vineri, 14 septembrie 2012

Despre problemele incepatorilor .....




Notiuni elementare ds. pregatire si antrenament incepatorilor


Primii pasi care fac legatura intre prestatia incepatorului care deabea a deprins inotul [plutirea ventrala/dorsala, calcarea apei din saritura in picioare in adancime, inaintare cu picioarele, apoi cu bratele / la inceput in apnee, apoi cu respiratie / la craul chair si la bras] si etapa cand incepatorului ii sunt prezentate teme, reguli noi [ de antrenament] iar prin repetare – sarcini de dus la indeplinire...., este o perioada dificila, mai ales ca acum se pot instala mecanisme [mai ales legate de actul respirator], miscari, posturi, pozitii deficitare, gresite care cu greu sa vor corecta mai tarziu.

A. Zahan, St. Kroner si  C. Fratila


In urma cu cca.50 de ani, in revista Cultura Fizica si Sport [nr.2/1965], primul meu articol ca antrenor, s-a referit la acest moment{* la subsol]; el se intitula pompos “Drumul marilor performante la inot incepe de la primul contact cu apa” ..., dar de fapt nu este obligatoriu sa fie asa; sunt multe cazuri cand incepatorul din  bazin nu a absolvit un curs de invatare [eu, cand am scris acel material aveam in fata doar ipostaza obtinerii Brevetului de inotator la terminarea unui ciclu de 12 lectii], multi campioni autentici au pasit in  bazin, avand ‘zestre si talent’ suficiente si asa au devenit, chiar ‘peste noapte’, inotatori buni sa concureze {vezi Marian Slavic, Georgeta Spirlea, s.a.].

De fapt ce-am scris eu atunci era abordarea teoretica necesara a organizarii ‘marelui plan’ de formare a viitorul bun inotator, posibil viitor mare sportiv.

Asa cer cartile sau articolele a fi scrise cu scopul de a implementa un model, cu un algoritm cat mai simplu, eficient, care sa mearga la sigur invingand  [ideal] toate imprejurarile, impedimentele, obstacolele.

Inca, activitatea practica, punctuala, de zi cu zi, cere, nu de multe ori, sa ‘uiti’ modelul teoretic pentru a-l adapta, transforma in indicatii, reguli, sarcini practice dar de bun simt profesional.

Am intalnit cazul unui instructor pasionat [era, in toate, un autodidact] care pentru a-l face pe incepator sa-l asculte ‘dumnezeeste’...., proceda tiranic la scufundare brutala a copilului iar cand acesta sufocat iesea de sub apa primul lucru care-l auzea era ‘ma asculti ca trebuie sa stai intins pe apa’? Metoda era barbara, iar pentru acest mod de a instrui, eu am decis sa-l exclud pe acel isntructor din bazin ...   
DAR, 
in sinea mea, ii dadeam dreptate:”ce sa faci cand un mofturos [mai ales baietii] amana cu incapatanare sa te asculte / atunci trebuie sa dai jos militaria din pod si sa determini necondinionat ‘victima’ sa te asculte, dupa care ‘ea’ se va convinge ca fiind asa ascultator de nevoie, incepe sa inoate, sa fie din ce in ce mai sigur”. Iata deosebirea dintre teoprie si practica" ....

In cazul meu, nu am procedat niciodata asa. 'Trucul' meu consta in al face pe copil sa devina curios + sa aiba rabdare. In schema mea era un algoritm de exercitii care, respectand cunoscutele principii pedagogire ale educateie si ale instruirii, determinau ca si cel mai temacios elev sa devina curios si sa inteleaga ca rabdarea este ceva profitabil pentru venirea lui in contact cu apa, cu inotul, cu instructorul.

Toti stim ca inotul este sportul copilariei dar sunt adulti care reusesc sa invete chiar la o varsta mult depasita de termenul ‘copilarie’ ; /dece/ - deoarece adultul este constient iar puterea sa intelegere ii permite sa se convinga ca apa ii este chiar ceva cunoscut si placut. 

Metoda cea mai cunsocuta, pe vremea mea .., era invatarea inotului prin procedeul Bras.

 Este adevarat ca Brasul se poate invata usor [mai ales atunci cand elevul se fereste bine de a baga nasul in apa], are miscari largi, ample, care dau un bun echilibru, siguranta DAR conform zicalei ‘primul venit/ primul servit’, odata invatate miscarile de vaslire circulara a apei, greu va mai putea trece incepatorul la invatarea a restului de procedee unde miscarile sunt liniare si au o alta ciclicitate. Brasul a ramas si azi procedeul celor care doresc o activitate lipsita de griji, confortabila si este necesar celor car au un asemenea comportament.

Pentru dimensiunea sportiva a practicarii inotului se recomanda invatarea prin procedeul Crawl [la americani, australieni, in special] sau, cel mai firesc prin invatarea miscarilor de inot Spate [ specific germanilor, maghiarilor, a inotului din tarile nordice etc].

Eu am practicat, mereu, procedeul Crawl dar curand mi-am dat seama ca ‘fratele’ Spate seamana si poate fi legat cu usurinta de abilitatile incepatorului. 

De fapt invatarea inotului sportiv [cf. metodei germane] trebuie sa inceapa cu invatarea, perfectionarea procedeului Spate [apoi Crawl, Delfin si la sfarsit Bras, asta deoarece fiind ‘la coada’, Brasul ar putea beneficia de acumularile altor procedee si devenea usor de adoptat, in maniera sportiva / maniera care nu prea este convenabila incepatorilor comozi sau tematori.

La orice ‘linie tehnologica’ de invatare adoptata exista riscul ca primul procedeu invatat sa limiteze cumva excelenta deprindere a urmatoarelor procedee [vezi expresia 'primul venit/ primul servit']. 

Este asa din totdeauna si mereu am avut ‘vedete’ de mari campioni care asa au invatat si asa s-au lansat...

Dar eu, cel care inca mai speculez cu teoria, eu am fost cel care nu am respectat-o incercand s-o depasesc. Si am reusit. Metoda mea se numea ‘invatarea concomitenta a celor 4 procedee de inot sportiv’.

<< “Caracteristica principala a metodei [acum copiez din primul meu articol.., ma auto-plagiez, hihuhoha] consta in gruparea noua a elementelor de invatat, care nu se mai face dupa criteriul ‘tehnic’ al unui procedeu, ci dupa carac teristica biomecanica a miscarilor in apa. 

Acestea, dpdv biomecanic se pot imparti in:

A) miscari active, dinamice, de inaintare care se produc sub apa.
B) miscari pasive, de legatura, care intregesc ciclul un ei miscari  - de regula ele sunt efectuate pe deasupra apei cu exceptia Brasului

* la stilul modern al Brasului actual, o buna parte a miscarii pasive [aducerea palmelor spre inainte] pare sa aibe chiar un pronuntat drum aerian – iar aici FINA Swimming Rules, spune clar SW 7.3 The hands shall be pushed forward together from the breast on, under, or over the water”; acest ’or over’ duce la multe interpretari si chair controverse intre specialistii traditionalisti si cei pragmatici, dar viata din zilele noastre cere mereu’viteza’ iar FINA se pare, ca a inteles acest lcuru si lasa libertate, periculoasa zic eu, deoarece se putem trezi la un moment dat si la 'disparitia' Brasului care va semana izbitor de mult cu procedeul Fluture. Timpul, chibzuinta isi vor spune cuvantul !

Dar sa revenim la analiza biomecanica a miscarilor active evocata anterior:

Cu mici diferentieri pot fi grupate in felul urmator:

1/ miscari de propulsie si de impingere executate in apa, cu picioarele pentru Crawl, Spate, Delfin si respectiv Bras [la ele se regasesc multe asemanari];

2/ miscari de tragare [tractiuni] si apasare accelerata executate cu bratele in toate cele 4 procedee { idem, cu unele diferentieri].

Mai trebuie amitite pozitiile fundamentale de plutire si inaintare care seamna intre ele din dpdv al simetriei [ventrala, la Crawl, Delfin si Bras si  dorsala la procdeul Spate].

Miscarile pasive, de intregire, apar ca ceva firesc, executate parca dupa aceleasi reguli de actiune in apa, atunci cand inaintarea corpului se manifesta impetuos. Ele fac drumul prin aer si au meritul de a demonstra diferentele tehnice dintre cele 4 procedee.

 In metodele clasice, anterior amintite, gradarea invatarii unui procedeu are un algoritm asemanator, pentru toate cele 4 procedee:
-         Deprinderea de a pluti [pe piept, pe spate]
-         Invatarea miscarilor de picioare [ cu sau fara respiratie]
-         Repetarea ciclica a miscarilor cu bratele {idem]
-         Adaugarea si a miscarilor de piciaore – in alunecare [cu sau fara respiratie]
-         Imbinarea miscarilor anterioare intr-o coordonare globala, sportiva [cu sau fara respiratie]

Metoda invatarii concomitente a celor 4 procedee include in repetare gradata a multe serii de miscari active asemanatoare din toate procedeele, avand in fata mereu elementele deja cunoscute care se ‘inrudesc’ cu miscarile viitoare.”>>

Acestea sunt elementele desprinse din abordarea biomecanica a miscarilor de inaintare, asemanatoare, la fiecare din cele 4 procedee de inot sportiv. 

