenamentului şi constituie baza ciclizării antrenamentului.

            Prin coordonarea componentelor antrenamentului rezultă
·gradul de accentuare al unor probleme succesive de mare dificultate ce trebuiesc rezolvate, în paralel cu  rezolvarea altor probleme,
·dinamica încărcării, care necesită creşterea încărcării dealungul întregului parcurs, o alternanţă între efort şi refacere cât şi o anumită ordine a încărcărilor, de grade, intensităţi şi tipuri diferite.

            Obiectivul urmărit la planificarea accentelor şi a dinamicii de încărcare este cea mai bună ordonare în timp a componentelor antrenamentului pe baza datelor prevăzute pentru diferitele domenii, în sensul unui mod de influenţă ce se completează şi potenţează efectul(vezi capitolul 6.3.3.7).

            Coordonarea componentelor date ale antrenamentului cu diferitele domenii este de asemenea importantă atât pentru planificarea multianuală cât şi pentru planificarea unei unităţi de antrenament  (vezi capitolul 2.6).
            Dezideratul, de a găsi pentru dezvoltarea performanţei cele mai favorabile relaţii de timp între elementele principale de determinat, conduce la parcursuri tipice de antrenament. În linii principale ele se repetă după anumite intervale de timp, prin aceasta apărând ciclizarea antrenamentului.
            Prin mărirea dezvoltării încărcări şi a perfomanţei măsurile de refacere cresc în importanţă. Deja cu începerea fiecărui antrenament regulat după încărcări mai intensive se va executa un înot compensatoriu. Pe parcursul antrenamentului din timpul perioadei de creştere devine necesară planificarea detaliată a unor măsuri de refacere în coroborare cu toate celelalte mărimi de influenţă. Pentru aceasta trebuie stabilite
-ce fel de măsuri de refacere trebuie efectuate după care tip de încărcare,
-ce durată de timp ocupă ele ca parte a întregului timp de desfăşurare a antrenamentului,
-când trebuie introduse măsuri speciale de refacere pe parcursul regimului unei zile şi a ciclurilor de antrenament.
            O folosire planificată a unor măsuri orientate pentru refacerea mai rapidă, ca parte componentă a antrenamentului, oferă posibilităţi în plus pentru mărirea încărcării în cadrul conţinutului şi dinamicii concepţiei antrenamentului. Măsurile planificate de refacere influenţează în mare măsură mărimea efortului, efectul antrenamentului şi dezvoltarea performanţei.


7.1.2 Planificarea de exerciţii şi măsuri educative

            În paragraful 6.1 s-a făcut referire la importanţa unei activităţi educative planificate ca parte componentă inseparabilă şi importantă a procesului de antrenament. S-au evidenţiat stabilirea obiectivului, punctele principale, metodele şi mijloacele procesului educativ în cadrul antrenamentului.

Problematică

            În vederea unei activităţi educative orientate şi planificate antrenorul va trebui să rezolve următoarele probleme importante.

Elaborarea unui plan educativ
            Planul educativ este parte componentă a planului de antrenament, şi anume printr-un anumit interval de timp alocat unei grupe de sportivi respectiv unui sportiv. Planul educativ se va elabora pe baza datelor de conţinut, metodice şi de termen ale planului de antrenament. El ţine cont, la fixarea punctelor principale, de atitudinile educative specifice vârstei şi de stadiul educativ actual, cât şi de măsurile educative cele mai eficace ce trebuiesc luate. Planurile educative pentru intervale de timp mai scurte se bazează pe planul educativ suprapus în timp (plan anual, plan ciclic, plan lunar).

Stabilirea punctelor educative principale
            Pe baza planului educativ de lungă durată şi în concordanţă cu planul concret de antrenament se vor stabili punctele educative principale şi măsurile corespunzătoare pentru capitolele individuale (de ex. luni) ale întregii durate a planului. Plecând de la problematica metodică a antrenamentului se vor stabili diferitele metode, exerciţii corporale, concursuri şi altele, nu numai în sensul dezvoltării efective a aptitudinilor şi deprinderilor corespunzătoare ci şi a obţinerii efectului educativ dorit.



Exploatarea unor oportunităţi educaţionale
            Când antrenorul, respectiv  asistentul, este pe deplin edificat asupra obiectivelor şi problemelor educaţionale  atunci el este în măsură să exploateze oportunităţi educaţionale actuale, ivite spontan. Reacţia la comportări deosebit de pozitive (laudă) sau la respingeri ale normelor de conduită (reproş) va fi clară şi eficientă, în sensul atingerii obiectivelor educaţionale. În special prin această reacţie spontană la comportamentul sportivilor, prin punerea corectă aproblemei, putere de convingere şi eficacitate se demonstrează pregătirea pedagogică a antrenorului.

Activarea autoeducaţiei sportivilor
            Colectivul sportiv este atât forma de organizare de bază cât şi cel mai important mijloc al educaţiei comuniste. Premisa pentru autoeducaţia unei grupe de sportivi este existenţa unui puternic activ de grupă (nucleu de colectiv) şi a unei discipline de antrenament elaborate împreună de antrenor şi grupă în sensul instaurării unor norme de conduită. Concurenţa în interiorul grupei, dar şi cu alte grupe sprijină procesul autoeducaţiei. Estimarea periodică, de către antrenor, a stadiului atins, de preferinţă pe baza unor materiale obiective (tabele, diagrame şi altele), accelerează prin dorinţa nativă de performanţă a sportivilor, procesul de transformare a obiectivelor educaţionale în autoeducaţie.

Coordonarea efectelor diferiţilor factori educaţionali şi organizarea altor influenţe educaţionale
            Pentru a-şi întări propria muncă educaţională antrenorul îşi asigură modalităţi de conlucrare cu alţi factori educaţionali (părinţi, şcoală, întreprindere). Atragerea altor factori educaţionali (conducători de brigadă, grupă şi alţii) asigură influenţe educaţionale coordonate suplimentare .
            Pe lângă acestea se vor folosi şi alte influenţe educaţionale din afara antrenamentului propriu-zis.Şi în orele pe grupe, la vizitarea unor întreprinderi, la activităţi culturale, serbări, la estimarea stadiului de pregătire, vor fi planificate şi duse efectiv la îndeplinire metode educaţionale.

            Principalele sarcini ale antrenorului în cadrul unei activităţi educaţionale planificate  şi precise  sunt
-stabilirea de puncte principale educaţionale,
-elaborarea planului educaţional,
-exploatarea oportunităţilor educaţionale,
-activarea autoeducaţiei sportivilor,
-organizarea şi coordonarea altor influenţe educaţionale.

