vineri, 30 iulie 2010

DESPRE PRACTICAREA ÎNOTULUI – ANTRENAMENTUL 05


-->
20. ANTRENAMENT CU AUTO-CONTROL
(grafică dupa Fahnemann catalogues, Bockenem 1974)
Perfecţionarea metodelor de antrenament, mai ales a celui ‘cu intervale’ necesita urmărirea a două mari repere: timpul realizat ( el este stabilit în mod variat de la un antrenament la altul …) şi pauza de revenire (’intervalul’) prin care se poate regla durata revenirii frecvenţei cardiace şi implicit achitarea Datoriei de 0xigen (diminuarea stării de oboseală).
Este ştiut că după fiecare efort mare spre maximal parametrul FC poate atinge valori de 200 pulsaţii/ min., iar când efortul încetează FC scade rapid. Aceste valori trebuie supuse autocontrolului, durata revenirii, în condiţii perfecte de adaptare la antrenament urmând a fi mai mică.
Antrenamentul cu intervale presupune, de fapt, un antrenament al inimii, ştiut fiind că după fiecare efort apare o fază de supracompensare când muşchiul cardiac lucreză la parametri superior efortului anterior.
Dacă medicul+antrenorul pot aprecia obiectiv când începe această fază de supracompensare (la ce valoare, durată de scădere a FC…), după acel ‘interval’ de repaus se poate reîncepe, theoretic, un nou efort, care va fi mai bine susţinut de cord şi astfel, din aproape în aproape, inima capătă mai bună eficienţă în faţa efortului.
Antrenamentul cu intervale dezvoltă rezistenţa în regim aerob superior şi tipul de efort mixt (anaerob/aerob), tipuri de effort care sunt caracteristice probelor medii şi lungi (200-1500m).
La ora actuala firma Polar/Nokia din Finlanda realizează un aparat deosebit de simplu care poate monitoriza FC ‘la purtător’, executantul poate citi pe un ceas de mână , în cel mai uşor mod, care este FC la acel moment.
Pentru partea de condiţionare antrenorul tradiţional începe să dispară…., înotătorul singur poate să dirijeze pregătirea conform cu graficul de efort dorit (dar acest graphic tot de un specialist ar trebui conceput…!). Acest aparat îl scuteşte pe antrenor să mai ‘piardă’ timp cu urmarirea ‘intervalelor’, atenţia să se poate deplasa la alt sportiv etc.
(după INOT- Manual metodic, Mircea Olaru ed. Sport-Turism, Buc, 1982)
(la Anexa nr. 15 în format mai mare)
Acest tablou cuprinde teoretic toate formele de efort şi mai ales relaţiile pe care le au aceste forme cu strategia, organizare şi metodica pregătirii, este un tablou de concepţie la care trebuie să ajungă sigur la gândirea antrenorului
21. BIORITMUL SI PERFORMANTELE ÎNOTĂTORULUI
Teorie lansată prin anii 1900 de Herman Svoboda (Universitatea din Viena) şi Wilhelm Fleiss (fizician din Berlin) şi dezvoltată ulterior de Alfred Teltscher (Universitatea din Viena) în anul 1920, potrivit căreia există trei bioritmuri – cel fizic (repetabil după 23 de zile), cel emoţional (repetabil după 28 zile) şi intelectual (repetabil după 33 de zile), fiecare evoluînd după o curbă egal împărţită între poziţiile maxime şi minime, la acestea din urmă existînd "zile critice" care, într-un fel sau altul, se repetă aproximativ la 6-8 zile pentru un tip de bioritm sau altul.
Cercetătorul american B.Gittelson în lucrarea "Biorhythm - A personal science " (1976) apreciază că bioritmul reprezintă numai o parte din factorii care concură la realizarea "performanţei" şi în felul acesta este foarte greu de urmărit dependenţa de aceste cicluri.
În cazurile în care au fost urmăriţi înotători, în grupe experimentale, cifrele au reflectat faptul că concordanţa cu tipurile amintite au fost relativ scăzute (cca 33%).
