exercitiu de pastrare a multor amintiri, idei, pareri si sfaturi legate de practicarea inotului, toate spre a putea fi fructificate de cei interesati
Thursday, September 27, 2012
Wednesday, September 26, 2012
O necesitate -Pregatire la altitudine medie [2000m]
.....iata un subiect foarte interesant, pregatirea la altitudini medii
[2000m] reprezinta o 'cheie' abordata in pregatirea sportivilor [ la
unii doar...] in legatura cu JO Mexico-City/ 1968. Spre cinstea noastra,
Dr. Ioan Dragan (+), a aprofundat tema si a devenit un 'referent
tehnic' al stafului FINA in acest domeniu,tratat ca disciplima
medico-sportiva...Atunci
cei care au stiut ds. acest 'secret' au reusit sa evolueze bine la cei
2200m la care este pozitionat acest oras minunat; unul care a evoluat
sub asteptari a fost viitorul 'number one' a lumii la inot - Marck Spitz
[ dupa aceasta ratare el s-a pus temeinic pe
treaba in vederea intrecerilor de la Munchen in '72, unde a reusit sa
castige 7 medalii de aur, record depasit deabea in 2008, la JO Beijing
de celebrul Michael Phelps = 8 medalii !]
Dar, rusii-sovietici, care 'statea mereu la panda'... au prins repede secretul si au construit, in Armenia, la Tahkadzor, o baza de pregatire la altitudiena de 2000m unde bazinul era in aer liber, in schimb, sala de pregatire pe uscat era mai mare decat sala Floreasca ....; in '83 am avut un cantonament comun acolo si asa l-am cunoscut si pe Volodea Salnikov - omul care a inotat de 15 ori distanta de 100m in proba de 1500 cu o medie de sub 60" [celebrul Johnny Weissmuller/ tarzanul de mai tarziu - nascut la Timisoara..., reusise in 1922 sa inoate pt prima data 100m sub 60" / 58,6, Almeda, USA].
Tot
acolo l-am cunoscut pe antrenorul lui Vladimir... Igor Koshkin, un
antrenor modest si plin de iubire de oameni, care m-a considerat
pretinul lui si, printre altele, mi-a 'vandut' secretul lor: reteta
pregatirii la altitudine pentru obtinerea formei sportive maximale in
concurs era sitetizata astfel:
4x10 zile desfasurate astfel =
10 zile de antrenament sfasietor la ses/ nivelul marii...,
10 zile de antrenament usor de acomodare la altitudine,
10 zile de antrenament sfasietor la altitudine... si
10 zile coborare la altitudinea unde se desafsura concursul, estimand ca dupa 48 de ore de la coborare apare prima unda de surpacompebsare cu durata de inca 48 ore... sau revenirea undei amintite dupa 7 zile, este adevarat la un nivel ceva mai scazut, dar totusi de forma maxima.
Koshkin a perfectionat pregatirea pe aceste 40 zile = un mezociclu, de mai multe ori pe an, astfel obtinand rezultate si reactii din ce ince mai precise si in atare conditii a reusit sa-l faca pe Volodea sa inoate 14.56,00 / 1500m imediat dupa JO Moskva, 1980.Dupa destramare URSS mai toti antrenorii renumiti ai lor s-au raspandit in lume, asa se face ca uluitorul Turetzki, l-a 'emigrat' pe starul Alex. Popov in Australia, unde acesta din urma si-a continuat suita de succese, devenind model de perfectiune vs. Matt Biondi.USA
Inchei spech-ul meu pledand pentru ideia de a construi, la noi, in M.tii Parangului..., un asemenea complex pentru toate disciplinele sportului romanesc [ chiar pt altii...]; altitudinea de cca 2000m este propice, natura binevoitoare si noi suntem, in cautare de solutii pentru resusciatrea noastra in lumea sportiva a sec. XXI.
ANTRENAMENTUL INOTATORILOR DE PERFORMANTA LA ALTITUDINE
Dar, rusii-sovietici, care 'statea mereu la panda'... au prins repede secretul si au construit, in Armenia, la Tahkadzor, o baza de pregatire la altitudiena de 2000m unde bazinul era in aer liber, in schimb, sala de pregatire pe uscat era mai mare decat sala Floreasca ....; in '83 am avut un cantonament comun acolo si asa l-am cunoscut si pe Volodea Salnikov - omul care a inotat de 15 ori distanta de 100m in proba de 1500 cu o medie de sub 60" [celebrul Johnny Weissmuller/ tarzanul de mai tarziu - nascut la Timisoara..., reusise in 1922 sa inoate pt prima data 100m sub 60" / 58,6, Almeda, USA].
Fiul lui Johnny, in vizita la Timisoara in 2004 |
4x10 zile desfasurate astfel =
10 zile de antrenament sfasietor la ses/ nivelul marii...,
10 zile de antrenament usor de acomodare la altitudine,
10 zile de antrenament sfasietor la altitudine... si
10 zile coborare la altitudinea unde se desafsura concursul, estimand ca dupa 48 de ore de la coborare apare prima unda de surpacompebsare cu durata de inca 48 ore... sau revenirea undei amintite dupa 7 zile, este adevarat la un nivel ceva mai scazut, dar totusi de forma maxima.
Koshkin a perfectionat pregatirea pe aceste 40 zile = un mezociclu, de mai multe ori pe an, astfel obtinand rezultate si reactii din ce ince mai precise si in atare conditii a reusit sa-l faca pe Volodea sa inoate 14.56,00 / 1500m imediat dupa JO Moskva, 1980.Dupa destramare URSS mai toti antrenorii renumiti ai lor s-au raspandit in lume, asa se face ca uluitorul Turetzki, l-a 'emigrat' pe starul Alex. Popov in Australia, unde acesta din urma si-a continuat suita de succese, devenind model de perfectiune vs. Matt Biondi.USA
Inchei spech-ul meu pledand pentru ideia de a construi, la noi, in M.tii Parangului..., un asemenea complex pentru toate disciplinele sportului romanesc [ chiar pt altii...]; altitudinea de cca 2000m este propice, natura binevoitoare si noi suntem, in cautare de solutii pentru resusciatrea noastra in lumea sportiva a sec. XXI.
ANTRENAMENTUL INOTATORILOR DE PERFORMANTA LA ALTITUDINE
Narcis NEAGU
Asistent Univ. U.P.B. Bucuresti
Aceasta
cercetare analizeaza relatia existenta intre antrenamentul la
altitudine si performanta sportiva la nivelul marii in antrenarea
inotatorilor de elita. Incercam sa definim anumite concepte importante
ale temei si sa stabilim un punct de vedere al acesteia.
Opiniile
despre eficacitatea antrenamentului la altitudine asupra
performantelor la nivelul marii ale sportivilor foarte bine antrenati
sunt impartite. Autoritati celebre in domeniul fiziologiei au acceptat
ca dovezile relevate pana in prezent sunt insuficiente pentru a sustine
un efect benefic categoric asupra acestei teme ( Broojs &
Fahey, 1984; McArdle, Katch & Katch,1991; Noble, 1986; Rushall
& Pyke, 1990; Sutton, 1994). Wilmore si Costill (1994) au pus
sub semnul intrebarii eficienta antrenamentului la altitudine pentru
inotatori.
Mai
multi antrenori si specialisti in natatie sustin valoarea
antrenamentului la altitudine in ciuda lipsei unor argumente evidente.
Sustinatorii sunt neclintiti in privinta opiniilor lor. La Sports
Science Committe of Australian Swimming Inc. (2001) a fost evaluat
efectul procesului de antrenament din tabara de pregatire situata la
altitudine asupra performantelor echipei de inotatori ai Australiei la
Campionatele Pan Pacifice. Analiza rezultatelor nu a relevat nici un
avantaj de performanta la campionatele amintite determinata de
pregatirea la altitudine.
Investigatiile stiintifice relateaza doua principale nivele ale reactiilor organismului sportivilor de adaptare la altitudine:
- mecanisme fiziologice (VO2 max., concentratia de hemoglobina);
- nivelul performantei (timpul necesar parcurgerii unei anumite distante intr-un anumit procedeu.
Desi
modificari fiziologice cu ecou in performanta se manifesta in timpul
exercitiilor de stimulare, trebuie evitata inducerea modificarilor
fiziologice printr-un stimul neexperimentat. suficient la inot
(altitudinea), care sa promoveze modificari de performanta intr-un mediu
diferit (nivelul marii), (Wolski, McKenzie & Wenger 1996).
Acest ultim concept de transferare a efectelor naste multe puncte de
vedere antagonice.
Exista
o puternica relatie intre antrenamentul la altitudine si performanta
sportiva a aruncatorilor, saritorilor si sprinterilor ( Karvonen, Petola
& Saarela 1996 ). Rezistenta diminuata si gravitatia permit
practicarea marii performante ce nu ar putea fii posibila la nivelul
marii, rezultand castiguri mecanice, care probabil ca depasesc
performanta sportivului analizat. Cu toate acestea, mediul inconjurator
mecanic al inotului este practic constant. Consideratiile acestei
cercetari sunt diferite pentru probele de sprint si cele de semifond si
fond. Includerea unor rezultate din cercetarile efectuate asupra
probelor de alergare de fond si ciclism ne permit sa compensam intr-o
mica masura literatura slab reprezentata referitoare la antrenamentul
inotatorilor la altitudine.
Aclimatizarea umana la stresul pasiv serveste ca baza pentru intelegerea reactiilor fiziologice privind expunerea la altitudine.
Un
punct de vedere este ca antrenamentul la altitudine nu faciliteaza
imbunatatirea performantei sportive la inot, dar trebuie sa analizam si
sa departajam ramurile de probe, tipurile de efort si calitatile
motrice implicate in procente diferite. Alt punct de vedere sustine ca
daca s-a realizat aclimatizarea completa la altitudine, nu va fi
posibila antrenarea cu suficient volum si intensitate pentru a mentine
un nivel ridicat de performanta la nivelul marii.
Bibliografie:
Astrand P. O., Shepard R. Endurance in sport, Blackwell Scientific Publication Oxford 1992
Colwin C. Swimming in 21 century, Human Kinetics Publiushers Champaign, Illinois, 1992
Bota C. Fiziologie 2, Ed. Globus, Bucuresti 2000
Cirla L. Inot aptitudinile psihomotrice si pregatirea tehnica, Ed. Printech, Bucuresti 1999.
Jivan I. Inot tratat metodic, Ed. Printech, Bucuresti, 1999
Phillips,
J Cross ventilation of upper body powerpredictionin age group
swimmers, official journal of the american college of sports, 1997
Stray-Gundersen Unethical alterations of oxigen-carrying capacity in endurance athlets, News Physiology 1988.
Rushall B, Buono M, Sucec A, Roberts A. Altitude training, San Diego State University, 2000; Cambera University, 2001
Abstract
Our
research analyzes the proposal that altitude training benefits sea
level performances in trained elite swimmers. It expains some important
concepts, evaluates research weaknesses in field, and attempts to
establish a definitive position on the topic.
The
status of opinions about the effectiveness of altitude training on the
sea level performances of highlytrained is one of division. Noted
authorities in applied exercise physiology currently accept that there
is insufficient evidence to support any beneficial effect (Brooks
& Fahey, 1984; McArdle, Katck A. 1991; Rushall & Pyke,
1990; Sutton 1994). Well formed studies have not found such an effect.
There
is a strong possibility that altitude training can assist throwers,
jumpers and sprinters (Karvonen, Petola, 1996). The diminished air
resistance and gravitational pull allows performance magnitudes to be
practiced that are not possible at the sea level, resulting in
mechanical gains which possibly exceed the body´s performance
decrements. However, the mechanical environment of swimming is
practically constant.
Human
acclimatization to passive stresses serves as the basis for
understanding spysiological responses to altitude exposure. Published
research pertaining to swimming and endurance training is reviewed. It
is argued that altitude training does not facilitate improved
performances at sea level because of the specificity of the
acclimatization response. It is argued that if complete altitude
acclimatization was to occur, it would not be possible to train with
sufficient volume and intensity to maintain high levels of performance.Noutati din natatia mondiala.....
A Semi-Monthly Wrap-up of News from Around the World by Sports Publications Intl.
September 26, 2012
|
|||||
|
|
P.O. Box 20337
Sedona, AZ 86341
USA
Lucrari de specialitate pt. noi ....
Swimming World Swim Shop Specials
|
|||||
|
P.O. Box 20337
Sedona, AZ 86341
USA
Tuesday, September 25, 2012
The One Drill I Always Start With
The One Drill I Always Start With
|
12A 76 Haines Street, North Melbourne, North Melbourne, Vic 3051, AUSTRALIA
=============
sa deschideti acest site interesant...
aveti aici linkurile de pe Youtube
va puteti documenta si mai bine daca deschideti siteul luyi Brenton Ford
Sunday, September 23, 2012
"Caligrafia alunecarii" ...02
Specialistul australian Breton Ford expune in contextul siteului 'Effortless' - 3 greseli la Procedeul Crawl
=================
Stati ca mai este ceva:
'ce urmeaza dupa...?"
"Povestea" continua.....
1./ pai, va spun - o perioada de cca.2-3 luni [3 lectii saptamanale] in care se lucreaza, pentru craul, doar aceste exercitii; ele reprezinta in terminologia mea 'coordonare simplificata'. Incepatorul va deprinde detaliile fiecarei vasliri sau ciclu de miscare etc., dar la un tempo redus si usor de suportat; perioada este dedicata si invatarii, perfectionarii si a altor procedee etc. - acum ne referim doar la procedeul 'liber', crawl.
apoi,
2./ se trece la o perioada dedicata invatarii 'coordonarii globale', de concurs, pornind de la ideia ca 'fiecare brat care vasleste executa un fel de cerc ce va avea '360 grade+pauza de alunecare' ..., 'coordonarea globala' este realizata atunci cand intre brate exista o sincronizare data de expresia '333 grade', adica, bratul aflat in alunecare nu mai asteapta venirea celuilalt iar cand acesta, care isi termina ciclul, si a realizat cca. 333 grade [din 360] se porneste vaslirea celuilalt, samd. De fapt astfel se realizeaza coordonarea de concurs, de intrecere DAR in conditiile respectarii pauzei de alunecare; in alte conditii, incepatorul tipic va vasliri frenetic, intr-o ritmicitate naturala, dar obositoare [lipsita de 'pauza de alunecare']si deci cu o eficienta mica.Pentru perspectiva, acest fapt reprezinta o greseala.
3./ ce-am dobandit pana acum: incepatorul este deprins sa execute vaslirile corecte, in conditii confortabile [fara efort respirator], apoi incepe sa execute miscarile in coordonare globala, de concurs['333'].
Si acum se poate incepe sa se jongleze cu ideia tempoului. Astfel:
"Inoata 25m cu maximum de miscari, fara sa strici tehnica (a)"
apoi, "inoata 25m alunecand, cu cat mai putine miscari (b),
apoi, "inoata 25m la timpul de 'X' secunde"(c),
idem, dar "numara vaslirile",
idem dar "incearca sa faci un timp mai bun fara sa adaugi mai multe miscari",
idem, "incearca sa pastrezi o viteza cat mai mare fara sa folosesti prea multe miscari"...., etc.
pai asa ajungem in, mult discutata, zona BEST...!
Toate aceste tatonari vor face ca, treptat, incepatorul sa 'stie' cu exactitate 'ce face' si nu sa se bizuie doar pe indemnul 'trage cat mai tare'; este adevarat ca marile performante nu se fac inotand incet... dar este absolut necesar ca miscarile sa fie cele mai corecte si la un tempo optim pentru o viteza data.
Asa, inotatorul va deveni un autentic Maestru al sportului sau preferat iar, mai este ceva, din acest regim de lucru vine momentul cand inotatorul intelege care ii sunt limitele.
Nu este nimic mai jenant atunci cand un inotator care s-a plafonat..., continua sa spere in miracole sau chiar sa 'tina' locul altuia, cu mai mari sanse...
=================
....."m.olaru" .... |
'ce urmeaza dupa...?"
"Povestea" continua.....
1./ pai, va spun - o perioada de cca.2-3 luni [3 lectii saptamanale] in care se lucreaza, pentru craul, doar aceste exercitii; ele reprezinta in terminologia mea 'coordonare simplificata'. Incepatorul va deprinde detaliile fiecarei vasliri sau ciclu de miscare etc., dar la un tempo redus si usor de suportat; perioada este dedicata si invatarii, perfectionarii si a altor procedee etc. - acum ne referim doar la procedeul 'liber', crawl.
apoi,
2./ se trece la o perioada dedicata invatarii 'coordonarii globale', de concurs, pornind de la ideia ca 'fiecare brat care vasleste executa un fel de cerc ce va avea '360 grade+pauza de alunecare' ..., 'coordonarea globala' este realizata atunci cand intre brate exista o sincronizare data de expresia '333 grade', adica, bratul aflat in alunecare nu mai asteapta venirea celuilalt iar cand acesta, care isi termina ciclul, si a realizat cca. 333 grade [din 360] se porneste vaslirea celuilalt, samd. De fapt astfel se realizeaza coordonarea de concurs, de intrecere DAR in conditiile respectarii pauzei de alunecare; in alte conditii, incepatorul tipic va vasliri frenetic, intr-o ritmicitate naturala, dar obositoare [lipsita de 'pauza de alunecare']si deci cu o eficienta mica.Pentru perspectiva, acest fapt reprezinta o greseala.
3./ ce-am dobandit pana acum: incepatorul este deprins sa execute vaslirile corecte, in conditii confortabile [fara efort respirator], apoi incepe sa execute miscarile in coordonare globala, de concurs['333'].
Si acum se poate incepe sa se jongleze cu ideia tempoului. Astfel:
"Inoata 25m cu maximum de miscari, fara sa strici tehnica (a)"
apoi, "inoata 25m alunecand, cu cat mai putine miscari (b),
apoi, "inoata 25m la timpul de 'X' secunde"(c),
idem, dar "numara vaslirile",
idem dar "incearca sa faci un timp mai bun fara sa adaugi mai multe miscari",
idem, "incearca sa pastrezi o viteza cat mai mare fara sa folosesti prea multe miscari"...., etc.
pai asa ajungem in, mult discutata, zona BEST...!
Toate aceste tatonari vor face ca, treptat, incepatorul sa 'stie' cu exactitate 'ce face' si nu sa se bizuie doar pe indemnul 'trage cat mai tare'; este adevarat ca marile performante nu se fac inotand incet... dar este absolut necesar ca miscarile sa fie cele mai corecte si la un tempo optim pentru o viteza data.
Asa, inotatorul va deveni un autentic Maestru al sportului sau preferat iar, mai este ceva, din acest regim de lucru vine momentul cand inotatorul intelege care ii sunt limitele.
Nu este nimic mai jenant atunci cand un inotator care s-a plafonat..., continua sa spere in miracole sau chiar sa 'tina' locul altuia, cu mai mari sanse...
Subscribe to:
Posts (Atom)