Metodica elaborării planului educaţional

            Punctul de plecare pentru elaborarea planului educaţional trebuie să fie întotdeauna analiza stadiului de pregătire al sportivului, respectiv al colectivului.
            O componentă a analizei stadiului de pregătire este şi evaluarea dezvoltării de până acum a personalităţii, respectiv a colectivului.
            Plecând de la rezultatul analizei se realizează, în funcţie de vârsta sportivului, stabilirea concretă a punctelor educaţionale principale cu scopul formării şi consolidării convingerilor ideologice, dezvoltării unor trăsături de caracter valoroase cât şi formării şi stabilizării unor trăsături de concurs. Astfel se formulează obiective diferenţiate pentru dezvoltarea loialităţii, spiritului colectiv, disciplinei şi ambiţiei în pregătire, şi în concordanţă cu obiectivele pregătirii, pentru diferitele intervale de timp ale planului. Pentru aceasta se acordă o importanţă deosebită caracteristicilor capitolului respectiv (mezociclul de bază, mezociclul relieferator al performanţei, antrenamentul de învăţare, etc.).

Exerciţiu

            Elaboraţi o alcătuire a acelor trăsături de caracter, pe care le consideraţi strict necesare grupei dumneavoastră de antrenament ca o condiţie a bunei colaborări dintre antrenor şi sportivi.

            Pe baza punctelor educaţionale principale stabilite, se efectuează planificarea măsurilor metodice şi organizatorice pentru realizarea obiectivelor educaţionale. Astfel de măsuri concrete pot fi printre altele:
-organizarea şi desfăşurarea de şedinţe cu părinţii respectiv vizite,
-consultări cu profesorii diriginţi de clase ,
-desfăşurarea de antrenamente cu conţinut tematic.

Exemplul unui plan educaţional anual pentru o grupă de antrenament de băieţi de 12 ani

1.  Obiective educaţionale
1.1 Convingeri ideologice de bază
      - loialitate
      - punctul de vedere al grupei
      - patriotismul socialist
      - înţelegerea sportului de performanţă ca sarcină cetăţenească
1.2 Trăsături de caracter
      - spirit colectiv
      - disciplină
1.3 Trăsături de concurs
      - dorinţa de performanţă
      - dorinţa de muncă
      - plăcerea participării

2.  Puncte principale şi măsuri ale etapelor antrenamentului
2.1 septembrie până în decembrie
      · Puncte principale
      - mândrie pentru realizările R.D.G.
      - dragoste pentru R.D.G. patria noastră socialistă
      - conştientizarea necesităţii antrenamentului regulat
      - normalitatea efectuării exerciţiilor antrenamentului
      - plăcere pentru antrenamentul regulat
      - dorinţa de îmbunătăţire a performanţelor
      · Măsuri
      - şedinţe pe grupe de antrenament despre dezvoltarea şi succesele sportului din R.D.G.
      - evaluarea continuuă a competiţiilor interne şi internaţionale, informaţii politice şi sportive
      - evaluarea continuuă a etapelor antrenamentului şi a dezvoltării performanţei pe grupe, respectiv individual
      - preluarea controlului şi ordinii grupei de către un sportiv şi schimbarea continuuă a acestuia
      - evaluarea continuuă a stadiului de pregătire de către antrenor (evaluarea unităţii de antrenament, a săptămânii, a întregului antrenament)
      - şedinţă pe grupă de antrenament despre problematica antrenamentului şi legătura dintre antrenament şi performanţele din concurs
2.2  ianuarie până în aprilie
      ·Puncte principale
      - mândrie pentru realizările socialiste
      · Măsuri
      - organizarea de contacte a grupei de antrenament cu componenţi ai echipei naţionale de înot
      - evaluarea pe criterii de partid a concursurilor internaţionale, respectiv a rezultatelor
      - preluarea de sarcini suplimentare ale unora din componenţii grupei de către colectiv
      - evaluarea comună a antrenamentului de până acum
      - aderarea la măsurile de întreţinerea sănătăţii (igienă, profilaxie etc.)
      - orientarea spre desăvârşirea teoretico-sportivă
      - şedinţă pe grupă de antrenament despre sportul de performanţă ca solicitare maximă a organismului uman
2.3  mai pânâ în august
      ·Puncte principale
      - înţelegerea sportului de performanţă ca sarcină socială
      - criteriul de partid pentru sportivii şi echipele socialiste la concursurile internaţionale
      - întrajutorarea reciprocă la antrenament şi în concurs; înţelegerea fairplay-ului ca o comportare tipic sportivă
      - respectarea performanţei altuia
      - disponibilitate pentru eforturi mari şi foarte mari
      - motivaţia luptei şi victoriei
      ·Măsuri
      - activitate împreună cu brigada conducătoare
      - şedinţă pe grupă de antrenament despre aspectul social al performanţelor sportive înalte, al sportului de performanţă şi al antrenamentului sportiv de performanţă
      - organizarea de întrajutorări reciproce a componenţilor colectivului de antrenament
      - evaluarea şi aprecierea proprie a performanţei şi disponibilităţii la efort
      - orientarea spre idoli din istorie, societate şi sport de performanţă
      - orientare asupra legăturilor dintre mărimea incărcării şi dezvoltarea performanţei pe baza valorilor din documentaţia de antrenament
      - evaluarea concursurilor absolvite, sub aspectul diponibilităţii la efort în concursurile individuale şi de ştafetă

            Planul educaţional de mai sus arată o posibilitate de a fixa, prntr-o prezentare simplă, obiective şi măsuri educaţionale pentru un anumit interval de timp.

            Elaborarea unui plan educaţional se realizează sub forma unor măsuri metodice şi organizatorice cât şi fixării de termene, pe baza unei analize a stadiului de pregătire şi a punctelor principale educative specifice.

            Cu un plan, ca cel prezentat în exemplu, antrenorul beneficiază de un mijloc care-i permite să construiască, în mare măsură orientat şi bine calculat, procesul educaţional ca parte a procesului de antrenament.

7.1.3 Metodica elaborării planurilor de antrenament

Elaborarea unui plan de antrenament se realizează în următorii paşi:
-analiza stadiului de pregătire şi al desfăşurării lui,
-stabilirea obiectivelor,
-stabilirea exerciţiilor,
-stabilirea structurii încărcării,
-organizarea antrenamentului.