Dar este de ştiut că periodicitate acestor bioritmuri poate fi manevrată, dirijată prin antrenament si autocontrol – astfel se poate ajunge, cel putin dezirabil, la formula de a avea ‘zilele critice’ în aceleaşi zile pentru toate formele de bioritm şi invers…
Totuşi preocuparea pentru urmărirea lor a avut drept consecinţă creşterea capacităţii de autocontrol a subiecţilor; unii specialişti înclină să creadă că "este mai bine să cunoşti ceva chiar cu aproximaţie decît să ignori fenomenul care riscă astfel să nu fie înţeles niciodată".
22. APARATURA ASOCIATA INOTULUI
= la pregătirea pe uscat: extensoare, helcometre, căruciorul pe plan înclinat reglabil (Wassa-sistem, USA), diferite simulatoare: (vezi Anexa nr.6)
'Exer - Genie' (SUA), lansat în 1965, gradează îngreuierea prin rezistenţa de frecare la trecerea unui şnur înfăşurat pe un suport rigid .
Mini-gym (SUA), provine din dotarea NASA pentru funcţionarea 'Sky-Lab'-ului (1970), îngreuierea este produsă de rezistenţa la forţa de centrifugare şi spre deosebire de 'exer-genie' permite şi simularea mişcărilor concomitente (bras, fluture);
'Trenajor Huttel’ (fosta RDG), 1980, foloseşte rezistenţa unui amortizor auto la un sistem de pîrghie permiţând simularea doar a vîslirilor concomitente (modelul a fost perfecţionat la noi de ing.C.Obreja şi M.Olaru prin adăugarea celui de-al doilea amortizor ceea ce face posibilă simularea şi a mişcărilor alternative de înot craul, spate etc.);
(*foto din colecţie personală – Reşiţa,1983 dotare cuTrenajor Huttel-Martens, DDR,)
Aparatul-simulator 'Sport-Sim 101'(Rom.), 1983, realizat de aceiaşi specialişti anterior enumeraţi şi în tandem cu cercetătorii Pierre deHillerin, Vladimir Schor (CCDEFS Buc.), la care îngreuierea este realizată prin frânare electromagnetică, permiţînd vizualizarea pe un monitor TV a modului de aplicare a forţei în timpul vîslirii, aparatul fiind superior multor produse similare realizate în străinătate (mai ales ca preţ).
(* foto din colecţie personala- Primul prototip al aparatului Sport-Sim 101, Costică Obreja, Mircea Olaru, 1983)
= pentru testarea şi dirijarea pregătirii în apă:
‘Pasar’ (SUA), 1980, aparatul de comunicare radio în cască care permite şi urmărirea frecvenţei cardiace printr-un sensor electronic ; FC aleasă pentru începerea unei noi repetări (vezi metoda de antrenament cu intervale);
'Speedometrul Kaizeroff' (fosta URSS), 1980, realizat pe principiul sonarului (model miniaturizat provenit şi el din dotarea tehnicii de vârf.. sau poate a altor servicii …) înregistrează tridimensional caracterul grafic al mişcărilor, dublat de un sistem video + TV care permite o redare în bloc a mai multor parametri, plus comentariul antrenorului, aparat care dupa 1989 se pare că a trecut cu success peste 0cean...; mai pot fi enumerate
'Trusa lactat' reprezentînd un ansamblu de tehnici ultra-moderne puse la punct de specialiştii americani şi cei germani care permite analiza aproape instantanee a efortului şi astfel un important răspuns dat antrenorului angajat pregătirea cu precizie în marea performanţă.
Polar swimming coach’ aparat lansat recent de firma Nokia care monitorizează direct funcţia cardiacă şi care poate să guverneze strict relaţiile de efort în cazul antrenamentului cu intervale (şi nu numai). Un sezor este aplicat cu o centură elastică pe trunchi (zona sternului) iar un ceas situat pe braţ (care poate fi consultat instantaneu..) va idica pe cadran frecvenţa cardiacă la momentul respectiv. In acest fel se poate aprecia cu precizie de farmacie care este relaţia intre efortul depus, pauză şi pornirea unui nou effort, momentul supracompensării.
23. CONTROLUL GRADULUI DE ANTRENAMENT
Reprezintă o sarcină periodică a pregătirii, compusă din probe, teste stabile, uşor de realizat şi urmărit, controlabile pe perioade mai lungi de antrenament (cicluri, ani), având norme standard propuse de antrenor, federaţie (Colegiul antrenorilor), norme care trebuie îndeplinite şi chiar depăşite de sportivi.
1. Pregătirea tehnică ar putea fi apreciată distinct prin testarea eficienţei biomecanice după formula BEST
2. Pregătirea fizică generală poate beneficia de testul:
-'10x200' organizat pe 4 zone de efort:
1) 3x200 cu pauză scurtă, intensitate medie;
2) 3x200 cu pauză medie, intensitate sporită;) 3) 3x200 cu pauză mare, intensitate submaximală iar ultimul
4) 1x200 la intensitatea cea mai mare, maximală;
Testul a fost conceput de medicii români dr. Bella Szogy şi Kathy Orosz, prof. Mircea Hohoiu - stabiliţi în RFG, pentru înotătorul de nivel mondial şi olimpic (anii ’80) Michael Gross (RFG.), în calitate de asistenţi ai acestui faimos înotător, toţi aceşti trei fiind ajunşi în Germania, fugind din ţară aflată sub dictatură comunistă .
3. Pregatirea fizică specială poate fi testată perfect prin 'proba bazinului' (2 x 50m /pauză 1‘) concepută de dr. Ioan Drăgan încă din 1958, sau, prin fracţionrea probei de concurs (4x25m, 2x5om, 4x50m etc.).
Toate aceste probe vor fi urmărite de antrenor (îndeosebi parametrii viteză, rezistenţă) şi de echipa de cercetare interdisciplinară (FC, TA, lactacidemie, ş.a.) înainte şi post efort).
Supraantrenamentul stare nedorită in cadrul manifestărilor posibile în relaţia sportivului cu apa şi nu numai….
Acest aspect este caracteristic celor care au forţat pregătirea in mai multe componente sau doar una singura – ne referim la factorii de antrenament (pfg, pfs, pfu, echilibrul stării de sanatate etc.).
Supraantrenamentul este, mai nou, apreciat ca o boală, sindrom (SGA) şi se carcaterizează prin: scăderea randamentului (fizic, psihic) pe o lungă perioadă de timp urmare a forţării repetate, stresante a capacităţii e efort + a aplicării inadecvate a regimului de susţinere şi de refacere (somn, nutriţie, medicaţie, vezi Anexa 15).
Inotătorii supraantrenaţi, cert diagnosticaţi de medic ( avem o cazuistică convingătoare chiar pentru ultimii ani…!) au nevoie punctual de o diminuarea a efortului timp de 2 săptămâni sau chiar de o întrerupere temporară dirijată a pregătirii.
Simptomatica este numeroasă iar antrenorul, medicul devin în această speţă nişte veritabili detectivi; dintre simptomele biologice aminitm - scăderea rezistenţei (anduranţei), a potenţialului energetic, a performanţei in antrenament, concurs, schimbări în tensiunea arterială si a frecvenţei cardiace (vezi anexa 11- Stativul cu graficul de antrenament), insomnii, oboseală remanentă, dureri musculare, imprecizie coordonatorie, lipsa interesului , a poftei de antrenament, îmbolnăvirii neaşteptate, dereglări ale ciclului menstrual la fete ş.a.; pe plan psihologic se remarcă o stare permanentă de agitaţie, iritabilitate, descurajare sau depresii, perturbarea stării emoţionale, anxietate, insubordonare, scăderea puterii de concentrare.
De remarcat că sindromul amintit poate avea manifestări similare altor boli sau disfuncţiuni: depresia ca maladie, anemie (lipsa fierului, a vitaminei B12 injectabil, abuzul de alcool, de alte droguri sau chiar doping, proastă nutriţie, program neregulat al regimului de viata (somn, alimentaţia ca ore de masa etc), infecţii (mononucleoze), dereglări ale funcţiei glandei tiroidiene, starea de stress.
Tratament: odihna sau perioade scurte de repaus / scăderea indicatorilor de efort, de antrenament, respectarea la terminarea lecţiei a exerciţiilor de revenire, înot compensator (5-20 min. înot lejer sau practicarea altor sporturi), recuperare psihologică atentă prin grija antrenorului încărcat de elanuri positive, refacerea planului de antrenament spre o noua formă care să permita readaptarea la efort .
Cea mai semnificativă indicaţie a este legată de scăderea valorii performanţelor, după ce au fost elucidate celelalte aspecte anterior amintite – supraantrenamentul poate fi şi simulat de unii sportivi capricioşi, atenţie deci !


Niciun comentariu: