FORMIDABIL: Apare un nou sport.... !

iata un adevarat inventator in ale inotului, in ale apei....; intuind ca propulsia data de ondulatia delfin poate sa se manifeste si asa, acest bun observator al dinamicii in apa a realizat acest minunat obiect.

Iata-l:click - aici

A History of Human-Powered Hydrofoils

The history of hopping-motion hydrofoils is sketchy as many hobbyists endeavored to perfect a unique water toy but did not document their efforts or promote themselves. It is not until recently that the history is much more detailed as commercial ventures have documented their efforts when they sought patents and trademarks.

1989 POGOFOIL

The Pogofoil was Parker McCready`s second attempt to power a hydrofoil via flapping wing propulsion. As seen above, it was being tested on Seattle’s Green Lake in
1990. It weighed about 50 lbs, with a speed of 11 mph, but was only good for a few hundred meters before the rider would tire.

The Pogofoil was the culmination of several years of experimental boat building, which included his first hydrofoil, the "Mutiny on the Boundary Layer." As McCready
states it was, “The overweight, over-mechanical, but working, predecessor to the sleeker Pogofoil.”

1998 TRAMPOFOIL

Alexander Sahlin, a Swedish engineer, invented the Trampofoil. It weighs 12 kgs. and used the flapping wing concept for propulsion.

2003-2004 INVENTIST AQUASKIPPER (TM)

The hopping-motion hydrofoil was improved and patented as the AquaSkipper by Shane Chen, CEO of Inventist, and a part of CID, Inc.
The patented spring mechanism and the unique aircraft aluminum structure are the secret to the success of the AquaSkipper. These improvements make the AquaSkipper
very maneuverable, easier to ride and to recover from a stall. The AquaSkipper can travel up to 17 miles per hour and it weighs less than 25 lbs.

sursa>"despre-inot... cu M. 0laru" ed. SSE, 2007, Buc. ROU

Istoricul aparitiei procedeelor sportive de inot bazin.

01.3. FLUTURE - DELFIN

(deoarece a existat şi Fluture-Bras...!

Cel mai 'tânãr' procedeu de înot sportiv, al patrulea în ordinea cronologiei apariţiei procedeelor oficiale de concurs, are o 'istorie' interesantã: prin anii1925-26, brasistul german Erich Rademacher, profitând de o omisiune a regulamentului de tehnică Bras din acea perioadã, înota ultimii metri din probã efectuând faza de revenire a fiecãrei vâsliri pe un traseu situat deasupra apei; situaţia a generat creşterea numãrului celor care procedau la fel (1933, Henry Myers SUA), fapt care punea în pericol 'brasul clasic', deoarece prin inovaţia amintitã viteza de înot creştea.

Pentru acest motiv în competiţii au fost programate probe separate - Brasul clasic şi ultima inovaţie, denumitã: 'fluture-bras'...

Cel mai 'tânăr' procedeu de înot sportiv - 'fluture-bras', va fi recunoscut de FINA din 1927..., iar din ian.1953, apare recunoaşterea oficială şi pentru tehnica 'delfin' care foloseşte ingenios efectul propulsiv dat de combinarea ondulaţiilor corpului (trunchi, picioare) în coordonare cu mişcarea concomitentă de vâslire cu braţele.

(*grafica American Swimming, ASCA 1991)

De la acea dată s-a permis înregistrarea de recorduri cu cele două modalităţi (fluture cu picioare bras sau Fluture cu ondulaţii delfin), dar practica din bazine a dat câştig de cauză ondulaţiilor delfin care dau procedeului viteză mai mare şi o notă de impetuozitate certă.

Dar - tehnica 'delfin' a fost prezentată pentru prima dată în 1935 de către antrenorul David Armbruster care prin elevul său Jack Sieg (Univ. Iowa, SUA) a reuşit performanţa notabilă de 1.00,2 pe 100 yd.

Despre noua tehnică s-au făcut precizări oficiale (vezi articolul "The dolfin-breast Stroke", Armbruster,Sieg -'Journal of Health and Physical Education, 1935 april 6:24), dar inovaţia a rămas fără ecou.

Opinia publică, din acea vreme, a optat pentru 'fluture - bras', adică tehnica de înot lansată de germanul Erik Rademacker după 1927, în plus curând au început frământările războiului, aşa că atunci când maghiarii Tibor Acs şi Georgy Tumpek au demonstrat noua tehnică, prin 1951 ..., toată lumea a crezut că aceştia erau descoperitorii noii tehnici ondulatorii, mai ales că Tumpek, mai viguros şi mai ambiţios, a reuşit să întreacă recordurile mondiale stabilite de rusul Miniaşkin la 100m fluture-bras (1.05,8) ajungând curând la 1.02,00... Insă adevăraţii inovatorii ai noii tehnici sunt americanii Jack Sieg şi antrenorul acestuia David Armbruster, St. Louis, USA., 1935 !

In 1953, cei doi înotători maghiari au evoluat la Buc. cu ocazia întrecerilor de înot din cadrul Festivalului Mondial al Tineretului, ocazie care a prilejuit înotătorilor noştri să înveţe noile mişcări ( în acelaşi timp, a sosit la Buc. antrenorul vest-german Horst Hoffmann care învăţa juniorii noştri aceleaşi mişcări).

În aceste împrejurări, la scurt timp au apărut 'delfiniştii' noştri (în ordinea apariţiei lor : Al.Popescu , Mircea Olaru, Valy Medianu, Stefan Kroner ş.a.) dintre care nu trebuie uitate performanţele lui Sandu Popescu (*) (probabil cel mai talentat înotător român din toate timpurile...) finalist la proba de 200 m la JO Melbourne, 1956 (2.28,9, locul VII).