Analiza premiselor actuale, a stadiului de pregătire şi a desfăşurării lui

            Pe lângă înregistrarea unor factori precum genul, vârsta calendaristică, vârsta biologică şi vârsta de antrenament este necesar să se determine stadiul actual al factorilor de performanţă (vezi capitolul 4.5) inclusiv evidenţierea personalităţii sportivului. Se va estima stadiul de pregătire al grupei de antrenament, în sensul formării unui colectiv de antrenament.
            Punctele tari şi slabe constatate, ale sportivului, respectiv ale grupei de antrenament, cu privire la dezvoltarea personalităţii şi formării colectivului formează de asemenea puncte de referinţă pentru planificarea antrenamentului, ca şi  structura constatată a profilului performanţei.De mare importanţă pentru planificarea antrenamentului, în special pentru încărcare, este determinarea parcursului de până acum al dezvoltării performanţelor şi factorilor de performanţă împreună cu analiza parcursului dezvoltării antrenamentului efectuat până în prezent, ţinând cont de componentele şi măsurile de influenţă cele mai importante precum volum, intensitate, exreciţii principale, metode folosite.
            Din analiza şi determinarea parcursului dezvoltării de până acum a performanţelor (continuu, cu stagnări, în salturi) rezultă puncte de sprijin pentru o fixare reală a obiectivelor de performanţă.
            Cunoaşterea evoluţiei personalităţii şi dezvoltări spiritului colectiv permite tragerea unor concluzii necesare viitoarei structurări eficace şi obiective a procesului educaţional.

            Analiza stadiului actual şi al parcursului de până acum al  performanţelor de concurs şi antrenament cât şi factorii de performanţă pe de o parte, şi structura antrenamentului şi încărcării pe de altă parte, formează, împreună cu analiza stadiului şi parcursului dezvoltării personalităţii şi a spiritului colectiv, o premisă foarte importantă pentru planificarea efectivă a antrenamentului.

Determinarea obiectivelor

            Plecând de la prognoza performanţei şi a etapelor intermediare ale dezvoltării performanţei rezultate din aceasta, şi ţinând cont de vârsta sportivilor, se stabilesc obiective finale şi intermediare.
            Aceasta se resfrânge, de exemplu după efectuarea specializării, asupra disciplinei de concurs cât şi asupra distanţelor scurte sau de fond. În general aceasta se referă la distanţe diferite şi procedeuri de înot.Mai departe se stabilesc obiective pentru toţi factorii importanţi de performanţă. Şi pentru domeniul educaţional se stabilesc obiective finale şi intermediare. La stabilirea de obiective intermediare pentru performanţă, respectiv premise de performanţe individuale, se va acorda atenţie faptului că evoluţia performanţei de la stadiul actual şi până la cel final nu este liniară. Atât pe durata mai multor ani cât şi pe parcursul unui an evoluţia performanţei -dependentă de o mulţime de mărimi de influenţă- se realizează dinamic cu diferite grade de creştere şi curbe de parcurs.

Exerciţiu

Elaboraţi o construcţie a acelor premise ale performanţei pentru o performanţă la 200 m liber, ale cărei grade de reliefare actuale trebuie prezentate, şi pentru care în cadrul planului de antrenament şi performanţă trebuie stabilite obiective finale şi intermediare.

            Analiza stadiului parcursului pregătirii de până acum a performanţelor şi premiselor de performanţă, cât şi orientarea către un prognostic al înaltei performanţe, inclusiv factorii de performanţă, sunt cele mai importante puncte de referinţă pentru o fixare reală, motivantă şi prin aceasta cu influenţă asupra antrenamentului, de obiective finale şi intermediare pentru diferitele etape ale planului.

Stabilirea problematicii

            Prin compararea stadiului actual de pregătire şi a profilului de performanţă cu cerinţele rezultate din punct de vedere prognostic pentru clasa de vârstă respectivă, se determină problemele principale ce trebuie rezolvate în cadrul antrenamentului. Pe lângă exerciţiile educaţionale şi exerciţiile pentru dezvoltarea aptitudinilor şi deprinderilor corporale se va acorda atenţie şi pregătirii teoretice.

Stabilirea structurii încărcării necesare

            Obiectivele şi stabilirea problemelor de conţinut determină, în sens mai mare şi mai mic,  structura procesului, respectiv procedeul metodic pentru creşterea performanţei. Dacă, prin metodica de antrenament, se stabileşte linia directoare de bază a încărcării, sau dacă se aplică metode de antrenament diferenţiate, depinde de durata intervalului de timp planificat.
            Pentru o structurare adecvată a încărcării pentru intervale de timp mai lungi se va stabili în special acea parte a dinamicii încărcării, care se referă la alternanţa dintre încărcarea cu accentuarea volumului şi cea cu accentuarea intensităţii. Pentru linia directoare de bază se vor determina ponderile următoarelor
-antrenament în apă şi antrenament pe uscat,
-antrenament în regim de rezistenţă, forţă, viteză (respectiv domenii extensive şi intensive),
-exerciţii corporale generale şi speciale.

Organizarea antrenamentului

            În cadrul planului de antrenament se stabilesc condiţiile de bază pentru desfăşurarea în bune condiţiuni a antrenamentului. Aici se încadrează printre altele planificarea cursurilor de învăţare a înotului, condiţiile de antrenament, precum înot în bazin acoperit, antrenament în aer liber, lungimea culoarului, premisele material-organizatorice pentru antrenamentul pe uscat. Mai trebuie stabilite şi forme organizatorice de bază, ca antrenament pe grupe, antrenament individual, antrenament de concurs, probleme ce pot fi rezolvate individual de către sportivi.
            Se va trata ca parte a organizării antrenamentului şi împărţirea conţinutului şi timpului unităţilor de antrenament dealungul săptămânii, şi organizarea specifică a regimului zilnic al sportivilor (şcoală, antrenament, timp liber, durata unităţilor de antrenament etc.).
            Relevant pentru acurateţea cu care sunt respectate aspectele particulare prezentate, respectiv paşii intermediari ai elaborării unui plan de antrenament, este intervalul de timp pentru care acesta a fost conceput.
            Cu cât acest interval este mai mic, cu atât se va ţine cont mai mult  de amănunte, de exemplu referitoare la exerciţiile corporale folosite, metode de antrenament şi domenii de intensitate.
            Pe de altă parte, un plan de antrenament pentru un microciclu nu va trebui să se mai ocupe de o analiză detaliată a premiselor actuale şi a evoluţiei de până acum a premiselor de performanţă, performanţe şi încărcări ale antrenamentului.