Ele sunt descrise formal si sec-teoretic dar practicarea, repetarea suistematica,  a catorva zeci de exercitii combinate (un atragator cokteyl de miscari) a  acestor elemente a putut fi posbila, aici apare elementul subiectiv, datorita unei imprejurari mai putin obisnuite. 

Sa vedeti ca proverbul ‘in orice rau exista si un bine’ s-a adeverit si de data aceasta.

Pe scurt, in anii ’60, in Bucuresti, unde locuiam si munceam, exista un singur bazin acoperit de inot, Bazinul Floreasca. Ca proaspat absolvent al ICF, in mod faptic, nu mai aveam loc sa desfasor lectiile de antrenament [ ajunsesem sa lucrez cu un alt coleg, deci 2 pe un culoar iar fiecare avea cca 20 de inotatori si asta doar de 3 ori pe saptamana]. 

Era tare greu sa anticipezi care va fi soarta mea in aceste conditii....., cand, deodata, am remarcat ca orele de varf, in care bazinul era foarte solicitat se terminau firesc[90'], apoi apareau jucatorii de polo si cei de la sarituri in apa[alte 90'] iar dupa ei = bazinul ramanea gol; deci la ora 11,00 dim. eu care nu aveam loc cu un singur culoar, aveam la dispozitie tot bazinul !!!  

 Am convins sportivii sa vina la bazin la ora 11.00, sa faca antrenament, sa infulece un duble-sandwich dupa antrenament [clubul sustinea pregatirea si cu ciocolata] si apoi, la ora 13.00 erau, bine mersi, in clasele lor, scolile fiind in apropiere.

Timpul extrem de riguros apreciat nu-mi mai permitea sa pun, din nou, culoarele scoase pentru antrenamentul de polo..., asa ca am renuntat la culoare si am trecut la inot pe latimea bazinului [16m]. 

Curand mi-am dat seama ca exercitiile, combinatiile de exercitii de picioare si brate, amestecate de la diferitele procedee de inot se puteau realiza, chiar inotand in viteza, pe scurta distanta care era data de latimea bazinului [ in viteza se invata usor si alunecare la sky sau patinaj si chiar la mersul cu bicicleta !]. 

Copii au deprins repede tempoul de inot sportiv, de intrecere, dar pe distante scurte [uneori nu foloseam doar o latime / per exercitiu, sau doua, patru sau mai multe latimi, ceea ce ducea dominanta efortului de la cel de tip anaerob la forme de anduranta].

Asa se  afce ca la cca 6 luni de la debutul meu ca antrenor/incepator la un centru experimental sportiv, avand copii selectionati de la centrul municipal de invatare [vara anterioara] sa ma pot prezenta la concursuri, alaturi de adversari cu minimum 2 ani de pregatire si, evident, sa-i intrec; aparitia acestor copii a atras atentia federatiei iar in scurt timp, din ‘prislea’ antrenorilor am devenit ‘seful’ lor [antrenor coordonator municipal a pregatirii copiilor de 10-12 ani].

In conditiile astea, toti copii de la ceilalti antrenori, au inceput sa lucreze cu sportivii mei, pe latimea bazinului si, ca o noutate a acelor ani, lectia era condusa prin microfon; toate indicatiile erau auzite de majoritatea copiilor iar lectia era o adevarata placere s-o asisti.
Asa s-a nascut o metoda noua, pe care seful catedrei de natatie de la ICF [Conf. Nicu Dumitrescu, lect. Irina Oprisescu] a denumit-o ‘metoda concomitenta’ si au mentionat-o in Cursul de Inot al studentilor de la IFC, fostii mei colegi mai mici de facultate.

Experimentul reusit a fost prezentat la o consfatuire internationala a antrenorilor, a fost apreciata chiar de cei din DDR [asa era atunci]; din randurile acestei generatii au iesit multi inotatori buni si de nivel international.... DAR, asa cum se intampla deseori in activitatea noastra [copiere/plagiatul de idei, de antrenamente, uneori chiar si ademenirea sportivilor...]  – ceilalti antrenori, nu numai din Bucuresti ci din toata tara, au crezut ca au gasit ‘cheia succesului’ si au inceput sa forteze pregatirea copiilor incepatori. 

‘Copii minune’ erau cautati cu ‘lumanarea’ iar in curand s-a ajuns la probe de concurs, copii de 8 ani, pe distante de 200 si 400 m, copii carora li se acorda ‘titlu de campion’ national si a mai persistat un soi de 'concomitenta' ...  'poliatlonul [ varianta cea cu 8 reuniuni in care se inotau toate, absolut toate probele din programul FINA de concurs, iar dupa a 6-7-a reuniune, copii adormeau in vacarmul din bazin...]