7.1.4 Locul şi structura documentului de plan

            Un plan de antrenament constă în general dintr-o parte verbală şi un ansamblu de repere cifrice. Pe lăngă indicaţiile asupra domeniului de apartenenţă (domeniul sportivilor, grupa de antrenament, sportiv individual) şi a intervalului de timp alocat, planul de antrenament cuprinde deciziile cu privire la
-obiective,
-problematică,
-structura încărcării,
-organizarea antrenamentului.
            Ansamblul de repere cifrice completează, respectiv specifică, deciziile verbale pentru structura antrenamentului, în sensul unui material de lucru practic şi uşor de parcurs. Pentru părţile componente ale planului de timp (ani, macro-, mezo- şi microcicluri, unităţi de antrenament) se dau timpul de antrenament (în ore) şi distanţa de antrenament planificată (în km) , dar şi pentru diferitele metode de antrenament şi exerciţii corporale de aplicat. Pentru clarificarea structurii antrenamentului, respectiv a încărcării, volumele antrenamentelor alocate diferitelor domenii de antrenament sunt date nu numai în valori absolute (ore respectiv kilometri) ci suplimentar şi în procente din întreaga durată a antrenamentului respectiv din distanţa de parcurs.
            Nu toate părţile componente ale antrenamentului pot şi trebuie cuprinse într-un astfel de ansamblu de repere cifrice.

            Ansamblul de repere cifrice, ca parte a antrenamentului, formează o prezentare comprimată a  antrenamentului planificat şi este materialul de lucru nemijlocit, baza permanentă a activităţii antrenorului.

Ansamblu rezumativ al celor mai importante repere cifrice
·Întregul volum de timp al antrenamentului
Unitatea planului: ore
·Volumul de timp al antrenamentului în apă
Unitatea planului: ore cât şi procent din volumul total

·Volumul de timp al antrenamentului pe uscat
Unitatea planului: ore cât şi procent din volumul total
·Volumul de timp al măsurilor psihoterapeutice de refacere
Unitatea planului: ore cât şi procent din volumul total
·Volumul de timp al pregătirii teoretice
Unitatea planului: ore cât şi procent din volumul total
·Volumul distanţei ce trebuie absolvită la antrenamentul în apă
Unitatea planului: kilometri
·Ponderea diferitelor domenii de pregătire ale antrenamentului în apă cum ar fi rezistenţa de bază, viteza, antrenamentul compensator, desăvârşirea tehnicii de înot
Unitatea planului: kilometri cât şi procent din distanţa totală
·Ponderea diferitelor exerciţii corporale ale antrenamentului în apă cum ar fi procedeul principal de înot, procedeurile complementare de înot, mişcările individuale ale mâinilor respectiv picioarelor, înotul cu labe de cauciuc, exerciţiile generale de antrenament etc.
Unitatea planului: kilometri cât şi procent din distanţa totală
·Ponderea diferitelor domenii de pregătire pe uscat cum ar fi rezistenţa de bază, forţa maximă, rezistenţa în regim de forţă, forţa în regim de viteză, mobilitatea, aptitudinile de coordonare, antrenamentul compensator
Unitatea planului: ore cât şi procent din volumul total de timp al antrenamentului de uscat
·Ponderea diferitelor exerciţii corporale ale antrenamentului pe uscat cum ar fi exerciţiile corporale generale, exerciţiile pe aparatele specifice de antrenament
Unitatea planului: ore cât şi procent din volumul total de timp al antrenamentului pe uscat

            Astfel de priviri de ansamblu sunt importante pentru planificări pe ani până la microcicluri. La defalcarea unui plan (de ex. anual) pe intervale mai mici (de ex. perioade, mezo- şi microcicluri) se va prezenta cifric şi dinamica planificată a structurii antrenamentului. Printr-o accentuare diferită a parametrilor individuali de antrenament (volumul antrenamentului, părţi ale unor domenii de antrenament intensiv din cadrul antrenamentului în apă, raportul dintre antrenamentele în apă şi pe uscat, ponderea exerciţiilor generale şi speciale de antrenament, ponderea antrenamentului în procedeul de înot principal, etc.) se dirijează alternanţa dintre efort şi refacere, pentru faze mai mari sau mai mici de efort. Astfel, parametrii conţinuţi de ansamblul de repere cifrice permite cuantificarea principiilor de încărcare şi antrenament, şi oglindesc în valori numerice stuctura ciclică a antrenamentului (vezi fig. 7.2).

            -Parcurs ( km )
            -Ponderea domeniilor intensive de antrenament ( % din întreaga
             distanţă de antrenament )
            -Ponderea stilului principal de înot ( % din întreaga distanţă de
             antrenament )
            -Antrenament pe uscat ( % din întreaga durată a antrenamentului )
            -Antrenament de forţă ( % din întreaga durată a antrenamentului )
Fig.7.2  Reprezentare schematică a structurii dinamice de încărcare
             ( parametri de antrenament selectaţi )
{M.Olaru - Obs.: Schram foloseste o etapa de 4 saptamani [8 micro-cicluri saptamanale] urmand ca in a 4 saptamana sa iabe loc o verificare sau un concurs; asa am imaginat si noi, impreuna cu Micky Gothe, inainte a aparitia lucrarii germane...!!!] o forma asemanatoare [8 micro-cicluri] terminate tot cu o verificare sau un concurs...., vezi mai jos = cu a semenea planificare Tamara Costache, timp de cca 2 ani, a fost pregatita pentru a raliza, oficial, 1986, la CM Madrid primu [si din pacate ultimul] nostru record mondial...}


{Obs. M.Olaru: Schram este continuatorul Conceputului Gerahrd Lewin care a planificat, evolutia principalilor factir de antrenament intr-un ciclu stagial de 4 olimpiade [cca 12 ani/ primul stadiu, de initiere+invatare elementare, nu a mai fost quantificat in graficul de mai jos; observatica factorul A(volum general de inot) este in crestere de la un stagiu la altul...,, cum factorul B (PFG) scade de la un stagiul al altul si cum factorul C(PFU) creste de la un stagiul la altul. Este viziunea, de ansamblu, a modului cum trebuie conceputa pregatirea unui inotator de performanta = faceti estimarile de felul cum ar trebui sa se lucreze la 10-11 ani fatza de cei de 16-18 ani, stagiul al 5-lea}Pe vreme a cand au fost facuet aceste lcurari metodice nu era la moda inotul, activitatea masters si deci la cele 5 stagii se mai adauda un al 6-lea, stagiul de 'dezantrenare' acnd treptat functiile organimului obisnuit cu o viata trebidanta... scad, treptat catre 'viatza civila}
 



Întrebări de control
 1. În ce constă importanţa de bază a muncii planificate în antrenamentul sportiv de performanţă, şi care este problematica planificării antrenamentului ?
2. Ce relaţii există între factorii de performanţă prognozaţi ai structurii de performanţă, gradului actual de reliefare a performanţei şi structura antrenamentului ?
3. Care factori şi mărimi de influenţă trebuie luaţi în considerare la planificarea încărcării antrenamentului ?
4. Care domenii esenţiale de pregătire şi care exerciţii corporale formează, la înot, conţinutul planului de încărcare ?
5.Ce se înţelege prin coordonare circumstanţială de domenii de pregătire şi exerciţii corporale, şi în ce constă importanţa unei coordonări optime ?
6. Care este funcţia măsurilor de refacere direcţionate ?
7. Care sunt sarcinile principale ale antrenorului în activitatea sa educaţională ?
8. În ce constau punctele esenţiale finale şi de conţinut ale unui plan educaţional ?
9. Care sunt cele mai importante aspecte intermediare, respectiv paşii intermediari, la elaborarea unui plan de antrenament ?
10. În ce fel influenţează analiza parcursului pregătirii de până acum şi stadiul ei, stabilirea de obiective finale şi intermediare ?
11. Cum se realizează deducerea exerciţiilor antrenamentului din compararea actualului stadiu de pregătire cu prognoza orientată a obiectivelor de performanţă ?
12. Care sunt, la înot, componentele principale ale unui ansamblu de repere cifrice ale antrenamentului şi ce importanţă prezintă un asemenea ansamblu ?
7.2 Forme ale planului de antrenament

Orientarea studiului

            Din influenţa dintre practica antrenamentului şi ştiinţa sportivă au rezultat diverse forme ale planificării antrenamentului. Planurile de antrenament se deosebesc în general prin intervalul de timp pentru care sunt elaborate. Diferitele intervale de timp alocate şi obiectivele principale condiţionează o abordare diferenţiată, referitoare la conţinut şi detaliere, a elaborării planurilor de antrenament.
            Acest lucru se oglindeşte foarte clar în planificarea, în general detaliată, a unui plan mezociclic de antrenament pentru pregătirea unor concursuri importante, dar şi la compararea unui plan anual de antrenament cu conspectul de antrenament sau planul de desfăşurare al unei unităţi de antrenament.

            În timpul antrenamentului din perioada de creştere se lucrează, în general, pe baza planificării antrenamentului pe grupe.

            Există totuşi şi posibilitatea unor forme mixte între planuri de antrenament pe grupe şi planuri individuale, în care desfăşurarea în timp, şi coordonarea exerciţiilor antrenamentului şi metodelor de antrenament folosite, precum şi exerciţiile corporale, se egalizează, dar accentuarea unor puncte principale de antrenament cât şi dozarea unor factori de încărcare se face totuşi, în funcţie de necesităţi, pe caracteristici individuale. În sensul planificării intervalelor de timp, dealungul pregătirii pe termen lung a performanţei, se deosebesc în principal, următoarele:
-planuri multianuale de antrenament (planuri de perspectivă),
-planuri anuale de antrenament,
-planuri pe cicluri (planuri de fineţe),
-planuri pe conspecte (planuri de antrenament pe zile, în special de unităţi de antrenament).

7.2.1 Planificare multianuală ( planificare de perspectivă )

            Planificarea în timp (periodicizare, termene ale vârfurilor de competiţie, etc.) a antrenamentului din perioada de creştere se va adapta de regulă cu cea a antrenamentului de mare performanţă. Aceasta s-a dovedit avantajoasă din motive organizatorice. Prin aceasta se îmbunătăţeşte şi trecerea continuuă de la o etapă de lungă durată a dezvoltării performanţei la una superioară. Conţinutul unui plan multianual de antrenament este tratat în capitolul 7.1.3.
            De mare importanţă este, pe lângă obiectivele de perspectivă şi obiectivele intermediare, în sensul performanţei de concurs cât şi a factorilor individuali de performanţă, planificarea în timp şi conţinut a concursurilor.
            Dezvoltarea prevăzută a performanţei va fi sprijinită şi controlată de o planificare a concursurilor, orientată pe probleme şi pe structura încărcării (vezi capitolul 8).
            Un alt aspect important al planificării antrenamentului este adaptarea planului de antrenament cu problemele şi obiectivele şcolare şi profesionale.
            În domeniul antrenamentului din timpul perioadei de creştere şi după aceea este vorba despre sportivi tineri, de elevi. De aceea este important ca obiectivele şi solicitările şcolare să fie coordonate. Pe lângă o adaptare organizatorică şi de termene, este foarte important ca într-un plan multianual de antrenament să se fixeze şi acele performanţe şcolare obligatoriu de realizat, pentru a nu diminua încărcarea antrenamentului.

            Deja pe baza documentului de plan tinerii sportivi trebuie să ajungă la convingerea că performanţele sportive şi cele şcolare formează o unitate şi că sarcina lor socială le cuprinde pe amândouă.

7.2.2 Planul anual de antrenament

            Planul anual de antrenament, orientat spre un nivel al performanţei crescător şi spre vârful de competiţie al anului,  cuprinde un interval de timp de circa 11 până la 12 luni. El va fi elaborat în cadrul pregătirii de lungă durată a performanţei cât şi pe baza planului de perspectivă. Planul anual de antrenament al unei grupe ar trebui să aibă următorul conţinut:
1. Indicativul grupei de antrenament (număr de componenţi, gen, vârstă, vârstă de antrenament etc.);
2. Rezultatele unei analize a stadiului de pregătire şi parcursului dezvoltării performanţei ca şi a evoluţiei de până acum a încărcării;
3. Rezultatele analizei stadiului dezvoltării personalităţii individului respectiv a colectivului, cât şi stadiul cunoştinţelor politico-sportive şi teoretice;
4. Stabilirea de obiective educaţionale, exerciţii educaţionale şi puncte principale ale pregătirii teoretice (vezi capitolele 6.1 şi 7.1.2);
5. Formularea de obiective finale şi intermediare.
-performanţe de concurs,
-evidenţierea cantitativă şi calitativă a factorilor principali de performanţă,
-stabilirea termenelor de îndeplinire a obiectivelor finale şi intermediare;
6. Stabilirea sarcinilor principale pentru dezvoltarea factorilor individuali de performanţă;
7. Stabilirea structurii de încărcare:
-periodicizarea anului de antrenament (număr şi durată a macrociclurilor),
-volumul antrenamentului (volumul de timp, distanţa de antrenament),
-evaluarea ponderilor domeniilor individuale de pregătire ale antrenamentului (metode de antrenament, domenii de intensitate),
-ponderea exerciţiilor corporale folosite (antrenament în apă, antrenament pe uscat, exerciţii corporale generale, exerciţii corporale speciale, diferenţierea exerciţiilor corporale speciale),
-coordonarea domeniilor de pregătire şi exerciţiilor corporale, alături sau consecutiv în timp,
-accentuarea încărcării antrenamentului în cadrul ciclicizării respectiv periodicizării anului de antrenament (dinamica încărcării antrenamentului),
-ponderea şi coordonarea măsurilor direcţionate de refacere;
8. Planificarea pregătirii teoretice (conţinut şi organizare);
9. Planificarea concursurilor (concursuri de creştere, concursuri de control, concursuri principale, vârfuri de concurs) în funcţie de ciclizarea anului de antrenament cât şi de punctele principale ale antrenamentului;
10. Organizarea (măsuri şi termene) conducerii şi reglementării procesului de antrenament cât şi controlului evoluţiei performanţei (diagnoza performanţei):
-comuniunea mărimilor de comandă, metodelor de control, aspectelor de observare, teste şi măsurători,
-fixarea termenelor de control.