Am protestat, am facut fel de fel de apeluri la ponderatie, nimic nu a mai putut si stapanit de ‘furia antrenorilor’ deveniti dresori. 

Greseala lor consta, in neintelegerea faptului ca eu foloseam exercitile ['concomitente'] cu un tempo crescut de intrecere si in alura de concurs dar numai pe distante scute ...!

Ori ei, avand bazinele lungi la dispozitie solicitau copiilor parcurgerea in aceste conditii a unor distante mult mai mari, care au dus la fortarea pregatirii si astfel la retragerea, pierderea multor elemente talentate.

Cu aseste preocupari in minte, anii au trecut, am ajuns chiar antrenorul federal al acestor ‘dresori’, am reusit sa trezesc interesul a catorva antrenori mai in varsta si, in discutii, a aparut nevoia de a stopa aceste exagerari.

Regretatul Hanzi Schuster/Resita, in disperare, a propus nici mai mult nici mai putin desfiintarea concursurilor de copii mici si alcatuirea unor teste de 'inot tehnic corect'. 'inot de frumusete', numit chiar asa de Hanzi [ dar 'subiectivismul' organizarii si finalizarii intrecerilor ne-a impiedicat sa continuam....]

In acest fel a aparut ideia, timida, de a face, in loc de antrenament cu forme exagerate de efort,  o forma mai putin dura, care se rezuma la ‘testarea eficientei biomecanice [tehnica corecta] la inot’, care in limba engleza se traduce ‘the Biomechanical Effciency Swimming Test’ iar acronimul, era promitaor = BEST.

Sa argumentam.

In fond care sunt elementele obiective ale unui concurs, a unei intreceri: in primul rand este cronometrul (a), apoi tempo-ul (b); pai daca relationam cele 2 repere putem gasi o dependenta favorabila tehnicii corecte fara a uza de fortarea, dresarea copiilor.
Despre conceptul BEST/IPA si aplicarea acestui regim riguros de micare [viteza mare/ miscari putine] s-a vorbit deja destul de mult, multi antrenori cred ca conceptul s-a dovedit a fi cel mai bun ingredient in gasirea corectitudinii tehnice de inot sportiv.

Conceptul BEST se poate aplica inteligent la copii incepatori, pana la 12 ani [si nu numai] dar el este perfect aplicabil si la ‘veterani’, in competitiile Masters [este clar ca cei cu varste mai inaintate, nu pot aspira la doborarea de recorduri mondiale... dar prin aderarea la regulilor competitiilor BEST ei pot stii , exact, matematic, cat de bine, cat de eficient au inoatat la un moment dat; astfel veteranii pot deveni proprii lor campioni, si este un lucru interesant pentru faptul atat de dezirabil, ca o masa mare de indivizi pot practica o forma de efort la inot in care apar solicitari biologice acceptabile dar si rezolvari tehnice deosebite.

Conceptul BEST a fost sprijinit si de aparitia, la firmele Swimnovate, UK , Polar/Nokia, Finis, USA prin investitii serioase in 'money', a unui ‘watch counter’, indispensabil calcularii valorii BEST, care numara cu exactitate aceste miscari, valori care intra in formula de calculare a eficientei, in fond asa se atingea scopul dezvoltarii acestui concept.

De fapt, in debutul lansarii acestui concept [1983], ideia de a putea numara miscarile riguros, matematic era un vis din domeniul SF.

Deci, inchei -
Debutul in pregatire a unui incepator, prima etapa abordata in scopul devenirii unui viitor inotator de performanta, trebuie condusa conform principiilor generale ale educatiei si instruirii [accesibiltatea - de la usor la greu, de la simplu la complex, adagand reguli si principii specifice sportului: multilateralitatea urmata de specializare, pregatirea individualizata in conditiile lucrului in grup, pe echipe, folosirea gradarilor care sa duca la regimul de efort superior, maxim] fara a abuza de incordari improprii, mai ales, la copii incepatori.

Antrenerorii, dar mai ales parintii 'sportivi' plini de frenezie..., trebuie sa tina cont de aceste lucruri sa aiba rabdarea ca, 'copacul' sa creasca si apoi sa si 'infloreasca' ...!!!










3 comentarii:

Anonim spunea...

bravo!

-mircea -olaru spunea...

sunt dezolat - nu primesc, pe email, automat, comentariile dv.; puteti sa ma ajutati sa setez ac. funcvtiune scrisa in engleza...?

Mircea Olaru spunea...

d.le 'anonim'.... ce rost are sa-mi scrii fara sa stiu cine esti + am rezolvat marea mea dilema cu receptionarea comentariilor, asa ca poti sa-mi mai scrii si mai ales ce fel de anonim esti... hihuhohha