            Determinările individuale ale poziţiilor planului anual de antrenament vor fi completate cu un ansamblu de repere cifrice, ordonat în mezocicluri, în care structura încărcării este detaliată după conţinut şi parcurs.

7.2.3 Planuri ciclice (planificarea fină a antrenamentului)

            Prin planificare fină a antrenamentului se înţelege planificarea antrenamentului pe mezo- şi microcicluri. El cuprinde intervale de timp de la una până la şase săptămâni. Planul ciclic, respectiv planul fin al antrenamentului, se subordonează aceloraşi principii, respectiv metode de elaborare, care au fost prezentate la celelalte planuri. Baza planificării fine (numită şi planificare operativă) este planul anual de antrenament. Planificarea fină a antrenamentului pe perioade mai scurte se supune, în cadrul liniei directoare şi reperelor cifrice ale planului anual de antrenament, unei anumite conduceri respectiv reglementări şi se adaptează elastic condiţiilor şi realităţilor actuale.
            Aici devin în mod deosebit eficiente cunoştinţele şi experienţa antrenorului cât şi aptitudinile sale pentru muncă laborioasă. În cadrul ciclurilor de antrenament se planifică accentuarea general necesară şi dinamică a încărcării, şi unde trebuie acordată atenţie următoarelor:
·Zilele şi unităţile individuale de antrenament vor fi astfel concepute încât să existe un raport adecvat între efort şi refacere.
·Se va realiza o ordonare efectivă şi după necesităţi a punctelor individuale principale respectiv a problematicii (vezi aspectele metodice din capitolele 6.3 şi 6.4).
·Se urmăreşte o contribuţie orientată şi eficace a exerciţiilor corporale.
·Încărcări mari în cadrul unui ciclu vor fi bine determinate, alături sau consecutiv, şi plasate corespunzător în timp în procesul general.

Exerciţiu

                Elaboraţi un ansamblu de repere cifrice pentru un ciclu de antrenament de trei săptămâni destinat pregătirii unui concurs important. Porniţi de la premisa existenţei unui timp de pregătire de 18 ore pe săptămână.

7.2.4 Planificarea zilelor şi unităţilor de antrenament

            După cum s-a arătat zilele şi unităţile sunt cele mai mici componente ale planului. La planificarea şi realizarea lor se folosesc liniile directoare şi cele prevăzute în planurile supraordonate lor. În cadrul reperelor cifrice existente se realizează alegerea de exerciţii corporale şi metode de antrenament şi amplasarea lor în interiorul unei zile de antrenament respectiv unei unităţi de antrenament, şi unde se va acorda atenţie următoarelor:
·Durata unei unităţi de antrenament este între 45 şi 150 min. În general la înot ea este între 60 şi 120 min (vezi capitolul 2.6.3).
·Atăt o zi de antrenament cu mai multe unităţi de antrenament cât şi unitatea individuală de antrenament se supun mereu unei alternanţe între încărcare mare şi mică, între efort şi refacere relativă. Fără a neglija faptul că poate avea loc o aşezare a punctelor principale, la planificarea unei zile de antrenament respectiv a unei unităţi de antrenament se va urmări modificarea continuuă a solicitărilor (procedeuri de înot, mişcări individuale, domenii de intensitate etc.) cât şi -pe cât posibil- o egalizare a eforturilor fizice şi psihice.
·La împărţirea unităţii de antrenament în partea introductivă, partea principală şi partea finală caracterul unităţii de antrenament va fi dat întotdeauna de partea principală, care poate conţine şi mai multe problematici.

            La planificarea zilelor respectiv unităţilor de antrenament se va începe întotdeauna cu părţile principale ale unităţii de antrenament.

            În particular planul unei zile de antrenament respectiv unei unităţi de antrenament trebuie să conţină, în sensul unui conspect de antrenament, date referitoare la felul şi ordinea diverselor exerciţii (procedeuri de înot, mişcări individuale, etc.), la mărimea distanţelor de antrenament, volumul seriilor, durata şi structura pauzelor şi pauzelor seriilor, precum şi viteză. Punctele tehnico-sportive principale precum şi caracterul (direcţia principală) unităţii de antrenament vor fi consemnate.
            Elaborarea conspectului pentru conţinutul şi desfăşurarea unei zile de antrenament, respectiv unei unităţi de antrenament, poate avea loc în diferite forme: există o multitudine de moduri de realizare de la o dispoziţie verbală, dusă până în detaliu în timp şi conţinut, şi simpla stabilire de cifre şi încărcări standard.
            În orice caz, planul zilei, respectiv pregătirea detaliată a unei unităţi de antrenament, trebuie să fie astfel conceput încât să i se dea posibilitatea grupei, respectiv sportivului, să se antreneze singur fără altă îndrumare.

7.2.5 Planul pregătirii pentru concursuri de mare importanţă

            Planificarea pregătirii pentru concursuri de mare importanţă respectă principiul planificării unui ciclu de antrenament. În planul de antrenament al unui înotător de performanţă această problemă ocupă un loc principal.

            O planificare optimă, adaptată posibilităţilor individuale de performanţă, premiselor fizice şi psihice, precum şi desfăşurarea pregătirii de concurs decid în cea mai mare măsură dacă şi cum prognozele elaborate pe tremen lung vor fi reflectate într-un rezultat bun al concursului.

            În cadrul procesului de pregătire pe termen lung a performanţei câştigă tot mai multă importanţă pregătirea pe termen scurt a concursurilor-implicit şi planificarea lor. Pregătirea directă pentru concurs are sarcina să creeze toate premisele pentru ca sportivii să beneficieze întradevăr în timpul vârfului competiţiei de toate posibilităţile lor de performanţă.
            Planificarea structurii încărcării, în pregătirea pentru concurs, trebuie să constituie un exemplu pentru stabilirea liniilor directoare de bază ale structurii încărcării într-un mezociclu (circa 3 până la 8 săptămâni) (Lewin, 1982, pag. 143).
            După un scurt interval de refacere activă de circa patru până la zece zile urmează o etapă de efort mare compusă din exerciţii corporale speciale, diversificate şi în creştere continuuă. Ca urmare pregătirea corporală are, la început în creştere, iar la sfârşit aproape exclusiv, un caracter special. În timp ce la începutul intervalului încărcarea mai creşte, datorită măririi volumului şi intensităţii, în a doua parte a intervalului întreaga încărcare este menţinută la nivelul atins, respectiv foarte puţin micşorată. Astfel volumul antrenamentului se reduce simţitor, dar intensitatea antrenamentului creşte foarte mult.
            Cu circa o săptămână până la trei zile înaintea concursului se reduc atât întreaga încărcare cât şi intensitatea antrenamentului. Reducerea se face până la un antrenament de menţinere, cu caracter de refacere activă pe de-o parte şi încărcări scurte de mare intensitate pe de altă parte. Alcătuirea acestor ultime două, trei zile dinaintea concursului trebuie să se adapteze puternic caracteristicilor individuale ale fiecărui sportiv. Mărimea încărcării antrenamentului este în mare parte dependentă de caracterul antrenamentului absolvit până în prezent şi de posibilităţile de efort ale fiecărui sportiv.

            În totalitatea sa antrenamentul de pregătire directă pentru concursuri de mare importanţă şi mai ales pentru vârful de competiţie al anului, trebuie să stabilească puncte de încărcare maximă dealungul anului.

            De o deosebită importanţă este, în faza de pregătire a concursului, chiar controlul zilnic, conducerea şi reglementarea antrenamentului, adaptarea elastică a încărcării şi alcătuirii cuprinsului antrenamentului la realităţiile şi condiţiile actuale, dacă este necesar chiar deviind de la linia directoare iniţială a planului de pregătire, respectiv de la ansamblul de repere cifrice conceput anterior.
            Suplimentar la caracteristicile structurii de antrenament realizate şi planificării ei în ultimele săptămâni dinaintea unui concurs foarte important, există în această fază  şi problema "montării" sportivului pentru concurs, cu condiţiile sale specifice.
            Printre acestea se află:
-pregătirea pentru condiţiile climatice şi sociale ale altei ţări;
-acomodarea cu condiţiile concrete ale concursului (configuraţia complexului sportiv, lungimea bazinului, ora de desfăşurare a concursului, temperatura apei, etc.);
-studierea viitorilor adversari;
-pregătirea concepţiei tactice (structura concursului);
-antrenarea schimbării ştafetei cu partenerul de concurs;
-antrenament intens al starturilor şi întoarcerilor.

7.2.6 Planificarea antrenamentului individual

            După cum s-a mai arătat, se deosebesc planuri de antrenament pe grupe şi planuri individuale.

            Planurile individuale de antrenament pot fi elaborate pentru toate intervalele de timp planificabile, cuprind însă în majoritatea cazurilor intervalul de timp al unui an de antrenament, ca plan anual individual de antrenament.

            Un plan individual de antrenament este bazat pe caracteristicile specifice, obiectivele şi problemele unui singur sportiv, şi se subordonează aceloraşi principii de alcătuire care au fost prezentate în capitolul 7.1.3.
            În funcţie de stadiul lor de pregătire sportivii sunt antrenaţi în elaborarea propriului lor plan de antrenament. Prin participarea la stabilirea obiectivelor şi planificarea antrenamentului, sub conducerea pedagogică a antrenorului se dezvoltă sportivului încrederea în sine, iniţiativa şi răspunderea personală.

            Participarea la elaborarea propriului plan de antrenament permite sportivului o pătrundere mentală a procesului de antrenament, o calitate superioară, şi măreşte prin aceasta eficacitatea antrenamentului.

Întrebări de control

1.Câte tipuri de planuri de antrenament se deosebesc, şi către ce este orientată o planificare multianuală de antrenament ?
2.Ce fel de relaţii există între planificarea antrenamentului şi planificarea pentru concurs ?
3.Ce relaţii există între planificarea antrenamentului de înaltă performanţă şi cea din perioada de creştere ?
4.În ce constau punctele principale ale unui plan anual de antrenament pentru o grupă de antrenament ?
5.Care sunt punctele de plecare şi bazele unei planificări fine a antrenamentului, cuprinzând planificarea pe zile şi pe unităţi de antrenament ?
6.În ce constă importanţa şi problematica şi cum se realizează structurarea principială a pregătirii pentru concursuri de mare importanţă ?
7.Ce deosebeşte un plan individual de antrenament de unul de grupă de antrenament ?

7.3. Documentaţia şi evaluarea antrenamentului

Orientarea studiului

            Pe lângă conţinutul şi forma documentaţiei de antrenament se evidenţiază deosebita ei importanţă ca bază pentru o extindere a cunoştinţelor teoretico-practice şi metodice de antrenament. Şi aspectele principale prezentate, ale analizei şi evaluării antrenamentului, folosesc nu numai clarificării unor întrebări actuale referitoare la eficacitatea antrenamentului absolvit în vederea pregătirii noului plan de antrenament, ci şi continuua îmbogăţire a cunoştinţelor.

7.3.1 Importanţa unei documentaţii de antrenament

            S-a arătat deja de mai multe ori, în legătură cu planificarea antrenamentului, importanţa analizei conţinutului şi desfăşurării antrenamentului absolvit până în prezent.

            O documentaţie diferenţiată şi exactă a conţinutului antrenamentului constituie premisa unei analize cuprinzătoare a antrenamentului, care împreună cu o analiză a evoluţiei performanţei constituie un punct de plecare important pentru planificarea antrenamentului.

            Pe lângă controlul actual al antrenamentului absolvit privind respectarea reperelor cifrice planificate (comparaţii "trebuie"-"este") în sensul conducerii respectiv reglementării procesului de antrenament, sarcina principală a documentaţiei antrenamentului constă în realizarea premiselor pentru o analiză şi o evaluare a antrenamentului ca bază pentru viitoarea planificare. În sens mai larg, documentaţia de antrenament oferă şi posibilitatea unei analize şi evaluări a antrenamentului celui mai bun sportiv, respectiv antrenor, cu scopul de a recunoaşte cea mai eficace structură de antrenament şi a îmbunătăţii teoria şi metodica antrenamentului.

7.3.2 Forme şi conţinuturi ale documentaţiei de antrenament

            Fiecare notiţă făcută în legătură cu antrenamentul efectuat, din anumite puncte de vedere, este în ultimă instanţă o formă a documentaţiei antrenamentului.
            Jurnalul zilnic al antrenorului conţine în general ordonat cronologic conţinutul şi desfăşurarea fiecărei unităţi de antrenament realizate. Devieri de la parcursul preconizat vor fi consemnate. Mai departe se vor nota rezultatele cronometrărilor, testelor şi măsurătorilor cât şi observaţiile asupra stării fizice, dispoziţiei la efort şi reacţiilor de comportament ale sportivilor.
            Ocazional, în jurnalul antrenorului are deja loc, în vederea pregătirii protocolului pentru diverse încărcări pe anumite intervale de timp, o însumare cumulativă a anumitor repere cifrice de antrenament.
            Jurnalul de antrenament al sportivului seamănă în mare măsură cu cel al antrenorului, atâta timp cât în el sunt notate antrenamentul absolvit şi performanţele obţinute. Partea lui principală constă însă în aprecierile subiective, gândurile referitoare la structura antrenamentului, satisfacerea pretenţiilor şi performanţele realizate.
            Protocoalele de antrenament, respectiv încărcare, pot fi realizate sub formă zilnică, săptămânală, lunară sau ciclică. De regulă se folosesc protocoale săptămânale respectiv microcicluri. Ele constituie o continuare a prelucrării, respectiv pregătirii, faptelor consemnate în jurnalul de antrenament. Sub aceleaşi aspecte sub care s-a efectuat planificarea, sau chiar mai dens şi integrând, antrenamentul va fi decodificat şi elaborat.

Exerciţiu

            Elaboraţi cadrul documentaţiei, în care, pentru fiecare unitate de antrenament, să fie cuprinse toate exerciţiile corporale (procedeuri de înot, mişcări ale braţelor şi picioarelor, înotul cu labe de cauciuc, înotul cu plute de mână) din diferitele domenii de intensitate ale antrenamentului în apă.

                O reprezentare grafică a evoluţiei celor mai importante, sau celor mai interesante, cifre ale antrenamentului, uşurează observarea: şi evaluarea. Reprezentarea reperelor cifrice individuale şi parametri se face în protocolul de încărcare, de regulă ca sumă pentru capitolul respectiv de antrenament (micro-, mezo-, macrociclu) şi suplimentar ca sumă cumulativă pentru întreaga desfăşurare a antrenamentului absolvit pe parcursul anului de antrenament.
            Dacă rezultatele concursurilor, controalelor, testelor, măsurătorilor şi cercetărilor se pregătesc, totalizează şi reprezintă, aceasta constituie o continuare a prelucrării informaţiilor din diferite domenii, de multe ori deja consemnate în jurnalul antrenorului.
            Pe baza unor astfel de totalizări, atât sub formă verbală cât şi sub forma unor diagrame şi altor reprezentări grafice, se poate cel mai bine verifica şi aprecia obiectiv efectul antrenamentului efectuat având în vedere performanţele de concurs căt şi elementele individuale ale structurii performanţei.
            Creşteri ale performanţei, fluctuaţii de formă, stagnări ale performanţei sau chiar scăderi ale performanţei devin clar vizibile, se evidenţiază noi puncte de atac pentru o viitoare -eventual corectoare- structură a antrenamentului.

            Fiecare formă a documentaţiei este o premisă şi o bază importantă
-pentru controlul planificării antrenamentului (respectarea reperelor cifrice iniţiale),
-pentru optimizarea continuuă a planului şi desfăşurarea antrenamentului ca reglementare şi conducere în sens cibernetic,
-pentru lărgirea şi calificarea cunoştinţelor din domeniul teoretic şi metodic al antrenamentului.
7.3.3 Puncte de vedere asupra evaluării şi analizei antrenamentului

            La evaluarea antrenamentului pentru un anumit interval de timp trebuie ţinut cont de următoarele puncte de vedere.

Îndeplinirea obiectivelor de performanţă stabilite

            Verificarea îndeplinirii obiectivelor de performanţă propuse oferă -cât timp acestea au fost reale şi realizabile- punctul de plecare pentru două probleme majore:
1.Dacă obiectivele de performanţă nu s-au realizat, trebuie analizat dacă aceasta are cauza într-o planificare greşită, neadecvată, dacă cauzele sunt abateri de la concepţia de antrenament elaborată, sau dacă au apărut caracteristici individuale de care trebuie să se ţină cont în viitor.
2.Dacă obiectivele de performanţă s-au realizat sau depăşit, este de interes care au fost cei mai eficienţi factori şi mărimi de influenţă ale structurii antrenamentului.
            Pentru a răspunde acestor întrebări se va face o evaluare a antrenamentului pe baza tuturor formelor documentaţiei de antrenament, ţinând cont de următoarele puncte de vedere.

Respectarea structurii planificate şi a reperelor cifrice ale antrenamentului

            Controlul respectării structurii planificate a antrenamentului se face pe baza unei comparaţii "trebuie"-"este" a celor mai importante repere cifrice respectiv factori de încărcare. Dacă se constată abateri, care nu sunt cauzate de motive obiective sau subiective cum ar fi de exemplu defecţiuni ale bazelor sportive sau îmbolnăviri ale sportivilor, atunci pe baza parcursului evoluţiei performanţei şi al gradului de îndeplinire al obiectivelor de performanţă, se va cerceta efectul abaterilor constatate.

Evaluarea evoluţiei încărcării şi pregătirii performanţei

            Prin compararea parcursului realizat al întregii încărcări a antrenamentului cât şi a factorilor individuali de efort cu parcursul pregătirii performanţei, pe baza documentaţiei de antrenament şi performanţă, apar concluzii cu privire la eficacitatea ciclizării şi a structurii dinamice a antrenamentului.
            Concluziile rezultă nu numai cu privire la viitoarea structură ciclică eficace a procesului de antrenament, ci şi cu privire la eficacitatea punctelor de încărcare maximă planificate şi realizate pe parcursul antrenamentului.
            În totalitatea lor punctele de vedere numite formează o bună bază pentru evaluarea antrenamentului, pe lângă alte aspecte de evaluare posibile,  şi oferă în mare măsură puncte de plecare pentru o apreciere de ansamblu a antrenamentului efectuat.

Analiza eficacităţii antrenamentului

            Evaluarea eficacităţii antrenamentului conţine în esenţă punctele de vedere prezentate, referitoare la structura antrenamentului respectiv, structura încărcării şi evoluţiei performanţei. Din analiză rezultă dacă structura de antrenament planificată cu privire la mărimea încărcării, structura antrenamentului şi parcurs, a dus la rezultatele aşteptate, deci la îndeplinirea obiectivelor de performanţă. Din analiza eficacităţii antrenamentului rezultă importante indicaţii şi puncte de plecare pentru corecţii şi modificări ale structurii de antrenament în sensul optimizării procesului de antrenament. Analiza şi evaluarea antrenamentului efectuat până în prezent formează prin aceasta o bază deosebit de importantă pentru elaborarea noului plan de antrenament.


Întrebări de control

1.Care este conţinutul şi în ce constă importanţa unei documentaţii de antrenament ?
2.Ce forme ale documentaţiei de antrenament se deosebesc ?
3.În ce constau problematica şi importanţa analizelor de antrenament şi de performanţă ?




Niciun comentariu: